POVESTEA UNUI INVESTITOR Pensionarul Mihai Trăilă pariază de 12 ani pe piaţa de capital

Reporter: Cum aţi început să investiţi în piaţa de capital, domnule Trăilă?

Mihai Trăilă: De meserie eu am fost frigotehnist, iar în anii "92-'93, cînd au început să apară măcelăriile particulare, m-am angajat colaborator şi mun-ceam 24 de ore din 24. Cum făceam un ciubuc de 25.000 de lei îl puneam în obligaţiuni. Tocmai atunci statul emitea obligaţiuni de stat. Am văzut că din acestea cîştigam foarte puţin (5-10%) şi ştiam că obligaţiunile se pot răs-cumpăra după şase luni, aşa că le-am vîndut. Dar prinsesem gustul. Cu CEC-ul mă lămurisem deja, aşa că am scos şi banii pe care îi depusesem pentru "Dacie".

Tocmai atunci apăruseră fondurile de investiţii aşa că am pus banii la SAFI (n.r. - Fondul Mutual al Oamenilor de Afaceri). Nu prea ştiam eu ce este cu acest fond, dar m-am trezit că, după un an, am avut un cîştig de 500%. Apoi SAFI a mai scos o nouă serie de certificate. Mi-am scos şi banii de la bancă, vreo 5 milioane de lei, şi i-am băgat tot la SAFI. Am luat 100 de acţiuni. La SAFI, după o perioadă, au început discuţiile. Asta a fost o treabă politică. Au început să recalculeze valorile certificatelor şi să cadă fondurile. CNVM s-a legat de acţiunile necotate şi aşa a început să cadă un fond, al doilea fond. SAFI rămăsese în picioare. Şi atunci mi-am dat seama că nici aici nu e în regulă. Mi-am scos banii de la SAFI, 20 de milioane de lei. Unde să-i duc? A apărut FNI. FNI a emis titluri la început la 10.000 de lei. Eu am luat cu 10.200 de lei. Am băgat 20.900.000 de lei la FNI. Atunci lucrau cu "Banca Agricolă". Au început să îşi facă reclamă pe la CEC, prin Centrocoop, ne trimiteau acasă diverse adrese. Titlurile creşteau ca Făt-Frumos din poveste. Pe urmă a început să bată la ochi şi aici.

Reporter: Cum v-aţi dat seama?

Mihai Trăilă: Creşteau prea mult, dar nici nu aveam unde să bag banii. Au început să fie tranzacţionate SIF-urile la bursă. La bursă nu ştiam cum se procedează, dar de SIF-uri eram sigur. Asta a fost în 1999.

Reporter: Cu titlurile FNI ce aţi făcut? Aţi ieşit pînă să se prăbuşească fondul?

Mihai Trăilă: Am ieşit cînd au intrat SIF-urile la bursă (1 noiembrie 1999). FNI a picat în 2000. De la FNI am scos 700 de milioane de lei. Nu ştiam unde să mă duc să cumpăr acţiuni SIF şi m-am dus la Banca Naţională, unde au-zisem că este bursa, dar nu puteam să cumpăr de acolo. Cei de la FNI m-au îndrumat la Gelsor. Acolo am găsit un băiat bun, un broker. A intrat în puşcărie pînă la urmă.

Nu am cumpărat imediat ce au început să se tranzacţioneze SIF-urile. Au trecut 4-5 zile pînă m-am hotărît. La început, acţiunile SIF se vindeau cu 150 lei, apoi cu 300-400 lei. Am luat SIF "Muntenia", 229 de mii de bucăţi la 1430, preţ maxim. Aia a fost ziua fatală. Noroc că nu băgasem toţi banii.

Cînd preţul acţiunilor SIF a început să scadă, mi-am zis să iau şi la 800 de lei. Cineva mi-a spus să mai aştept. Au scăzut la 700, am luat şi la 700 de lei. SIF "Transilvaniia" era 500-600 lei. Am zis - stai aşa, să iau şi la ăsta. Pînă am băgat toţi banii. La un moment dat aveam un million de SIF-uri în total. După o vreme, SIF-urile au început să stagneze. Multă vreme au stagnat. Apoi am vîn-dut toate acţiunile SIF. Am cum-părat acţiuni "Alro" Slatina care au crescut şi acestea foarte mult, în numai o săp-tămînă. Circulau zvonuri că se dau acţiuni gratuite. Din 700 de milioane de lei mă alesesem cu 400 de milioane lei.

La un moment dat, am văzut în ziarul "BURSA" un inteviu cu preşedintele de la "Active International", Apostolescu, Dumnezeu să-l ierte, şi m-am decis să plec de la "Gelsor". La suma pe care o aveam "Gelsor" îmi lua comision la vînzare sau cumpărare 3%, apăruse şi legea lui Remeş cu impozitul pe venit de 1%, iar eu, ca să fac o manevră, trebuia să dau 7-8% comision. La "Gelsor" nu am putut să intru niciodată să văd şi eu Bursa. Şi m-am dus după ziar, la "Active Internaţional". M-a luat domnul Gherguş (director de operaţiuni) şi mi-a spus cîţi bani am, ce comision îmi ia la suma pe care o aveam, vreo 405 milioane de lei.

La "Active" am rămas uimit. M-a băgat domnul Gherguş în camera unde se făceau tranzacţiile. Şi am văzut şi eu cu ochii mei. Nu aveam curaj nici să întreb, îmi era teamă să nu zic vreo prostie. Şi m-am uitat, m-am uitat, hopa zic, văd piaţa şi eu. După cîtva timp, m-am dus pe acolo zi de zi, timp de o săptămînă, pînă cînd domnul Gherguş m-a rugat să vin mai rar. Mi-am zis: "Omul ăsta are dreptate". Eu, dimineaţa la ora 10, eram acolo. Credeam că aşa trebuie şi stam pînă se închidea bursa. Cît m-am dus la "Active", am început să mă prind cum e cu piaţa.

L-am întrebat pe domnul Gherguş dacă pot să văd şi eu Bursa de acasă dacă îmi iau un calculator şi mi-a zis că pot. M-am dus şi mi-am luat calculator. Cel care lucra la calculatoare m-a întrebat: "Dom'le pentru cine îl luaţi?" "Pentru mine", am zis. "Păi ce faceţi cu el?" "Ce să fac, învăţ şi eu". Mi-am luat unul la mîna a doua, să nu arunc banii, că bani aveam. După aceea mi-am pus internet prin telefon. Vînzătorul nu a avut să-mi dea modem de 56, mi-a dat de 38. Şi intră pe 38 prin telefon, cu calculator la mîna a doua, fumam trei ţigări pînă mă conectam. Cînd am văzut că îmi venea factura la telefon 2-3 milioane de lei de plată, am pus internet prin cablu. S-a schimbat figura.

Au fost de încredere oamenii ăştia, şi domnul Gherguş şi domnul Ştefan (broker), nu m-au trombonit, nici nu m-au influenţat. Cînd le ceream un sfat îmi spuneau: "Nu ne băgăm, ne spui dumneata ce să cumpărăm sau vindem", şi atunci începusem să-mi dau seama: acţiunile astea cad-cresc, de ce să dau vina pe om, ce fac cu mîna mea asta e şi am început să intru pe calculator. Am văzut eu cu ochii mei cît e acţiunea în piaţă, şi alte treburi. Am văzut şi eu care este perspectiva.

Cînd a apărut legea nouă (n.r.- a pieţei de capital în 2002) am pierdut 80 de milioane de lei datorită unei singure fraze. La o convocare de AGA s-a anunţat data de referinţă, am ţinut acţiunile pînă atunci, după care le-am vîndut. Am avut 10.000 de acţiuni la BRD, jumătate din cît aveam aici, şi am cumpărat iar acţiuni SIF. Dar a apărut altă treabă: data de înregistrare la care BRD acorda acţiuni gratuite. Eu vîndusem deja o parte din acţiuni aşa încît am pierdut 80 de milioane de lei.

Reporter: Brokerul nu v-a informat asupra datei de înregistrare cînd aţi vîndut acţiunile?

Mihai Trăilă: Atunci n-a ştiut nimeni, a fost o bîlbîială.

Am fost inspirat cînd am cumpărat acţiuni "Siretul" Paş-cani. Toată viaţa înveţi. SIF-urile erau 3850-4000 lei. Auzisem că "Banca Transilvania" a cumpărat acţiuni "Siretul". M-am gîndit că nu a cumpărat degeaba, că banca are experţi. Am cumpărat şi eu "Siretul" la 10.000 lei. Deşi le-am luat cam sus, tot am un cîştig că acum preţul lor a mai crescut.

Reporter: Văd că aveţi o revistă de IT? Ce faceţi cu ea?

Mihai Trailă: Revistele aces-tea m-au ajutat extraordinar de mult.

Aşa am învăţat să lucrez cu calculatorul.