Plăsmuirea opiniei publice

Opinia publică nu este rezultatul unei "naturale" treziri din ignoranţă a societăţii puse în faţa unei probleme, ci un produs deloc neutru al comunicării. Iar cazurile, deja cunoscute, privind disputele din "jurul" exploatării aurifere de la Roşia Montană sau a gazelor de şist se pot observa, odată în plus, strategiile "puterii" în vederea formării unei "opinii publice" majoritare. Însăşi obsesia "majorităţilor" relevă absenţa oricărui apetit democratic al destoinicilor constructori ai "interesului naţional". De unde vine acest indiscutabil "interes naţional"? Sigur nu este produsul unor dezbateri democratice, căci democraţia nu poate însemna impunerea dictaturii majorităţii împotriva minorităţilor, ci căutarea celui mai larg compromis cu putirinţă. Dar subtilităţile filosofico-ideologice nu par să aibă vreo relevanţă pentru actorii "puterii" (politicieni sau reprezentanţi ai serviciilor secrete). Însăşi "puterea" pe care aceştia o exercită, după ce se revendica electoral de la "popor", odată obţinută pare să se bazeze pe ceva mult mai important: "cunoaşterea autentică". Iar această "cunoaştere" este revendicată de câţiva "aleşi" în numele "adevărului".

Mai complicată devine situaţia când acest "adevăr" ce confruntă cu adevărul ştiinţific! Aşa cum s-a întâmplat în cazurile Roşia Montantă şi gazele de şist cu poziţiile emise Academia Română sau Institutul de Geologie. Dacă există contradicţii, aşa cum s-a întâmplat în cele două situaţii amintite de mai sus, atunci "puterea" se poate alinia (cum a făcut-o în Franţa în cazul gazelor de şist) sau poate să folosească violenţa mai mult sau mai puţin simbolică (cum pare să o facă în România). Căci ce altceva decât folosirea "forţei" poate fi demiterea directorului Institutului Geologic după publicarea Punctului de vedere preliminar privind situaţia semnalată în zona Izvoarele - judeţul Galaţi. Ceea ce pare să fi deranjat "puterea" sunt câteva idei din raportul Institutului de Geologie: "Cauzele posibile ale fenomenului de instabilitate a terenului din zona Izvoarele-Slobozia Conachi pot fi naturale sau antropice. .... Dintre cauzele antropice se evidenţiază clar posibilele fenomene de tasare difereţială a terenurilor, datorate exploatării de petrol şi gaze pe cele trei domuri ale structurii petrolifere. Independenţa pe care se află amplasate şi localităţile Izvoarele şi Slobozia Conachi" (sublinierile aparţin Institutului Geologic).

În faţa unei abordări ştiinţifice neconvenabile, "puterea" şi-a "văzut" periclitat dreptul suveran de a (de)forma "opinia publică" şi a reacţionat: nu doar a schimbat directorul, dar a încercat să relativizeze prin alţi specialişti punctul de vedere exprimat în raport. Citez dintr-o ştire Mediafax din 7 octombrie: "La finalul unei şedinţe care a avut loc luni la sediul Institutului Naţional pentru Fizica Pământului de la Măgurele, Mircea Radulian (directorul ştiinţific al institutului, n. a.) a susţinut o serie de declaraţii alături de Tudor Prisecaru, secretar de stat pentru Cercetare în Ministerul Educaţiei. ... < Toate aceste elemente (argumentaţia că nu există o corelaţie între exploatările de gaze la mică adâncime din zona Izvoarele şi cutremure la 10 kilometri adâncime) ne fac să considerăm că nu există o influenţă a acestor exploatări privind activitatea seismică din zonă >, a declarat Radulian, concluzionând că seismele din Galaţi au o cauză tectonică".

Dacă lăsăm la o parte teoria conspiraţiei - care recurge la formula clasică a conspiraţiei străinilor: pe de o parte străinii de la RMGC sau Chevron, pentru unii, sau Soros şi eco-anarhiştii pentru alţii; pe de altă parte "poporul" - "afacerea" poate fi explicată ca un moment crucial pentru cucerirea şi exercitarea simbolică a "puterii". De aceea, forţarea efectului de consens pentru a plăsmui "majoritatea" şi a revendica "opinia publică" a devenit instrumentul "puterii". Pentru "specialiştii puterii", "poporul" s-a întors la somnul său vegetal, iar asumarea "bărbătească" a "puterii" este semnul maturităţii politice.