Practica anumitor bănci, societăţi de credit, precum şi a lanţurilor de magazine cu vînzări în rate de a omite anumite informaţii legate de costul total de creditare a determinat Banca Naţională şi Asociaţia pentru Protecţia Consumatorului din România (APC) să iniţieze un proiect de lege care să reglementeze obligativitatea detalierii costului total de creditare. "Propunerea pentru iniţierea acestui proiect a venit pornind de la realitatea că sînt informaţii legate de costurile de creditare care nu ajung la persoanele ce contractează un credit", ne-a declarat Adrian Vasilescu, consilierul guvernatorului Băncii Naţionale. Domnul Vasilescu spune că BNR cere ca orice persoană care primeşte un credit să fie informată în legătură cu toate cheltuielile pe care le are de achitat: dobînzi, comisioane, rate de rambursat etc. Experienţa însă arată contrariul. Multe persoane au încheiat contracte de credit, ademenite fiind de dobînzile mici afişate în lanţurile mari de magazine, dobînzi a căror valoare reală se regăsea de fapt în ratele de rambursat (şi acestea calculate pe o perioadă cît mai lungă de timp pentru a avea va-lori cît mai mici).
Multe dintre aceste persoane nu au ştiut însă costul total pe care îl implică obţinerea unui credit, deoarece nu au luat în calcul cheltuielile cu asigurarea, comisioanele băncilor sau ale comercianţilor sau taxele notariale.
Afirmaţia este susţinută şi de reprezentanţii Asociaţiei pentru Protecţia Consumatorilor din România. "În momentul solicitării creditului, puţini consumatori au cunoştinţă de exis-tenţa unor costuri ascunse care, de fapt reprezintă o cheltuială în plus şi despre exis-tenţa cărora nu se ştie, din cauza faptului că cei doi parteneri ai afacerii (vînzătorul şi banca) nu informează consumatorii, pentru a face creditul mai atractiv. Aceste costuri ascunse apar în timpul procesului de aprobare a creditului", susţine Costel Stanciu, preşedintele APC România. Costurile ascunse, în cazul creditului imobiliar, sînt generate de următoarele activităţi necesare obţinerii creditului: autentificare contract vînzare-cumpărare, contravaloare poliţă de incendiu, autentificare contract ipotecă, certificat sarcini judecătorie, autentificare declaraţie la notariat din care trebuie să reiasă că persoana respectivă nu mai deţine alt imobil, legalizare certificat naştere, comisionul plătit agenţiei imobiliare (variază între 2 şi 6% din valoarea locuinţei cumpărate). În cazul solicitării unui credit pentru cumpărarea unui automobil apar următoarele cheltuieli generate de comision de analiză documentaţie credit, comision de gestionare a creditului (3% din valoarea creditului), valoarea poliţei CASCO care este de 2,15% din valoarea automobilului.
La costurile ascunse ale băncii se mai adaugă costurile ascunse ale vînzătorului-producătorului (accize de 1,5% din valoarea produsului) care, împreună cu costurile de înmatriculare (1,5-2% din valoarea automobilului) crează sume suficient de mari pentru a afecta capacitatea de plată a consumatorului.
Costurile ascunse ale creditelor imobiliare şi auto reprezintă 8-10% din valoarea locuinţei sau a automobilului la care, dacă se adaugă şi costurile cu dobînda (50-70% din valoarea creditului solicitat), se ajunge la 58-80% efort financiar ce trebuie susţinut de către consumator, arată Asociaţia pentru Protecţia Consumatorilor din România.