Poveşti de adormit ....şi mura

Ei, asta ne mai lipsea! Tichia de mărgăritar! Ţara moare sufocată de prostia şi lăcomia celor înscăunaţi să o gospădăreas­că; se duce pe apa Sîmbetei, la propriu, luată de puhoaie; e arsă de vipia vînturilor deşertice; e desfigurată de explozii în sălile pentru nou născuţi ale maternităţilor; e readusă la condiţia de mişcare a vremurilor în care locomotiva cu aburi încă nu atinsese performanţa celor 50 de km pe oră, iar Ford nu produsese primul milion de automobile; e înglodată în datorii pînă peste trei generaţii; e tăvălită în murdăria deşeurilor şi scăldată în norii de praf care s-au mutat din Bărăganul lui Panait Istrati în centrul marilor oraşe; România agonizează, horcăie lugubru, iar în timpul acesta, ce credeţi?: spionii noştri dau iama-n ruşi! S-au pus să le fure secretele militare, da" ştii, colea... cu lopata, pe toate! Sau, mă rog, cîte încap într-o sacoşă, ori într-o gentuţă de mînă (că nu se vedea prea bine la televizor!), lăsată conspirativ în cutia de bagaje a unui supermarket de un cetăţean rus şi culeasă apoi de acolo de un flăcău diplomatic al României. Tocmai la apropont, însă, agentul 008 (sau ce număr de inventar o fi avînd!) a fost interpelat de vigilenţii copoi ai contraspionajului Mamei Rusia; prins cu mîţa-n sac, adică, şi cu niscaiva tehnologie suplimentară asupra sa, fapt care atestă, conform comunicatului oficial al FSB, intenţiile ostile ale împricinatului cu geantă diplomat, de la serviciu. Istoria se încheie, conform Convenţiei de la Geneva, cu un şut dat în fund atentatorului diplomatic la siguranţa naţională a "statului victimă" şi cu 48 de ore pricaz să zboare tocmai dincolo de graniţe, în cazul în speţă ale Rusiei, "mişeleşte pîngărite de români, ori de cîte ori au ocazia, ca în 1941, la toartă cu Hitler, ori ca acum, gata să străpungă pieptul generos descoperit al statului frate mai mare şi prieten, cu vîrful ascuţit al pumnalului perfidiei spionilor- şerpi, crescuţi la sînul NATO!".

Nu ştiu dumneavoastră cum sunteţi, dar eu, după ce m-am tăvălit de rîs vreo două ore, cum doar la filmele cu Stan şi Bran mi se mai întîmplă, am intrat la gînduri. Pentru că nu există decît două posibilităţi. Ori băieţii din filmul pe care tocmai vi l-am povestit ne cred proşti, da...ştii... proşti-proşti de tot, ori aşa sunt ei! Şi unii, şi alţii!

S-o luăm metodic!

• Preambul.

Din timpuri imemoriale, diplomaţii se ocupă şi de spionaj. Pînă astăzi, nicio ţară din lume nu a făcut altfel vreodată, chiar dacă aproape fără excepţie, operaţiunile cu adevărat importante de gen au ocolit cu grijă mediul diplomatic. În consecinţă, guvernele statelor lumii plătesc, destul de gras, cîte o instituţie, care se ocupă cu contra-spionajul. Evident, în aria de interes a oricărei agenţii de contra-spionaj din lume există un sector rezervat, din oficiu, "diplomaţilor cu pălărie roz". Elementar, de asemenea, aceşti diplomaţi, odată ajunşi la post, sunt supuşi de contraspionajul local unor "probe", pentru a se verifica culoarea pălăriei pe care o poartă şi, uneori, pentru a-i convinge să-şi ia în bagaj şi o pălărie autohtonă! Tot elementar, rezultatul nu este niciodată comunicat, de examinator, candidatului.

• Scenariu cu spioni, varianta guguştiuc.

Dacă lucrurile s-au petrecut aşa cum arată imaginile prezentate de postul rus de televiziune, Vesti, atunci flăcăiandrul acela diplomatic, supraponderal şi cu o privire grăitoare, după cum se vede din pozele oficiale, a căzut la testul tip grădiniţă, adică ăla cu lucruri elementar de elementare. "Băieţii" de la FSB i-au băgat pe gît un cetăţean interesat să vîndă secrete militare, dar care nu ştia adresa ambasadei SUA la Mos­cova, aşa că a apelat la un diplomat al României. Le-a dat nişte "mostre", care le-a ploat alor noştri apă-n gură, după care au pregătit transferul "adevăratei prăzi". Bibanul nostru a muşcat rîma cu tot cu cîrlig, iar băieţii de la FSB n-au mai ştiut ce să creadă: ori e prost, ori se preface, dar dacă se preface îi iese atît de bine că nu poate nimeni să mai facă diferenţa. În consecinţă, au hotărît că este cazul să se simtă ofensaţi: luaţi-vă guguştiucul acasă! OK, dacă vrea România să ne spioneze, foarte bine, da" să trimită măcar pe unul care ştie abecedarul, altfel credem că ne ia cineva de proşti şi nu este deloc cazul!

• Scenariu cu spioni, varianta "profesionişti".

Dacă ditai operaţia prin care se transferau marile secrete militare ale Rusiei către România, avea ca soluţie de transmitere chestia cu caseta de obiecte din supermarket, atunci cei care au proiectat-o, cei care au asigurat-o şi cei care au realizat-o sunt loviţi rău de tot cu leuca, ori aşa sunt ei, proşti fără leac, din născare! Nu pot să-mi imaginez scena asta decît într-un film cu Peter Sellers!

• Scenariu cu spioni, varianta birocratică.

FSB, ca orice organizaţie de contraspionaj serioasă, are şi ea un "plan de spioni prinşi în flagrant". Or fi fost în deficit, înainte de bilanţul de şase luni şi atunci niet prime, niet sporuri medalii şi alte recompense. Au luat şi ei ce-au prins la grămadă, ca să le iasă la socoteală. Au pus ochii pe un diplomat al unei ţări din lumea a IV-a, obligat să facă ciocul mic, că oricum n-are ce face, l-au săltat dintr-un supermarket pentru că-şi luase geanta dintr-o casetă, l-au dus la sediu, care să vadă lumea că e treabă serioasă, l-au împachetat şi l-au trimis acasă. Au mai tras o linie pe răboj şi cu asta au ieşit bine la bilanţ!

• Scenariu cu spioni, varianta intelligence.

Omul nostru diplomatic a fost doar o momeală, o ţintă dirijată, menită să le ţină frecvenţele ocupate celor de la FSB. Ţintă de exerciţiu, sacrificată cu bună ştiinţă şi fără mari costuri. În timp ce diplomatul nostru "îi ţinea de vorbă" pe copoii de la FSB, citindu-le ca să adoarmă liniştiţi povestea despre cetăţeanul rus care vinde secrete militare în supermarket, adevăraţii spioni zburau sub radar, neobservaţi, şi-şi duceau la îndeplinire misiunile de cea mai mare importanţă!

• Scenariu cu spioni, varianta politică.

Rusia e supărată pe România, asta o ştie toată lumea, dar ca să nu uite cineva, din cînd în cînd, îi mai trage nişte scatoalce. O umileşte, aşa, în văzul lumii, cum n-ar face cu nicio ţară pe care Rusia o respectă, măcar cît să nu treacă peste uzanţele diplomatice. Plus că, în felul acesta, reface "echilibrul" stricat de România după expulzarea diplomaţilor ruşi care-l mulgeau pe celebrul Floricel, omul cu discheta.

• Scenariu cu spioni, varianta fără spioni.

Nu ştiu ce să spun, poate că aşa sunt eu, mai pesimist, decît e cazul. Mă bate un gînd şaşiu, cum că toată tevatura e doar o bălmăjeală cu variante bilingve, româno-rusă şi ruso-română, în care traducerile nu seamănă deloc una cu alta. Fiecăruia i-a ieşit altceva decît plănuise şi altceva decît credea celălalt că o să facă!

Sper că cititorii nu vor avea prea mari dificultăţi să-şi aleagă varianta preferată! Important este să adoarmă copiii, cînd le citiţi povestea.