PLASAMENTE ALTERNATIVE Nudul şi portretul

Houston, cred că avem o problemă, nu se mai vând nici nudurile! Am semnalat de ceva timp o translatare a determinantului în procesul de cumpărare de la semnatar la subiect. Noii cumpărători sunt mai puţin spre foarte puţin interesaţi de personalitatea şi renumele autorului operei-marfă şi se bazează pe ce le spune lor imaginea. Dezinteresul pentru numele considerate mari ale artei plastice face parte dintr-o degradare generală a societăţii, unde spiritualul nu mai contează, este depreciat sau luat la mişto. În plus, piaţa de artă este una scumpă şi nu întotdeauna, ba chiar foarte rar, consumatorii de spiritual au şi serioase resurse financiare pe care să le introducă, pentru satisfacere culturală, pe piaţa de artă, de unde să cumpere conform înaltei lor percepţii. Nu este nimic în glumă aici, este doar formula economică a progresului civilizaţiei, a culturii şi artei, care fără de banii consumatorului privat şi larg reprezentat nu se poate.

Au rămas agăţate în angrenajul deciziei de cumpărare nişte nume sacrosante precum Grigorescu Nicolae, Luchian şi chiar Andreescu, ba ne-am arunca şi la Baba sau am auzit de nişte Câlţia şi Ilfoveanu, cu teamă de prezentul contemporan, dar în rest o seniorială indiferenţă aruncă în vâltoarea actualităţii orice efort estetic şi plastic. Pentru că nu numai numele nu ne mai spun nimic, ci şi marile momente sau curente sunt lipsite de interes. Iar după ce am aşteptat atâta timp ca priceperea la cele plastice să devină de fiţe, am îmbătrânit şi a ajuns o ciudăţenie să fi auzit de un artist, să-ţi mai şi placă ce face el şi, vai de mine, să mai şi susţii că merită preţul cerut de casele de licitaţii, eroii, când sunt cinstite, ai pieţei de artă.

La vânzarea Goldart de luni s-a dat, într-adevăr, un nud, cu 1,2 mii de euro, dar trebuie să explicăm. În primul rând, este o pictură de Traian Brădean, regretatul maestru, cu o operă pe măsura renumelui său, şi cotă la fel. Mai mult, Traian Brădean a pictat rareori nuduri, iar cel adjudecat la Goldart este un nud doar în exprimare sintetică, este de fapt o alegorie, o rugă păgână cu mâinile spre cer. Nu vreau să parafrazez o reclamă de mare succes, dar la o aşa piesă, un aşa preţ, e puţin, Doamne, puţin!

În schimb, a rămas "nereperată" onoare de piaţă a unui nud viguros cu ingenuitate de tip interbelic pe chip, pictat de Maria Ionescu Bacaloglu, estimat la minim o mie de euro, deci ar fi plecat şi pentru ceva mai puţin, numai ofertă să fie. Un aproape miniatural dar foarte de efect nud planturos, în picioare, în ulei pe carton, a rămas şi el nevândut, la o estimare minimă de 1,2 de mii de euro. Este făcut de Alexandru Romano, pictor de care ştim foarte puţine, dar dă numele - o fi stat pe ea? - unei străzi paralele cu Plantelor. Tot în ulei pe carton a pictat şi Apostol Mănciulescu o tânără longilină dezgolită, numită "seminud" probabil din cauza hainelor care levitează de la buric în jos. Chipul angelic, cu sâni perfecţi şi fără urmă de siluetă, aproape mărime naturală, a fost evaluat la cel puţin 600 de euro. Încă şi mai puţin, 400 de euro, s-ar fi sperat pentru o tânără gen bacantă, cu sâni mici şi trupeşă, cu o privire uşor torpilată, care se vrea pătrunzătoare, pictată de Zoltan Veresz, artist născut la Cluj, învăţat la Munchen şi mort la Budapesta. De fapt, îl cheamă Veress, iar pe tatăl său, Ferenc, tot pictor, chiar Veres. Ar mai fi fost un "Nud la malul mării", de D. Florian, specialistul în marine, la care nu am mai văzut o aşa combinaţie. 700 de euro se sperau, dar ar fi mers şi mai puţin, pentru această compoziţie cu trup feminin, prosop de baie, bărci cu vele, pescăruşi, dar, mai ales, un joc deosebit al luminii pe suprafaţa mării, o imagine intraductibilă în vorbe, deşi am văzut-o mereu la începutul serilor frumoase de pe litoral. Şi nici măcar extrem de rarul nud masculin nu are căutare, poate din pudoare, poate pur şi simplu. Un Adonis de-a dreptul, în creion pe hârtie, din 1859, semnat F. Ioanid şi într-o execuţie de excepţie, nu a găsit cumpărător la 350 de euro, estimarea minimă.

"Păcatul cel mare", estimat la 2-2,5 mii de euro, este un nud, o bijuterie de Biju, Leon Alexandru, cu arcuiri de trup feminin în complicate perspective. Nu s-a vândut, aşa cum sugeram, în schimb s-au vândut câteva oferte, în număr şi preţ departe de aşteptări. Un "Drum în pădure" din 1924, de Nicolae Vermont, a fost vândut cu 680 de euro, "Stradă din port" de Piliuţă, cu un portret pe verso-ul cartonului, a plecat cu 700 de euro, tot de pe la malul mării. Dar un mal mai mediteraneean după înclinare, culori şi pinii maritimi din cadru, este şi uleiul pe pânză de Micaela Eleutheriade, adjudecat cu 1,2 mii de euro. 900 de euro se vor plăti, sau au fost deja plătiţi, pentru un foarte bun portret al scriitorului Tudor Măinescu, de Maria Bănică Orăscu.

Houstone, duminica trecută a fost şi o licitaţie Alis care a ocolit dialectic problema, având doar un nud în vânzare. Dar unul superb, alegoric ca o statuie jelindă de pe soclurile celor cărora patria le este datoare, plin de transparenţe meşteşugit obţinute de vechiul meşter, pictură de un metru lungime, barbar numită "Nud pe canapea". Estimarea sub al cărei nivel minim tot ar fi plecat oferta era de doar o mie de euro. S-a vândut, însă, un Piliuţă de concepţie. "Oul dogmatic" se numeşte, a fost al scriitorului Constantin Chiriţă, cel cu "Cireşarii", şi a primit 18 mii de lei, vreo 4 mii de euro, adică. O şatră şi mai întunecată, de Octav Băncilă, a plecat pentru 7 mii de lei, iar cu 6 mii s-a dat un peisaj luminos de Henri H. Catargi. A fost, de fapt, o rafală în creştere, care a început cu 3,3 mii de lei pentru o "Maternitate", femeie cu copil în braţe de Naray A. Este Aurel Naray ce mai apare pe la Artmark la preţuri minime duble faţă de ce a obţinut Alis. Apoi a urmat un Bălaşa de altă factură, dramatică de-a dreptul, numit "Zbor frânt" şi vândut cu 5,5 mii de euro.

Excepţional este portretul lui Ţuculescu realizat de Lucki Galaction Zambra, supraintitulat "Sub mantia abstracţionismului", care a fost vândut cu 2 mii de lei, probabil pentru că autorul este puţin cunoscut sau pentru că are nevoie de restaurare. Sau poate că nici subiectul nu atrage, chiar dacă este vorba de portretul pictat al unui mare pictor român. Dar despre problema ne-vânzării de portrete, într-o societate în care nici nudul nu mai vinde, scriem altădată, dragă Houston.