Sînt convins că nu numai autorul, ci şi cititorii constanţi ai acestei rubrici cred tot mai mult că pe piaţa de artă, în special la licitaţiile de care tot vorbim, găsim răspunsuri la foarte multe întrebări existenţiale, dileme sociale, căutări estetice şi tulburări de simţ al posesiei. Astea fiind susţinute, vine uşor şi chiar simplu să justifici că multe dintre căutările de sărbători îşi găsesc capăt de drum pe această piaţă. Nu vom descrie tîrgurile de cadouri de tot felul, care apar unde nu te aştepţi şi instant, cum te-ai întors cu spatele.
Acum se caută cadouri de Moş Nicolae, de Moş Crăciun, unii şi de Mos Gerilă, de Revelion, de Sfîntul Vasile şi de Sfîntul Ion, că luna cadourilor ţine din 5 decembrie pînă la trezirea din beţia de 7 ianuarie. Copiii au întîietate, e dreptul lor mai-presus-decît-constituţional să primeas-că acum cadouri, iar a doua regulă sfîntă în acest context este aceea că toţi sîntem copii.
Acum 12 zile, în deschiderea Diverselor de la Alis, s-a petrecut o vînzare aparent surprinzătoare prin evoluţia preţului, dar care nu a mirat pe cunoscători. 15 soldăţei din plumb de acum 50 de ani, nu foarte vechi deci, au fost propuşi cu 500 de mii şi s-au vîndut cu 6 milioane. I-a luat ori unul din afară, care a trecut pe aici, ori vreunul de aici care a fost pe afară, cu certitudine cineva care ştie ce căutare şi preţ au astfel de chestii pe acolo. În general, este greu pentru un căutător mediu de cadouri de la noi să înţeleagă de ce trebuie să dea atîţia bani pe nişte rebuturi din plumb prost vopsite, cînd cu banii aceştia te umpli de tancuri chinezeşti care fac lumină şi zgomot cînd trag, ba îţi şi cîntă ceva, cu numai două bateriuţe.
Nu este prima dată cînd apar astfel de soldăţei în licitaţiile noas-tre. Aceeaşi trupă - patru pe cal, unu cu trompeta în gură, alţii în marş - a fost propusă cu un preţ apropiat, 534 de mii de lei, la licitaţia din 29 mai, dar nu s-a vîndut. La 11 iulie 2004, invazia a fost mai mare, dar mai cenuşie. Altfel spus, au fost scoşi la vînzare 22 de soldăţei din plumb, dar fără strop de vopsea pe ei. Mini-colecţia era încărtiruită într-o casetă de lemn şi toată armata a fost scoasă, la vînzare, nu manevre, cu 1,2 milioane de lei şi s-a vîndut cu 1,8. Tematica este cam eterogenă: nemţi pe motocicletă se intersectează cu husari pe cal iar indieni şi cowboy se fugăresc prin faţa mitralierelor din primul război mondial. Totul, repetăm, în griul plumbului neatins de vreun email sau alt tip de vopsea colorată.
Nici unul dintre personaje nu este, însă, marinar, nici din rangurile mici, matelot sau mus, nici din cele înalte, căpitan sau preşedinte de ţară. Dar o corabie tot a apărut la licitaţie recent, la 30 octombrie. "Santa Maria" este o splendidă machetă, copie la scară redusă mult a omonimei corăbii din flota descoperitoare de Americi a lui Cristofor Columb, lungă de 45 cm şi înaltă de 43, cu diploma de apreciere la un concurs din 1979. Cu toate acestea, nimeni nu a dat 10 milioane pe ea. Ori este mult, ori nu au venit cei care să ştie că trebuie să cumpere. Morala? Mai veniţi cu ea la licitaţie, că şi soldaţii au fost respinşi întîi, pentru ca peste cîteva luni preţul să ajungă de 12 ori mai mare.
La 2 octombrie a apărut la vînzare o simpatică păpuşă, un domn cu pălărie tip melon, un englez tipic şi care... staţi aşa, nu o puneţi sub brăduleţ, ce face omul acesta, ce ţine în mînă? O ţigară?! Şi ce faţă vicioasă are! Nu poate fi jucărie pentru copii, deci, ce este? O casetă pentru sticlă, o ascunzătoare pentru recipiente cu alcool, cu certitudine pentru adulţi. Asta explică şi vînzarea ei cu 3,6 milioane, mult peste pornirea de 1,5. Unii, nu eu, sînt de părere că la un păhărel merge ca focul o ţigară. Şi o spun cu fermitate şi o probează cumpărînd, la licitaţia din 24 aprilie, o casetă pentru ţigări în formă de maşinuţă de epocă, piesă din 1917, cu nu mai puţin de 11 milioane, departe tare de cele 3 cerute iniţial. Tot vehicul, dar cu două roţi şi fără să ascundă ţigări prin intestine, este şi motocicleta, macheta excepţională, vîndută pe 22 mai cu 3,5 milioane de lei, preţ de pornire. Dacă năzdrăvănia de 37 cm lungime are un aer american, dacă nu şi paşaport, acum pierdut, atunci maşinuţele ofertate o lună mai tîrziu, tot la Alis, sînt sovietice cu certitudine. Un excavator, o macara şi o cisternă de lapte pe care scrie moloko cu chirilice, bine păstrate şi emanînd naivitatea din tablă a jucăriilor anilor '50 au fost oferite la un preţ cu siguranţă şi el sovietic, adică stupid de mare, 15,5 milioane de lei. Dacă aţi adormit citind, vă propun un exerciţiu de perspicacitate: s-au vîndut sau nu? Dacă aţi răspuns cumva da şi nu vreţi să vă răzgîndiţi în nici un fel, atunci sunaţi-ne şi veţi afla răspunsul corect. Mai avem un indiciu: soba miniaturală de gătit care i-a urmat imediat a urcat de la 3 la 4,3 milioane de lei.
Cu cadourile am mai aranjat-o, chiar şi pe la viciile clasice am dat o raită, ceva obiceiuri de iarnă? Capra, de exemplu, a fost adusă chiar duminica trecută, aşa, mai devreme, ca la metrou, dar de Marcel Iancu. Marcel Iancu a venit iar cu capra, sau, dacă vreţi, iar a venit capra lui Marcel Iancu, de fapt "Capra", serigrafia în culori cu acest nume şi subiect de Marcel Iancu, a fost propusă iar spre vînzare. Cu 20 de milioane de lei vechi, dar tot nu s-a vîndut. Interesant este că numita capră a apărut, cu succes, la Monavissa şi chiar s-a vîndut, în martie, cu 1.100 de euro. În acest context, preţul de ofertă neonorat de duminică este chiar sub jumătatea succesului anterior. La Alis, în acest an, "Capra" lui Marcel Iancu a "jucat" o singură dată, nu ca "Table aux peches" sau "Jaffa demolée" care au venit şi revenit, peştii degeaba, dar al doilea cu folos, într-un tîrziu, după o reducere de preţ. Dintre acestea două, peştii au trecut, cu masă cu tot, şi pe la Monavissa, în 2004, dar degeaba. Fiind vorba de serigrafii sau litografii, nu putem spune că este vorba de aceleaşi lucrări, ci este posibilă apariţia unor alte tiraje, unele dintre ele avînd oficial 300 de exemplare.
Tot la licitaţia Alis de duminică, ultima din 2005 şi care a reuşit o suprapunere cu Monavissa, după un an întreg de evitare reuşită, s-a vîndut un document important pentru această perioadă, un ghid ilustrat al petrecerii reuşite, realizat de Constantin Piliuţă. Se numeşte, metaforic, "Petrecere" şi este un desen în peniţă din acelea cu chip de strop de cerneală gonit de vînt şi alcătuind chipuri, sticle şi o vioară. S-au cerut şi s-au dat 10 milioane.
V-aţi trezit tîrziu şi nu mai este loc nici la terasa în aer liber cu mici şi bere de astă vară, des-chisă excepţional de Revelion, luaţi un tablou bine făcut, precum "Cula" de Misu Teişanu, şi lăsaţi-vă pătrunşi de poveşti. Numita pictură a fost propusă cu 15 milioane şi s-a vîndut cu 18. Ştiţi ce este aceea o culă? Eu ştiu, este una în comuna natală a tatălui meu, Brabova doljană, una mare şi frumoasă. Acum au vopsit-o roz, că am crescut eu, dar cît eram mic era cenuşie şi rece. Ei bine, cula este o casă mare de tot şi cam fortificată, bună să semnalizezi de la sud spre nord, prin satele Olteniei, că au trecut turcii cîrjalii Dunărea şi vin nu cu blugi şi ţigări, ci cu arme şi chef de jaf, iar dacă au ajuns sub cerdac, te închizi în această căsoaie şi le torni apă fierbinte în cap sau dai cu puşca în ei. Acţiunea se petrece acum vreo două secole, de acolo vine şi diferenţa de intenţie a invaziilor otomane. Dar căsuţa cu cerdac ilustrată de Misu Teişanu nu este o culă blindată ci, mai degrabă, un han în stil vechi, altfel foarte pitoresc şi unde nu-ţi vine să bei decît din oala de pămînt adevărată. De Revelion, aici şampania nu poate fi servită decît în oale de pămînt, mult mai preferabile paharelor de plastic de unică folosinţă.
Şi uite aşa, uşor-uşor, am mai dat nişte sugestii de sărbători, fără pretenţia că am rezolvat toate problemele. Pentru cele rămase vă recomandăm să le căutaţi rezolvare tot în locurile unde se practică obiceiul comerţului cu obiecte de arta. Bani să aveţi, plus noroc, răbdare şi şansa să daţi peste adevăraţi comercianţi de artă, artişti ai acestei nobile practici economico-intelectuale.