Politica energetică haotică din ultimii ani îşi va arăta curând rezultatele

Rezilienţa şi sustenabilitatea sistemului energetic naţional sunt puse tot mai greu la încercare în ultima perioadă, pe fondul forţării schimbărilor structurale incluse în planul european de tranziţie energetică Green Deal, ale cărui prevederi sunt incluse pe scară largă în PNRR.

Două dintre consecinţele imediate au fost creşterea accelerată a dependenţei ţării noastre de importurile de electricitate (vezi graficul 1), care a atins un nivel record în ultima parte a anului trecut, pe fondul creşterii puternice a preţurilor electricităţii şi a volatilităţii acestora (vezi graficul 2).

De la începutul anului trecut până la mijlocul lunii februarie 2025, preţurile electricităţii din România au fost mai mari decât media UE în circa 81% din intervalul de 415 de zile, conform datelor de la Eurelectric. Pe fondul volatilităţii ridicate, preţul mediu din România a fost de circa 108 EUR/MWh, cu 25% peste nivelul mediu din UE.

Mai mult, generarea electricităţii în ultimul an şi jumătate s-a realizat pe fondul creşterii emisiilor de CO2 până la cel mai ridicat nivel din ultimii 6 ani, aşa cum arată datele privind intensitatea emisiilor de CO2 (vezi graficul 3).

Creşterea emisiilor a avut loc în ciuda conectării la sistemul energetic naţional a unor capacităţi solare şi eoliene semnificative, inclusiv a celor de la nivelul prosumatorilor individuali.

Explicaţia este simplă şi devine evidentă în urma unei scurte analize statistice a datelor de la Transelectrica privind situaţia în timp real a sistemului energetic naţional (SEN).

Numărul observaţiilor pentru fiecare dintre cei trei ani este de circa 53.000, având în vedere că datele privind consumul mediu, producţia totală şi producţia după sursă sunt publicate la un interval de circa 10 minute.

Principalii indicatori sunt prezentaţi în tabel, iar cei pentru sursele eoliene şi solare prezintă diferenţe semnificative faţă de cei pentru sursele clasice.

După cum se observă, media, mediana (valoarea de mijloc dintr-un grup de valori ordonate) şi modul (numărul care apare cel mai frecvent într-un grup de valori) sunt foarte apropiate pentru sursele hidroelectrice, pe hidrocarburi, nucleare şi pe cărbune şi prezintă diferenţe foarte mari pentru sursele solare şi eoliene.

Diferenţa dintre medie şi mediană este extrem de mare în cazul cotei de producţie a centralelor solare în total producţie, respectiv 4,24% şi 0,04% pentru 2024. Cea mai frecventă contribuţie a fost 0%.

Cu alte cuvinte, o serie ordonată de circa 53.000 de observaţii are jumătate dintre acestea sub 0,04%, însă autorităţile continuă să promoveze centralele solare, contrar unei raţionalităţi economice elementare.

Cota maximă de generare pentru centralele solare din România în 2024 a fost de 32,16% şi s-a înregistrat într-un singur interval de 10 minute din 5 mai, la ora 13:26. În schimb, au fost 25.952 intervale de 10 minute în care centralele solare urmărite în cadrul SEN au avut o contribuţie negativă la producţia de energie electrică a României, respectiv circa 4.325 ore sau circa 180 de zile.

Distribuţia statistică a cotelor de generare din SEN după sursă din 2024 (vezi graficul 4) este similară şi în cei doi ani precedenţi şi arată cât sunt de importante sursele convenţionale pentru asigurarea furnizării energiei electrice în România şi a scăderii dependenţei de importuri (n.a. din grafic au fost eliminate datele corespunzătoare cotelor de generare negative pentru solar şi eolian).

Numeroasele capacităţi eoliene şi solare planificate pentru anii următori nu vor schimba deloc distribuţia statistică a surselor de generare din SEN, având în vedere natural aleatoare a surselor, însă vor reprezenta cheltuieli nejustificate din punct de vedere economic, mai ales când densitatea lor energetică redusă presupune o intensitate mult mai mare a resurselor utilizate.

În plus, orice capacitate solară sau eoliană construită în continuare va conduce la creşterea emisiilor de CO2, deoarece sunt necesare capacităţi de rezervă suplimentare, care vor arde, foarte probabil, cărbune şi gaze naturale.

Indicatorii sistemului energetic din prima luna a anului 2025, de la producţie, preţuri, emisii de CO2, până la dependenţa masivă de importurile de electricitate, arată deteriorarea în continuare a situaţiei sistemului energetic naţional, în ciuda aplicării măsurilor din PNRR.

Evoluţia din ultimele luni a rezervelor de gaze din depozitele naţionale arată că şi din acest punct de vedere există numeroase motive de îngrijorare.

Cele mai recente date de la Gas Infrastructure Europe (GIE) arătau un grad de umplere de 34,6% în 19 februarie 2025, pe fondul unei scăderi medii zilnice de circa 0,6 puncte procentuale de la începutul lunii, ceea ce presupune cheltuieli foarte mari pentru refacerea stocurilor pentru iarna viitoare, până la cel puţin 90%, conform cerinţelor Comisiei Europene.

Toate acestea nu înseamnă decât menţinerea preţurilor energiei la un nivel foarte ridicat, cu efecte grave asupra activităţii economice şi gospodăriilor populaţiei.

Perspectivele aprovizionării cu gaze naturale sunt extrem de negative la nivel european pentru anii următori, aşa cum arată informaţiile legate de capacitatea de producţie şi export a Norvegiei sau despre primele tatonări cu privire la reluarea importurilor prin conducte din Rusia.

O ştire recentă din Financial Times arată că numărul centralelor pe cărbune construite în China anul trecut a atins un maxim al ultimilor zece ani, în condiţiile în care capacitatea finalizată sau aflată în construcţie a fost de 94,5 GW.

În acelaşi timp, datele de la CREA (Centre for Research on Energy and Clean Air) prelate de FT mai arată că în cea mai mare economie a Asiei au fost conectate la reţea centrale solare şi eoliene cu o capacitate cumulată de 356 GW, echivalentă întregii capacităţi solare şi eoliene construite până în prezent în SUA.

Raportul de la CREA susţine că noile capacităţi pe cărbune au fost construite în ciuda programelor de extindere a capacităţilor regenerabile.

Dimpotrivă. Autorităţile chineze arată, de fapt, că tranziţia către sursele regenerabile nu se poate face fără asigurarea unor capacităţi suficiente de backup, care să asigure producţia de energie electrică atunci când nu bate vântul şi cerul este acoperit de nori.

Având în vedere că este nevoie atât de centrale clasice care să producă intermitent, cât şi de punerea lor rapidă în funcţiune, opţiunea centralelor pe cărbune pare să fie ce mai bună, nu doar din punct de vedere al investiţiilor, ci şi al factorilor de capacitate.

Conform datelor preluate de Center for Strategic and International Studies (CSIS), factorul de capacitate pentru centralele solare din China este de circa 15%, pentru centralele eoliene de circa 23%, iar pentru cele pe cărbune de 46%.

Deteriorarea gravă a condiţiilor din sistemul energetic naţional a determinat apariţia unor semnale din partea autorităţilor privind o nouă abordare a măsurilor din Green Deal-ul european, în special legate de relaxarea condiţiilor privind tranziţia către net zero.

Din păcate, acestea nu sunt suficiente. Tot din partea autorităţilor au venit promisiuni că vor cere aprobarea din partea Comisiei Europene pentru extinderea perioadei de funcţionare a centralelor pe cărbune.

O astfel de abordare nu va duce nicăieri. Autorităţile din Polonia, unde cea mai mare parte a energiei electrice este produsă în centrale pe cărbune, nu au cerut favoruri sau concesii, ci au notificat autorităţile europene că vor continua să ardă cărbune pentru producerea energiei electrice şi nu au permis sabotarea economiei naţionale.

Cei care au promovat, pe toate canalele, beneficiile energiei verzi şi au stabilit programe obligatorii de tranziţie şi decarbonizare, prin ignorarea celor mai elementare legi ale fizicii şi chimiei, dar mai ales prin ignorarea legilor termodinamicii, ne spun acum că tot ei vor veni cu programe de redresare, asigurare a energiei ieftine şi creştere a competitivităţii economiilor europene grav subminate în ultimii ani.

Ţara noastră şi întreaga Europă nu mai are timp să asculte aceste promisiuni goale.