PLASAMENTE ALTERNATIVE Grigorescu International

Pictorul Nicolae Grigorescu a murit acum 110 ani şi s-a născut cu aproape 180 de ani în urmă, în 1838. Pe asta cu moartea, la 21 iulie 1907, am cam ratat-o, că era lumea în concediu, de fapt s-a ratat tot ce era centenar dramatic în aceste luni fierbinţi. Măcar naşterea, la 15 mai 1838, să o sărbătorim dar, dacă ne amintim că, anul viitor, este Marele Centenar, apar serioase şanse ca rotunjirea celor 18 decenii de când marele nostru pictor a apărut pe lume să nu trezească prea mult interes.

Nicolae Grigorescu a trăit şi a creat mai ales în secolul al XlX-lea. A intrat ucenic la Anton Chladek la 10 ani. După calculele noastre, în 1848, când era revoluţie în toate cele trei principate. De altfel, Unirea Principatelor, din 1859, abuziv numită de unii Mica Unire, l-a adus pe Kogălniceanu la Bucureşti. Iar marele om de stat l-a apreciat pe tânărul pictor şi l-a trimis la Paris, la studii. Îl aflăm la Barbizon, în anii "60 ai secolului respectiv, dar şi pe câmpul de luptă al Independenţei, din anii "77-78. Mai puţin cunoscut este faptul că, după ce a fost de-a dreptul eroic pictor de front în timpul Războiului de independenţă, Grigorescu a revenit în Franţa. Cam un deceniu.

Dacă Eminescu este poetul, Enescu compozitorul, Brâncuşi sculptorul, Grigorescu este pictorul maxim cu care românii se pot mândri. Şi dacă nu se mândresc, înseamnă că nu îl cunosc, nici pe el şi nici pe cei amintiţi mai sus. Eminescu este cel mai contestat, Grigorescu este trimis şi el la ţărani şi care cu boi. În schimb, Enescu şi Brâncuşi, cei plecaţi din ţară, apreciaţi de străini, sunt priviţi cu respect şi chiar frică de noi, cei rămaşi acasă. Formula este simplă, când ajungi la maximum de incompetenţă şi nu poţi ajunge pe culmi, nu ştii să clădeşti, atunci te apuci de demolat, să aduci culmile la nivelul tău, modest, mediocru.

Nicolae Grigorescu este, până la urmă, deţinătorul recordului de preţ pe piaţa românească de artă. A fost de la început, apoi s-a sperat sau s-a încercat să fie adus altcineva în faţă, un Petraşcu, ceva Tonitza, poate Luchian. Era, totuşi, de înţeles, Grigorescu murise cu un secol în urmă, nu puteau fi prea multe lucrări pe piaţă astfel încât să susţină o cifră semnificativă de afaceri. De altfel, nicio piaţă serioasă nu stă într-un singur artist, oricât de bun ar fi. Din 25 aprilie 2013 până la 20 decembrie 2016, recordul de piaţă a fost deţinut de o pictură de Luchian, vestita "Două fete", adjudecată la Goldart, într-o licitaţie spectacol, eveniment, cu 300 de mii de euro. De altfel, în Top 5 al casei Goldart avem 4 Luchian, iar Grigorescu apare pe locurile 8 şi 9, cu două lucrări la acelaşi nivel de preţ, 55 de mii de euro. Înaintea lui se află Aman, dar şi Petraşcu şi Tonitza, două apariţii importante pe piaţa românească. Luchian este primul şi în topul casei Alis, cu un nivel de 93 de mii de euro, obţinuţi în 2010. După alte două poziţii, trei şi patru, deţinute de Tonitza, Pallady începe, cu 75.757 de euro, o tripletă de nuduri în care apare şi Nicolae Grigorescu, pe locul al şaselea, cu fix 75 de mii. Este singurul Grigorescu în primele 10 vânzări Alis, în cele mai bine de două decenii de existenţă.

Artmark deţine, cu Grigorescu, recordul de piaţă dar şi foarte multe clipe bune şi preţioase. În foarte bogata licitaţie de artă propusă de casa Artmark la 20 decembrie trecut, două extrem de filiforme ţărăncuţe, ieşite de sub penelul lui Nicolae Grigorescu, au dublat estimarea maximă, adjudecarea producându-se la 320 de mii de euro. Recordul anterior, de 300 de mii de euro, a fost, astfel, egalat şi depăşit cu un pas, unul de 20 de mii de euro. Pictura lui Grigorescu, reprezentând două tinere ţărăncuţe, a detronat o pictură de Luchian, cu două doamne.

Este vorba, accentuăm, de licitaţia de iarnă din 2016 de la Artmark, probabil cea mai tare licitaţie de artă desfăşurată la noi, cu recorduri de piaţă, apariţii spectaculoase şi rezultate mai mult decât îndestulătoare. Un alt Grigorescu vândut la această superlicitaţie a fost un car cu boi, dintre cele ce unesc orizontul cu prim planul, într-o perspectivă savantă, estimat la cel mult 45 de mii de euro dar vândut cu 60 de mii.

Zici Grigorescu, zici boi, dintre cei care trag, alene, carul. Este puţin, foarte puţin, succesul acestui artist nu poate veni doar din vâna naţională ce a tot fost încordată şi băgată în faţă. Este drept, în mod genial, a apreciat şi a pus în lumină valorile tradiţionale, etnografice, a conturat subiecte tradiţionale care i-au devenit specifice: ţărăncuţa, carul cu boi, hanul, convoiul de care ce izvoreşte din orizont, eventual înroşit de apusul soarelui. Piaţa, însă, ne tot vorbeşte şi de alte subiecte inevitabile pentru un artist care a trăit ani întregi în Franţa sfârşitului de secol XlX, centru mondial al artei şi culturii.

În martie 2013, la Artmark s-a vândut, cu 142 de mii de euro, o "Colombină în verde" de Grigorescu ce fusese estimată la cel mult 90 de mii. Este o lucrare de excepţie cu o istorie palpitantă. Sub un alt nume, "Costum verde de bal", a fost expusă în cadrul centenarului naşterii artistului, în 1938. Acribic, catalogul momentului ne indică şi proprietarul picturii, în persoana lui Eugen Iliescu-Cândeşti, proprietar bogat, legionar de frunte, asasinat în închisorile comuniste. Realizată la Roma, în timpul carnavalului, pictura a fost cumpărată de Gogu Iliescu- Cândeşti, şi mai bogatul tată al proprietarului din 1938, prieten şi admirator fără rezerve al pictorului. Când comuniştii dau năvală la putere, soţia franţuzoaică a lui Eugen Iliescu- Cândeşti reuşeşte să se întoarcă în ţara-i natală din Vest, având doi Grigoreşti în bagaje, unul fiind chiar colombina licitată la Artmark. În Hexagon, pictura lui Grigorescu a ajuns în colecţia unor francezi ai căror moştenitori au repatriat-o, prin vânzare.

Cu micile mele cuvinte şi cu marile exemple de piaţă, pledez pentru un Grigorescu internaţional, cu renumele pe care îl merită. Chiar şi la noi se vând Grigoreşti cu subiecte bretone şi nu numai, expoziţii Grigorescu se fac în Belgia şi Franţa iar, cu internetul ăsta, a aflat şi conjunctura internaţională că există un pictor, Nicolae Grigorescu, care pe piaţa românească aduce sute de mii de euro. Orice astfel de reuşită este aflată imediat de observatorii pieţei de artă iar un preţ de 320 de mii de euro dar şi de 40, 60, 142 de mii, înseamnă mult şi pe aceste pieţe. Desigur, vorbim de preţurile pentru o anumită categorie de artă, nicidecum de jocurile contemporane înalt speculative. În octombrie 2011, la o vânzare Bonhams de la New York, un car cu boi, semnat Grigorescu, s-a dat cu suta de mii de dolari. Pe 3 mai, în acest an, tot acolo, a primit suta de mii de dolari o altă pictură semnată Grigorescu, cu roşu, în stânga jos, reprezentând o inedită santinelă tip 1877, pe malul Dunării.