PLASAMENTE ALTERNATIVE Despre Încoronare, ca să vedem de ce şi cu cât

Fu şi încoronarea, adică fură făcuţi regi C&C, Charles and Camilla, sau K und K cum radios ar scrie austriecii. Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu am savurat fiecare moment, am încercat să aflu cât mai multe despre fiecare componentă a ceremoniei şi, să recunoaştem, a fost o mare ofertă de imagini, sunet şi informaţie.

Charles ajunge la Westminster Abbey şi se pune pe aşteptat William. Nu este Catedrala Westminster, aceea este catolică şi un pic mai departe. Abaţia Westminster este catedrala anglicană unde regii sunt încoronaţi din 1066, de la William Cuceritorul. Altfel spus, cam toţi. Nenumărate evenimente legate de familiile regale ale Angliei sau Marii Britanii, în special nunţi, botezuri şi funeralii, au avut loc la Westminster. Eduard Confesorul, ultimul rege anglo-saxon, a promis că dacă va urca pe tron va face un pelerinaj la Roma. Cum treburile regale l-au ţinut la Londra, papa i-a cerut în schimb să facă sau să restaureze o biserică la el în ţară şi s-o dedice Sfântului Petru. Şi aceasta a fost Westminsterul, consacrat în 1065. Un an mai târziu, finalul fără urmaşi al domniei sale îl face pe William, ducele normand, să revendice tronul lăsat liber şi să îl obţină, cu armele. În anul cuceririi, ducele se şi încoronează, primul, în catedrala refăcută de Confesor, cel canonizat în 1161.

Tronul lui Eduard se referă tot la Eduard Confesorul, dar a fost fabricat mai bine de două secole mai târziu, de regele englez Eduard Întâiul. Avea ca scop găzduirea Pietrei Destinului, capturată de la scoţieni, pentru care era foarte preţioasă. Ea era folosită, timp de secole, pentru încoronarea regilor scoţieni. De abia peste un secol, când se îngâna XIV cu XV, a fost folosit la o primă încoronare la Londra. Era bogat ornat şi aurit dar, în timp, au ajuns tot felul să îşi scrijelească iniţialele pe scaunul regal. În 1996, Piatra scoţiană a Destinului a fost retrocedată, dar a venit în delegaţie la Londra, la Încoronare.

Britanicii constată că Tronul Încoronării este cea mai veche piesă britanică de mobilier, cu autor cunoscut. Această constatare ne duce iar cu gândul la marile case de licitaţie de artă din lume, şi cele mai vechi, cu câte un sfert de secol la activ, la târgurile de antichităţi, cu mult mobilier de artă sau istoric în ofertă, la galeriile specializate pe această temă.

În 2006, a fost vândut, la Christie's, un scaun care a fost prezent la două încoronări. Este acoperit cu catifea verde, are o monogramă pe colţul spătarului, mare, vizibilă, cifra regală GVIR şi o plăcuţă metalică pe care scrie că este scaunul reginei Mary, folosit la încoronarea regelui George al VI-lea şi a reginei Elisabeta a II-a. Şi data de 12 mai 1937.

Această dată este esenţială pentru istoria monarhiei britanice, chiar şi pentru istoria încoronărilor. Este data la care trebuia să fie încoronat regele Eduard al VIII-lea, dar beneficiarul ceremoniei a fost Bertie, regele George al VI-lea, tatăl Elisabetei a II-a şi bunicul lui Charles al III-lea. Să ne amintim, în 1936 moare regele George al V-lea şi urcă pe tron fiul lui, Eduard al VIII-lea. Era necăsătorit şi când a făcut-o şi-a ales-o pe Wallis Simpson, ea aflată la al treilea mariaj. Nu a apucat acest moment ca rege pentru că a abdicat înainte să apuce 1936, anul cu trei regi, să se încheie. Tronul a fost preluat de al doilea fiu, Albert, care a domnit ca George al VI-lea. Ştim bine că el şi familia sa, inclusiv fiica cea mare, Elisabeth, nu se pregătiseră să domnească, sarcina revenindu-i primului născut, abdicatorul de mai târziu. Criza a fost depăşită cu mare abilitate de politicienii britanici, şi pentru că tot se pregătea încoronarea de la 12 mai 1937, ea s-a ţinut, dar cu alt rege.

1936 a fost un an teribil şi pentru regina-mamă, Mary, care şi-a îngropat soţul, regele, şi i-a urcat pe tron pe cei doi fii, de la unul primind bonus şi o abdicare. De fapt, întreaga sa viaţă nu a fost uşoară. Ea era logodită cu prinţul Albert Victor, duce de Clarence şi Avondale, fiul prinţului de Walles de atunci, viitorul rege George Eduard al VII-lea, fiul reginei Victoria, atunci pe tron. La scurt timp după logodnă, prinţul moare de gripă, la 28 de ani, dar inclusiv sarcina acestui mariaj este preluată de următorul la succesiune, fratele regretatului prinţ, viitorul rege George al V-lea. Altfel spus, Mary de Teck şi-a văzut logodnicul murind de gripă, fără să ajungă rege, nici măcar moştenitor, dar a cunoscut acest destin ca soţie a fratelui acestuia, viitorul rege George al V-lea. A fost regină şi împărăteasă, consoartă, timp de 26 de ani, până în 1936, an în care, după moartea soţului, primul fiu se urcă pe tron, dar îl şi părăseşte foarte repede, fiind înlocuit de al doilea fiu al său. Îl vede încoronat pe acesta, dar şi murind, l-a cunoscut şi pe strănepotul ei, actualul rege Charles al III-lea, născut în 1948, şi se pregătea de încoronarea nepoatei, Elisabeta a II-a. A fost o dată posibilă moştenitoare a tronului, a devenit moştenitoare, apoi regină, de două ori regină-mamă şi ar fi putut fi chiar regină-bunică, dacă acest titlu ar fi existat şi dacă timpul ar mai fi aşteptat.

Originile transilvane ale regelui Charles al III-lea vin de la bunica sa, regina Mary. Ea era britanică prin naştere şi toată viaţa, dar tatăl său era un nobil austriac, căsătorit cu verişoara reginei Victoria, prinţesa Mary Adelaide. Bunicul patern era Alexander de Wurttemberg şi soţia lui, bunica maternă, era contesa Claudina din familia de nobili unguri Rhedey. Aveau castel la Sângeorgiu de Pădure, unde stră-stră-străbunica regelui recent încoronat se şi născuse. Tatăl contesei Claudina de Redhey se trăgea, se pare, din Ruxandra, nepoata lui Vlad Ţepeş, fiica lui Mihnea cel Rău.

Cu puţină atenţie vom vedea cât de corect a fost ales titlul ofertei, scaunul de care vorbeam, apreciat la 300-500 de lire sterline dar vândut cu 38.400 de lire sterline: Queen Mary's chair used for the 1937 Coronation of George VI and Queen Elizabeth. May 12th 1937. Nu se spune că regina Mary l-a folosit la încoronarea reginei Elisabeta, nepoata sa, la 2 iunie 1953, pentru că ea murise la 24 martie, acelaşi an. Ceruse, însă, ca nimic, nici măcar moartea ei, să nu împiedice ceremonia de încoronare a nepoatei. Numitul scaun folosit la două încoronări, o dată chiar de regina- mamă, a fost vândut de Christie's în 2006, într-o şedinţă dedicată unor obiecte din colecţia prinţesei Margareta, contesă de Snowdown, singura soră a reginei Elisabeta. Întreaga vânzare a adus 4 (patru) milioane de lire sterline, la valoarea din 2006, în contul urmaşilor prinţesei Margaret, decedată în 2002.

Nouă mii de lire sterline au fost aduse de cupa de argint folosită la încoronarea din 1936. Pe cupa apreciată iniţial la două-trei sute de lire sterline vedem cifra regală GVIR, George VI Rex. Asta ca să subliniem din nou că toţi cei care scriu "cifru" regal în loc de "cifră regală" sunt într-o gigantică eroare, ce lasă o tristă impresie asupra nivelului de expertiză de la noi. De altfel, mai multe obiecte, mai ales de sticlă, de la încoronarea din 1937, au fost vândute cu preţuri din jurul miei de lire. Cu 12 mii s-a dat, însă, un set de tacâmuri pentru fructe dăruit prinţesei, în 1946, de către "her loving Grannie Mary", după cum scrie şi pe cartonul cu blazon ce însoţeşte darul. De altfel, mai multe obiecte ale reginei Mary au apărut în vânzare. Cum licitaţia din 2006 a avut 896 de loturi, ne oprim aici, să nu păţim ca în "1001 de nopţi", să ne apuce zorii mijind.