Principalele evenimente macroeconomice ale săptămânii

Tabloul macroeconomic al celor mai importante zone economice s-a reechilibrat după ce numărul de locuri de muncă generat de economia americană în noiembrie a dezamăgit crunt, doar 39.000 faţă de aşteptările de aproape 150.000, în timp ce rata şomajului a atins un nivel ameninţător de 9.8%. Într-un interviu recent, preşedintele FED B.Bernanke a spus că economia americană este aproape de punctul în care nu are nevoie de stimuli pentru o creştere sustenabilă, fiind posibilă extinderea programului quantitative easing de 600 miliarde USD anunţat luna trecută. Totodată crede că o creştere economică de 2.5% va stabiliza nivelul şomajului, dar sunt necesari 4-5 ani până când va reveni la nivelul normal de 5-6%. Continuarea programului depinde de eficienţa pe care o va dovedi, existând riscul de a crea presiuni inflaţioniste, nu de a reduce şomajul. Oficialii economiilor emergente critică politica FED de depreciere a dolarului, ce duce la un bubble al preţurilor şi-l acuză pe Bernanke de manipulare a poporului american.

În zona Euro, planau speculaţiile unui bailout al Portugaliei şi chiar Spaniei, care au mai scăzut în intensitate. Pare doar o chestiune de timp până când momentele de panică vor reveni în piaţă, creşterea dobânzilor la bondurile guvernamentale ale statelor europene au crescut şi alte state vor necesita sprijin financiar. Diminuarea sentimentului faţă de risc va susţine dolarul, dar în funcţie de slăbiciunile acestuia investitorii vor diversifica refugiul într-un coş de valute sau alte instrumente protective cum ar fi metalele.

Şedinţa băncii Angliei nu va aduce surprize, şansele unei majorări a dobânzii cheie fiind aproape nulă, iar programul de stimulare a economiei nu va fi modificat. Membrii comitetului vor aştepta până la anul pentru a evolua urmările măsurilor de austeritate luate, dar şi evoluţia inflaţiei care se menţine la peste 3%, mult peste target-ul de 2% al băncii, de aproape 1 an de zile. Lira a fost afectată de situaţia din Irlanda, băncile din Anglia având cea mai mare expunere, dar şi de situaţia globală: probleme în zona Euro şi conflicte militare.

Decizia de politică monetară din Canada va avea un deosebit impact în piaţă, din cauza incertitudinilor în privinţa viitoarelor şedinţe. Din acest motiv decisiv va fi statmentul guvernatorului Carney, părerile fiind împărţite: unii cred că banca se va grăbi să majoreze dobânda chiar la începutul anului după ce inflaţia a depăşit aşteptările, iar alţii consideră că nu sunt motive pentru a creşte costurile finanţării nici la începutul anului. UsdCad se menţine în zona parităţii de mult timp şi decizia de politică monetară poate stabili direcţia viitoare, în funcţie şi de evoluţia generală a dolarului, dacă vor fi pe aceeaşi linie şi nu în conflict.

O altă decizie de politică monetară interesantă va fi cea din Noua Zeelandă. NZD-ul rămâne valuta cea mai corelată cu apetitul faţă de risc (sp500, etc) şi mai puţin influenţată de factorii interni, fiind o monedă pur speculativă. Deprecierea sentimentului global şi perspective de politică monetară negative vor deprecia puternic nzd-ul, sau aprecia în celălalt caz. Situaţia internă este destul de dificil de cunoscut şi evaluat, previziunile pe termen lung ale băncii influenţând pentru moment piaţa.