Politică în parabole

"Ce-a fost, dragă, ieri la Icsuleşti? Zarvă mare! S-au certaaaat...!Madam Frusina zice că a şi bătut-o! Ei, aş! Mi-a zis mie Abranduroaia, care stă sub ei, nici vorbă: ea i-a spart lui farfuriile, în cap! Ei, lasă soro, ce mare lucru! Aşa-i în familie!"

Această "parabolă" ne-a fost servită ca "explicaţie" pentru ceea ce se mai întîmplă în măruntaiele USL-ului, coaliţia politică care ţine în mîini guvernarea României. De principiu, n-am nimic împotriva parabolelor ca mijloc de ilustrare a unei situaţii, ori ca modalitate de a comunica tîlcul ei unui public care, altfel, ar avea dificultăţi să pătrundă sensurile mai grave ale temei. Problema este că nu orice poveste este o parabolă! Iar asta, cu familia, nu se potriveşte cu situaţia USL-ului, nici cît nuca în perete!

Este adevărat că familia, în sensul uniunii matrimoniale, ca şi uniunea politică numită USL, are un fundament juridic, contractual. Asemănările, însă, se opresc aici. Spre exemplu: asocierea celor două partide nu este un angajament, sub spectrul legii, de a forma o asociaţie de coproprietate, cum este cazul familiei, ori de a-şi baza relaţiile pe înţelegere şi respect, ori de a se susţine reciproc, moral, economic şi sub orice alt aspect, în cazul în care una dintre părţi suferă o alterare funcţională, ori o incapacitate, temporară, ori permanentă, de orice natură ar fi aceea etc. Las de o parte faptul că un partid politic nu are aproape nimic în comun cu definiţia unei persoane, în sens social. Partidele, ale noas­tre mai ales, nu au nici "putere de judecată", nici "libertate de alegere", nu sunt dotate cu "liber arbitru", nu sunt subiecţi sociali care să se bucure de drept de libertăţile fundamentale ale unei persoane etc. Partidele noastre sunt doar nişte instrumente primitive ale intereselor de grup, de grupuri, de grupuscule, de găşti, de haite şi alte forme de asociere, rău croite şi grav disfuncţionale care există nu pentru că ar îndeplini nişte funcţii vitale, ci doar pentru că legile electorale şi Constituţia României le-au impus ca subiecţi obligatorii ai interacţiunii în spaţiul politic. În realitate, ele s-au născut, în primul rînd, din obsesia monopolitstă, caracteristică gîndirii primitive a majorităţii actorilor şi decidenţilor politici din Ro­mânia. Inadecvarea structurală şi de aici păcatele "modelului familiei" sunt însă mult mai grave. Falsa parabolă tinde să ascundă evoluţii politice şi să disipeze responsabilităţile asociate acestora. Dacă USL-ul ar fi o asociaţie oarecare, născută din voinţa părţilor, care au ceva de realizat, ori de împărţit împreună, n-ar avea mare importanţă. USL-ul este însă construcţia politică mandatată să ges­tioneze guvernarea României, iar în acest sens are nu numai drepturi, ci şi obligaţii faţă de cetăţenii ale căror vieţi le "reglează", ba cu şurubelniţa, ba cu ciomagul! Ceea ce se întîmplă în dinamica politică a USL nu este doar "problema privată" a unei familii, ci un fapt social care impactează viaţa a milioane de oameni, de cetăţeni europeni care au drepturi, vorba uneia dintre cele mai stupide şi inadecvate reclame de "awareness" produse vreodată în România. În acest sens, USL-ul datorează nu doar alegătorilor săi, ci tuturor cetăţenilor acestei ţări, transparenţă şi claritate în privinţa opţiunilor şi a deciziilor pe care îşi fundamentează activitatea!

Ceea ce se întîmplă cu adevărat în USL ne explică, nu modelul "familiei", ci o altă parabolă, aceea din cartea de geometrie. O figură specială din plan, elegantă, pentru că este guvernată de simetrie, care are ca elemente critice (de definiţie) un punct numit focar, un punct de vîrf şi o dreaptă numită directoare! Desenul parabolei nu este altceva decît locul comun al tuturor punctelor din plan egal depărtate de focar şi de dreapta directoare! Simplu, nu? Nu o să mă apuc acum să fac şi desenele! Seamănă cu un plug! Dacă focarul este mai aproape de vîrf, plugul este mai deschis şi viceversa! Ei bine, în proiect, asta a fost şi USL-ul: un plug! Două ramuri simetric dispuse faţă de focar şi de referenţialul numit directoare. Forma cea mai adecvată pentru a mătura din cale orice urmă de opoziţie, pentru a scoate din drum rămăşiţele "regimului Băsescu". Focarul politic al parabolei USL este, desigur, Traian Băsescu, iar directoa­rea, "linia" care-i uneşte pe toţi cei care au contribuit la şi au susţinut într-un fel sau altul politicile şi formulele de guvernare ale PDL-ului! Simplu, nu! Atît de simplu şi de elegant, încît după ce au văzut planşele desenate la scară, liderii USL au fost atît de încîntaţi şi de încrezători în reuşita operaţiei de curăţire, încît nu s-au mai uitat la nimic alt­ceva şi au turat motoarele "schimbării" la maxim; ca la avioane, înainte de decolare! De ce s-a "defectat" parabola? Răspunsul evident ar fi: pentru că plugul a întîmpinat o rezistenţă neaşteptat de mare şi de fermă din partea unui obstacol care nici măcar nu se vedea pe teren: partida euro-atlantică care l-a susţinut pe Traian Băsescu, chiar şi atunci cînd sprijinul său electoral intern a atins acel periculos punct de minim, care teoretic echivalează cu ieşirea din joc. Un argument necesar, dar nu suficient. Ceea ce s-a întîmplat în structura parabolei USL ţine, în egală măsură, de dinamica internă a celor două ramuri politice (PNL şi PSD), de distanţa lor reală faţă de focar, respectiv faţă de linia directoa­re! Aici s-a rupt simetria! O simetrie care, la constituirea USL-ului, a fost presupusă ca dată, dar care a fost mai degrabă o dorinţă, decît o realitate! În timp ce ramura PNL a păstrat distanţa iniţială faţă de Traian Băsescu, dacă nu cumva a încercat chiar să o mărească, PSD-ul, mai ales datorită intereselor directe ale lui Victor Ponta, a micşorat distanţa faţă de focar! Pe de altă parte, linia directoare a parabolei s-a transformat astăzi, din punct de vedere politic, într-un obiect de competiţie între PNL şi PSD. Primul a integrat cîteva puncte semnificative, numite baroni locali, în timp ce PSD-ul a "recuperat" o parte din greii sistemului din justiţie, ai fostei puteri. Nici urmă de echilibru, nici urmă de simetrie! Adevărul politic, greu de mărturisit, atît de către PNL, cît şi de PSD, este că USL-ul seamănă deja cu "mortul frumos" pe care păpuşarii politicii noastre îl ţin în fereastră, cu speranţa că vor mai încasa pensia încă o lună, adică vor putea păcăli electoratul şi la viitoarele alegeri! Nu aş paria că socoteala aceasta, de acasă, se va potrivi cu cea din tîrg!