PLASAMENTE ALTERNATIVE Încântat la Encants

Suntem mulţi dintre noi cei care am auzit dar, mai ales, îl urmărim, la o televiziune descoperitoare, pe Drew Pritchard, un britanic galez specializat cu suflet în comerţul de antichităţi. Are un magazin în oraşul lui natal, Conwy, din Ţara Galilor, în care vinde tot felul de minunăţii din alte timpuri. De fapt, peisajul comerţului britanic de aşa-numitele antichităţi este absolut fabulos, cuceritor, ca o poveste. Aici se mişcă Drew Pritchard, pentru că se mişcă tot timpul. El merge prin tot felul de locuri, pe la tot felul de oameni, şi descoperă tot felul de minunăţii pe care le cumpără, uneori cu negocieri, dar nu feroce, şi le aduce la magazinul lui din oraşul lui natal, vin angajaţii lui care sunt foarte simpatici, pricepuţi şi convingători. Este încă un prilej de a vorbi despre obiectele-subiecte, cum se restaurează, ce secrete au ascuns, la ce preţuri se dau.

Povestea este reală, şi personajul principal, şi oamenii lui, şi magazinul, şi viaţa şi experienţa lui Drew sunt reale, verificabile. Pleacă aproape zilnic după achiziţii şi este însoţit mereu de Tee, un prieten din copilărie, foarte copilăros. Şi de vocea extraordinară a lui Ralph Ineson, pe post de povestitor-profesor. Drew Pritchard merge pe la alte magazine de antichităţi, prin depozite diferite, prin case şi domenii din acelea englezeşti, cu zeci de camere şi depozite, prin clădiri în evacuare, prin muzee private. Spre uimirea noastră, vrea obiecte industriale, în stare destul de proastă, pe care nu le restaurează. Asta se caută la ei! De multe ori face pasiuni intense, întreba, în glumă, desigur, dacă se poate însura cu un scaun. Când îţi explică despre ce este vorba, începi să îi dai dreptate. Ochiul lui format descoperă adevărate comori de design, nu neapărat arhitectonice, cum promite titlul în română al emisiunii.

Oferta alcătuită de Drew Pritchard se vinde destul de repede, dacă nu imediat. Multe sunt luate direct din magazin, dar nu este nicio problemă să plece departe, peste tot în lume, oriunde un ochi avizat le-a descoperit pe site-ul lor. Emisiunea durează o oră şi este plină de învăţăminte, din toate zonele. Din când în când, Drew şi Tee depăşesc ţărmurile Albionului şi ajung prin Europa. Au fost în zone tradiţionale şi suculente pentru comerţul de antichităţi, ştiu meserie, ştiu unde să meargă. Au ajuns şi în Ungaria, dat mai ales în Italia, Belgia, Franţa. Şi în Spania, la Barcelona. Şi acolo, printre tot felul de temple ale comerţului respectiv, cu comori la tot pasul, galezii abili au ajuns şi la El Encants.

Mercat dels Encants de Barcelona este un spaţiu fascinant. Face parte din categoria târgurilor de vechituri, dar marea parte a afacerilor de aici au ca obiect marfă nou-nouţă. Se vinde la tarabă, dar şi în grămadă, în mici magazinaşe dar şi de pe jos. Se spune că la El Encants se vinde "(Desde un boton hasta un caZon!", adică de la un nasture până la tunuri. Nu este deschis zilnic, ci doar lunea, miercurea, vinerea şi sâmbăta. În primele trei zile se ţin şi licitaţii cu strigare, publice. Este o tradiţie de vreo şapte secole şi El Encants pare a fi tocmai expresia şi continuatoarea acestei tradiţii. Chiar cuvintele specializate ale acestui comerţ, din spaniolă sau catalană, au o explicaţie istorică. Când soldaţii îşi vindeau prada de război, încă din secolul al XIII-lea, înfigeau suliţa în pământ şi anunţau că vând ceea ce se vede sub suliţă, sub acest stâlp. Adică "sub asta", adică subasta, licitaţie, în spaniolă. Iar encant ar veni de la "cântecul" licitatorului.

Licitaţiile au ca subiect mai ales loturile semnificative de mărfuri noi, de diferite provenienţe, care se vând aici. Dar Drew şi Tee nu au venit pentru aceste licitaţii, ci pentru oferta din micile magazine sau cea din mijlocul pieţei, de pe jos, din scormoneală. Printre magazinele mici, cam cum sunt cele din engrosurile de la noi, dar mult mai aerisite şi curate, care oferă mărfuri noi, sunt şi mici anticariate specializate, în care cunoscătorii găsesc obiecte uimitoare. Emisiunea britanică a filmat într-un magazin cu lustre şi lămpi, acestea fiind printre cele mai căutate oferte din magazinul lui Drew. Nu le mai venea să plece, deşi spaniolul, deschis dar ferm, ştia bine ce are în magazin şi nu prea lăsa la preţ. Evident, un magazin vinde la preţurile finale, nu îi mai lasă loc de beneficiu unui nou magazin. În cazul de faţă, însă, a funcţionat perfect diferenţa de nivel de preţ dintre piaţa spaniolă şi cea britanică, inclusiv diferenţa dintre euro şi lira sterlină.

Într-un târziu, specialiştii au coborât în groapa cu lei, în mijlocul ringului descris de magazine, în arenă. Dimineaţa devreme, înainte să se deschidă târgul de orice, e momentul licitaţiilor. De la 7:45 la 9:00. După care vin "vechiturile", până spre seară, când se închide târgul. Sunt grămezi de tot felul de obiecte, ca pe vremea soldaţilor ce vindeau direct de pe pământ, de sub suliţă. Mobilier mic sau destul de mare, sticlă şi porţelan, cărţi şi hârtii diverse, haine şi suveniruri, instrumente muzicale şi patefoane, oglinzi, camere foto-film şi ceasuri, pictură şi sculptură, vase şi tacâmuri, instrumente casnice şi electronice depăşite, bijuterii şi gablonzuri, monede şi insigne, cele mai diverse obiecte ce pot trezi pasiuni de colecţionar. Nu îmi mai amintesc ce au cumpărat Drew & Tee dar ştiu bine că eu am cumpărat, printre altele, două printuri după ilustraţia făcută de Victor Brauner pentru poezia unui amic. Neavând, ca profesioniştii, dube sau servicii scumpe de transport mare şi fragil, ci doar un colţişor în bagajele de turist, i-am oferit vânzătorului ramele şi geamul lucrărilor.

De fapt, şi vizita lui Drew Pritchard, din 2018, precum şi vizita mea, din 2019, au fost doar pretexte pentru a vorbi despre El Encants de Barcelona. Nu este numai un spaţiu amenajat pentru un talcioc, ci un adevărat centru cultural. Pentru că şi arată ca un foarte modern centru cultural. Toată această zbatere, sub care ghiceşti planuri ce urcă şi coboară, scări şi ascensoare, deasupra este acoperită de un acoperiş absolut fantastic, ca nişte oglinzi imense atârnate de cer, care acoperă piaţa viermuindă. Acoperişul este ridicat pe piloni subţiri de oţel ce îi dau o senzaţie de plutire într-un spaţiu deschis, fără ziduri exterioare sau garduri opace. Lumina natural este furnizată pe tot cuprinsul zilei, fără ca soarele să îi bată în cap pe oameni. S-a dorit tocmai evitarea imaginii de centru comercial clasic, deşi are şi o parcare subterană. Jocul de oglinzi metalice adună o suprafaţă de peste 33 de mii de metri pătraţi şi a fost proiectat de Fermin Väzquez. Nefiind o singură suprafaţă, ci mai multe, în planuri diferite, se creează un dinamism puternic, ca de aripi în zbatere. Când ai descoperit acest acoperiş, nu-ţi mai vine să te uiţi în jos, direct la sol şi la oamenii de pe el, ci te uiţi în tavanul lustruit, încercând să nu ameţeşti căutând să înţelegi ce se întâmplă la peste 180 de grade, adică în direcţia opusă. Fotografiile se fac mai ales în această oglindă, cu efecte garantate.

Spectaculoasa şi îndrăzneaţa construcţie a fost dată în folosinţă în 2013, când, practic, târgul s-a mutat în acest colţ al Barcelonei, unde arhitecţii sunt inspiraţi să ne uimească, inclusiv peste vremuri. Astfel, probabil cea mai veche piaţă de vechituri din Europa a devenit una dintre cele mai moderne şi sigur cea mai frumoasă.