PLASAMENTE ALTERNATIVE Leonardo salvează Veneţia

Imaginile sunt spectaculoase, apa cenuşie a acoperit mozaicul foarte vechi al Basilicii San Marco, preţ de zeci de centimetri, şi a intrat în venerabilele cripte. Deşi cât se poate de veneţiană, Basilica a fost inundată doar de şase ori, în 1.200 de ani, dar a patra oară în ultimii 20. Învăluit de noapte, un chip cristic se ridică din mijlocul lacului în care s-a transformat celebra piaţă. Este un înotător ce se dă în spectacol, aşa cum făcea un grup de turişti exact acum şapte ani, în noiembrie 2012, Avea Veneţia canale dar acum toate străzile sunt transformate în canale, cu un nivel mareic ce a invadat magazinele, cafenelele şi restaurantele şi a luat cu el terasele. Muzeele şi palatele au fost şi ele închise, inundaţia luându-şi o vizită personală, cu uşile închise inutil. Din cauza condiţiilor meteorologice, aşa se spune mai calm la teribilele manifestări ale naturii, s-a închis Colecţia Peggy Guggenheim dar şi cele două sedii, Palazzo Grassi şi Punta della Dogana, ale unui proiect mai nou în oraş, Colecţia Pinault. S-a închis şi Galeria internaţională de artă modernă Ca'Pesaro dar din cauza unui incendiu provocat de apa care s-a băgat şi în prizele întâlnite pe acolo pe unde s-a umflat.

La Veneţia, apa mare s-a înhăitat cu vântul puternic şi au hălăduit după bunul plac prin oraşul legendar. Acqua Alta a fost la cel mai mare din 1966, când a fost măsurată cu doar 7 cm peste ce s-a văzut acum. De fapt, spunem şi în această situaţie, fenomenul a fost mai terifiant decât o sugerează măsurătorile realizate în zone mai liniştite şi aseptice decât centrul Veneţiei răvăşit de apă şi vânt.

Cele petrecute în ultimele zile în Veneţia sunt o ocazie excepţională pentru fotografii care aleargă după cadre senzaţionale. Au început deja să apară şi sunt grozave, îţi dau o imagine clară asupra situaţiei şi o transformă într-un fenomen artistic, estetic.

Pe un vaporetto eşuat, aruncat de valuri pe pavajul de la San Marco, scrie Biennale Arte 2019. Şi aşa ne amintim că Bienala de la Veneţia era în plină desfăşurare şi, mai nou, inundată. Astfel, s-a luat decizia închiderii expoziţiei principale şi a pavilionaleor naţionale din Giardini şi Arsenale, la 24 noiembrie urmând, oricum, să se închidă Bienala. Oricum, închiderea a fost de eaxct o zi, mirabila miercuri 13. Dar o serie de pavilioane rămân închise. Printre ele se află şi Istituto di cultura rumeno, denumire aproximativă sub care recunoaştem Istituto Romeno di Cultura e Ricerca Umanistica di Venezia, cel din Cannaregio, asociat efortului românesc la Biennale, care cuprinde şi un superb pavilion. Pavilionul Lituaniei, care vorbea despre dramaticele schimbări climatice ce se petrec în lume, a rămas deschis, nu a fost nevoie să fie închis. Minune, fără îndoială, de vreme ce primarul Veneţiei însuşi a spus că inundaţiile sunt o cauză a schimbărilor climatice. Iar ca preţ, primarul a vorbit de sute de milioane de euro.

Se tot vorbeşte de salvarea Veneţiei, se tot caută soluţii. Decizia a venit tot în urma unor inundaţii mari, cele mai mari, din 1966, singurele de atitudine superioară celor din această săptămână. În 2003 s-a trecut la construcţia sistemului MOSE, o barieră specială care împiedica Acqua Alta să intre în oraşul-muzeu, oprind valuri de până la 3 metri. Numele proiectului vine de la MOdulo Sperimentale Elettromeccanico, titlul său în italiană dar şi de la numele în italiană al lui Moise, cel ce a despărţit apele mării, cea Roşie, la un moment dat. Un aspect pozitiv este faptul că birourile MOSE au fost stabilite în clădirile istorice ale Arsenalului Veneţiei, distruse rău de tot dar recuperate astfel şi puse în valoare.

Timp de 10 ani s-a lucrat cu spor, se cam vedea luminiţa de la capătul tunelului dar şi costurile au început să fie astronomice, peste ceea ce se anticipase. Cunoaştem fenomenul, îi trăim din plin efectele, cu atâtea autostrăzi care străbat România de la un cap la altul, tot aşa cum Veneţia a fost protejată de inundaţii de bariera-minune ce trebuia terminată anul trecut. După ce vedem la Veneţia, în aceste zile, este clar că MOSE nu este funcţional. Poate în 2012 sau 2022, ni se mai spune.

Veneţia avea o flotă celebră, ce a dominat Mediterana timp de secole. Majoritatea vaselor veneţiene erau construite în şantierele lor, cele de la Arsenale. Înaintea lui MOSE, acolo a ajuns, în vremurile contemporane, La Biennale. În 1980, Arsenale devine spaţiu expoziţional pentru Bienală odată cu Prima expoziţie internaţională de arhitectură ţinută aici. După cum vă amintiţi, la Bienală se împleteşte arta cu arhitectura, una un an, alta celălalt. Anii impari, cum este şi cel în curs, înseamnă artă, lăsând arhitectura în anii pari, deci la anul. La Arsenale s-a ţinut mult timp secţiunea Open, iar în 1999 s-a făcut o înfrumuseţare serioasă a zonei.

Genialul Leonardo da Vinci a făcut de toate, artă, ştiinţă, fotografie, tinichigerie, tehnică auto, multe astfel de domenii fiind inventate de el însuşi. S-a născut în 1452, la Vinci, în Italia, şi a murit acum fix 500 de ani, o jumătate de mileniu, la castelul Amboise din Franţa, unde fusese invitat de Francois l, să-şi petreacă în linişte şi apreciere ultimii ani. O serie din maşinăriile inventate sau măcar desenate de el au fost construite şi expuse la Clos Luce, cinci minute pe jos de castelul Amboise. Acolo este şi un fel de pompă de apă incredibil de eficientă, care scoate apa din râu într-un volum remarcabil. Ar fi fost bună pentru veneţieni, măcar în vremurile în care nivelul apei nu cerea bariere faraonice sau puteri biblice.

Leonardo a fost un geniu în tot ce a făcut el. Cel mai apreciat este, desigur, domeniul artistic. Astfel că evenimentul cel mai important al marcării unei jumătăţi de secol de la dispariţia sa este expoziţia de o modernitate intensă deschisă în bătrânul Luvru. Gioconda face parte din această manifestare dar a rămas pe loc, în sala în care a fost expusă şi până acum şi unde se simte foarte bine.

Să nu uităm, însă, că pictura cea mai scumpă din lume, vândută cu 450 milioane de dolari la Christie's New York, acum fix doi ani, vestitul "Salvator Mundi" este tot o creaţie a lui Leonardo astfel că s-a creat o intensă pasiune privind expunerea acestei lucrări vestite la Paris, alături de sorella Mona Lisa. Cele mai autorizate voci în domeniu au lansat cereri şi solicitări, deşi nu e prea clar cine este proprietarul picturii, ca aceasta să vină la Paris. Se pare că el ar fi un prinţ saudit, apoi s-a spus că el îl reprezenta doar pe moştenitorul saudit, prinţul Bin Salman. Culmea este că se susţine că Salvator Mundi a ajuns în proprietatea fantasticului muzeu Luvru din Abu Dhabi, o expunere de comori făcută cu sprijinul esenţial al francezilor şi al Luvrului original, cel de la Paris, acolo unde ar trebui să vină în vizită de împrumut pentru expoziţia dedicată lui Leonardo da Vinci, marele savant şi inventator care sigur s-a gândit şi la o barieră care să scape Veneţia de inundaţii.