PLASAMENTE ALTERNATIVE Mărţişor

Mic şi obraznic este măr­ţişorul acesta, pe care îl sărbătorim la început de martie, prima lună de primăvară. De fapt, mărţişorul este chiar martie, plin de viaţă renăs­cândă, zănatic şi obraznic, hormonal şi romantic, plin de rituri şi ritualuri. Mărţişorul este expresia artistico- emoţională a primăverii, cu toată încărcătura anterior enunţată.

În decembrie 2017, mărţişorul a fost trecut pe Lista Reprezentativă a Patrimoniului Imaterial Mondial, alcătuită de UNESCO. Mărţişorul este pe Listă, ansamblu Brâncuşi de la Târgu Jiu, nu! Întra-adevăr, nu puteam trece sculpturile la "imaterial", că nu sunt. În schimb, mărţişorul este imaterial, pentru că vorbim de tradiţie cu toate ale sale, pe lângă mica amuletă cu fular dinamovist la gât. Dosarul de la UNESCO a fost constituit şi susţinut de patru state europene, care vorbesc două limbi: România şi Republica Moldova, Bulgaria şi, atunci, Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei. Într-un târziu s-a înţeles că Iugoslavia mai trăia doar în numele acestei ţări, alături de ţara lui Alexandru cel Mare, fost Macedon. Nu cu foarte mult timp în urmă, Iugoslavia a dispărut şi din această denumire şi a rămas doar Ma­cedonia, cu localizarea geografică "de Nord".

Micuţul mărţişor, frumuşel şi expresiv, a declanşat o sănătoasă dezbatere naţională şi un scandal în plină pandemie. Nu ştim dacă mai putem să dăm mărţişoare, dacă este sigur din punct de vedere medical, mai ales că OMS nu s-a pronunţat, sau dacă ne permite legea, că nici legislativul şi nici vreun nivel executiv nu spun nimic. Anul trecut, pandemia parcă a aşteptat să treacă şi 1 şi 8 Martie şi s-a declanşat de mărţişor pe stil vechi, dacă ar exista aşa ceva dar sigur nu există. Acum este prima dată când trebuie să prindem mărţişoare în piept, cu masca pe faţă şi păstrând distanţa covidianică de 1-2 metri. Nimic din problematica învăţământului hăbăuc nu este aşa urgentă şi gravă ca aceea a donării de mărţişoare şi alte omagii profesorilor, învăţătorilor, educatorilor, ce mai, dascălilor. Vom mai putea aduna bani ca să facem un gest către ei, dacă tot am ratat Crăciunul şi nici alte sărbători şcolare nu s-au mai făcut?

Efectul restricţiilor asupra oamenilor s-a arătat şi pe piaţa mărţişoarelor. Este drept, înainte, cu mult timp înainte, era plin de ofertă, de tarabe, mai oficiale sau mai puţin, cu idei năstruşnice sau mai simple, manufacturate sau chinezificate. Apoi, obiceiul a intrat în desuetitudine, mărţişorul propriu-zis a fost înlocuit cu fiţe, cu cadouri din ce în ce mai scumpe şi mai voluminoase, să le vadă toţi, să sară în ochi. Visătorii, naivii şi fanii Mărţişor, printre care, cu osârdie, mă număr, mai dădeau clasicul mărţişor, ales cu greu dintre cele vândute cu mâini îngheţate pe la Universitate. Erau aşa frumoase şi ghiduşe că mai că le-aş fi păstrat pentru mine. Nu să le port, chit că ştiu de mult timp că, în Moldova, în toată, nu numai la Vaslui, băieţii şi nu fetele primesc mărţişoare. Acum, ne-am descoperit cu toţii martorii tradiţiei, gata să vărsăm sume importante ca să o respectăm. Nu depunem jurământul pe Biblie dar e musai să dăm mărţişoare, de 1 Martie! Facem totul online dar mărţişorul trebuie să îl dăm neapărat faţă în faţă, eventual cu masca sub nas. Şi parcă văd că nu le poartă nimeni, că mărţişoarele doar se cumpără şi se dau, dar nu se poartă. Când eram mai tânăr, eram convins că primăvara întârzie să vină din cauză că nu se poartă mărţişoare.

De câte ori am ocazia, amintesc frumosul episod din istoria mărţişorului, scris în 1913. Se numeşte " Mărţişorul Flotei Naţionale Române" şi s-a petrecut într-un moment esenţial, când România îşi reafirma poziţia de ţară esenţială în Balcani şi în Europa. Concret, se pregătea de intrarea în al doilea război balcanic, după primul în care se ţinuse departe. Regele Carol, sau sfetnicii săi, a propus să întărească flota românească, dar nu oricum ci cu bani dintr-o subscripţie publică. Sigur, ar fi putu găsi ei bani pe undeva, de la buget, împrumuturi toptan, fonduri europene sau parteneriat public-privat, dar au preferat să îi dea momentului şi o valoare simbolică. Astfel, ofiţerii în rezervă din Ploieşti, ştiind că vine momentul să alerge după mărţişoare, au venit cu ideea de a fi făcut un mărţişor special care să fie vândut publicului şi banii să fie băgaţi în obiectivul întăririi Flotei. Au fost făcute 100 de mii de mărţişoare ale "Flotei Naţionale Române", jumătate aurite, la 1 leu bucata, şi jumătate argintate, la doar 50 de bani. Să nu uităm că, pe atunci, un leu avea valoare, nu glumă. Mărţişoarele de pe vremuri erau, în special, bănuţi frumoşi şi valoroşi, ce se purtau prinşi pe piepţii hainelor. Şi Mărţişorul Flotei Naţionale Române din 1913 are forma unui bănuţ, o mică medalie. Pe aversul mărţişorului-medalie avem imaginea unui vas militar, cu tunurile ridicate, plutind pe o mare agitată dar dominată de soare. Aversul nu are vreun text, toate înscrisurile sunt pe revers. Pe această parte a mărţişorului-medalie se află un scut cu coroană pe care scrie "VOCEA POPO­RULUI VOCEA LUI DUM­NEZEU". Sub coroana scutului, de o parte şi de alta, apare anul 1913 şi preţul 1 LEU. La mărţişoarele argintate, preţul de 50 de bani nu este înscris.Tot pe revers avem şi semnătura autorului acestui mărţişor special, meşterul medailist Anton Fessler.

Mărţişorul a intrat pe Lista UNESCO dar nu şi în lista evenimentelor internaţionale. Nu a intrat nici pe piaţa de artă din afara ţării, deşi, la noi, se organizează chiar şi licitaţii de mărţişor. Şi nu una, chiar trei am avut în acest an, toate online. De această dată, nu s-a oferit nicio pictură, doar bijuterii şi pietre scumpe, preţ de două licitaţii, şi una de artă decorativă. Pe vremuri, la licitaţiile de mărţişor, se vindeau mai ales picturi, de mici dimensiuni, nu neapărat miniaturi, doar mici şi la preţuri invers proporţionale cu dimensiunile lor. În 2018, vorbeam de 55 de mii de euro, în 2019, de 37 de mii. De fapt, doar în 2020 Artmark nu a organizat o licitaţie de mărţişor, niciuna. Din China, apoi din Italia, veneau veşti teribile iar în ziua de 26 februarie, cu frenezie, aveam să ni se spună că avem şi noi un caz de COVID 19, primul. A trecut anul, unul îngrozitor, cu închideri depresive, cu ură şi impostură şi peste 20 de mii de morţi. Acum, însă, sigur vine primăvara cu mărţişor, trei licitaţii i-a dedicat Art­mark iar în diferite locuri special amenajate se aplică un super-mărţişor, nu pe piept ci în braţ, vaccinul.