Poveşti de viaţă în cartea "Lunile unor ani", semnată de colegul nostru Dan Nicolaie

Într-o atmosferă caldă, de sărbătoare, chiar în ajun de Moş Nicolae, am primit un cadou de suflet - colegul nostru Dan Nicolaie (Dede pentru prieteni) a lansat cartea "Lunile unor ani". În cadrul târgului Gaudeamus, poveştile lui Dan au prins viaţă. Pentru că asta se află între coperţile cărţii - poveşti de viaţă, ale noastre, ale tuturor - întâmplări din copilărie, din adolescenţă, din şcoală, din vacanţe, de la locul de muncă, din piaţă, din mijloacele de transport în comun, de pe stradă. Sunt poveşti prin care am trecut sau trecem cu toţii, aşternute cu umor, cu suflet, cu patimă, cu condei pe cele 250 de pagini ale cărţii lansate ieri la Romexpo.

Despre cartea scrisă pe parcursul mai multor ani, colegul nostru spune: "În 2007 am decis să-mi ofer un instrument pentru momentul în care amintirile proprii vor fi foarte departe de mine, un baston pentru domnul Alzheimer. Cale de 17 ani (nu am vrut să se facă 18, povestea devenea majoră şi nu mai decideam eu pentru ea) am notat mici întâmplări, la zi, sau poveşti mai vechi. Am vrut o mini-cronică personală, dar după ultimul punct mi-am dat seama că e mai mult de atât, e povestea unei lumi aflate în permanenţă în mijlocul unei răspântii, o lume care merge la psiholog deşi are nevoie de un exorcist profesionist".

În cadrul evenimentului de la Gaudeamus, autorul cărţii "Lunile unor ani" a completat: "În perioada când am început să povestesc întâmplări din anii "80 - care aveau o nuanţă veselă prin prisma copilăriei, dar care de fapt erau încărcate de tristeţe şi de griul acelei perioade -, trăiam cu impresia că nimeni dintre cei tineri nu va înţelege ce vreau să spun, după care, treptat, am văzut că apare o nesănătoasă nostalgie după acele vremuri, la oameni tineri. Am fost îngrozit şi am început să notez şi alte aspecte legate de degradarea morală a oamenilor, pentru că o parte din întâmplări despre asta povestesc".

Actorul Alex Conovaru a descris, ieri, experienţa pe care a trăit-o citind cartea semnată de Dan Nicolaie: "Cartea «Lunile unor ani» m-a trecut prin foarte multe stări. Imediat ce am pus mâna pe volum am început să citesc şi mi-a încălzit sufletul, mi-a dat o stare de bine, m-a amuzat şi mi-a făcut plăcere să citesc. Apoi, în tot slalomul lui, pentru că eu aşa am perceput această carte, ca pe un slalom cotidian, am început să mă regăsesc. Felul în care s-a raportat autorul la anumite momente, în care încerca să depăşească unele situaţii, mi-a dat speranţă, apoi mă întristam, simţeam o lipsă de speranţă totală, disperare pe alocuri, ca din nou să mă amuze cu celebrul haz de necaz".

Îmi permit să confirm spusele domnului Conovaru: am spus-o şi după ce am citit-o (în cadrul unei postări pe Facebook, pe care o reiau parţial mai jos pentru conformitate) şi o repet - Dan asta face cu cititorul - îl coboară, apoi îl ridică, îl loveşte, apoi îi oblojeşte rănile, îl face să plângă, apoi să râdă, îl plimbă prin copilăria de poveste, apoi îl aduce cu picioarele pe pământ.

În postarea mea de pe Facebook am mărturisit că această carte îmi satisface setea cu care ramâneam ori de cate ori Dan îmi trimitea să citesc şi să pun în ziarul BURSA vreun text dintr-ale lui, scris aşa cum doar el ştie: "Multe dintre povestirile pe care le-am savurat de-a lungul anilor se află între coperţile lucrării proaspat tipărite, însă atunci când le citeşti pe rând ţi se întâmplă să ţi se deschidă apetitul pentru astfel de poveşti scrise nu cu cerneală, ci cu suflet şi umor, şi să rămâi cu dorinţa de a mai avea în faţă şi alte scrieri de acest gen... (...) Cartea scrisă de Dan Nicolaie asta este - o continuă experienţă plăcută, o poveste plină de poveşti, în care îţi revezi copilăria, în care retrăieşti tradiţiile, în care recunoşti ziua de ieri, în care simţi emoţie, în care te năvălesc sentimente, diverse - de bucurie, de tristeţe, de furie, de dezamăgire, de dor... Aşa cum spune autorul, este povestea vieţii, povestea vieţii noastre, a tuturor! Am mai spus-o, dar ma repet... cand citeşti o poveste dedesciană este ca şi cum te-ai urca într-un roller coaster, în care râzi zgomotos, apoi ţipi de frică, după care este foarte probabil să plângi cu lacrimi amare, iar la final îţi dai seama că a meritat să faci această alegere şi că mai vrei o tură..."

Cartea "Lunile unor ani" poate fi comandată de pe www.libris.ro.