Puternică forţa lui Marx la BCE este

De parcă incertitudinea de pe pieţele europene nu ar fi fost suficientă, ultima şedinţă de politică monetară a BCE a făcut întunericul şi mai întunecat.

Principalele dobânzi au fost menţinute la acelaşi, în condiţiile în care comunicatul de presă de pe site-ul BCE arată că "dobânzile cheie vor rămâne la nivelul actual sau vor fi mai scăzute pentru o perioadă extinsă de timp".

Programul de achiziţie a activelor financiare (n.a. obligaţiuni guvernamentale şi ale corporaţiilor) îşi va menţine ritmul de 80 de miliarde de euro pe lună până în martie 2017, iar apoi se va reduce la 60 de miliarde lunar până la sfârşitul anului viitor.

De aici a început distracţia. Principalele agenţii de ştiri au scris că BCE va tempera programele de relaxare cantitativă, iar cursul monedei europene a crescut peste pragul de 1,08 dolari. A urmat conferinţa de presă, unde Mario Draghi s-a străduit să-i convingă pe jurnaliştii prezenţi că nu este vorba despre o temperare a programelor de tipărire (n.a. înfricoşătorul termen "tapering" a fost prezent în aproape toate întrebările adresate preşedintelui BCE). În funcţie de condiţiile de pe piaţă, BCE poate reveni la un program de achiziţii de 80 de miliarde de euro, a subliniat Mario Draghi.

Într-adevăr, a fost vorba despre o extindere a programului de relaxare cantitativă, deoarece mai trebuie să treacă mult timp până când situaţia economică din zona euro poate fi caracterizată drept satisfăcătoare.

Ca urmare, euro s-a prăbuşit faţă de dolar, până aproape de 1,06 USD/EUR (vezi graficul 1).

Iar dacă situaţia economică din zona euro nu se va îmbunătăţi, programul de relaxare cantitativă va continua şi în 2018.

Dar "generozitatea" BCE nu se opreşte aici. Comunicatele ulterioare de presă arată că se va reduce şi maturitatea minimă a obligaţiunilor guvernamentale "achiziţionate" prin tipărire până la un an, de la doi ani anterior, iar condiţia achiziţionării doar a titlurilor de stat cu randamente superioare facilităţii de depozit (n.a. -0,4%) nu mai trebuie respectată.

La conferinţa de presă, un jurnalist de la Reuters a întrebat dacă reducerea maturităţii obligaţiunilor cumpărate de BCE nu interferează cu necesarul de finanţare a guvernelor. Draghi a răspuns prompt că nu s-a schimbat nimic.

În ceea ce priveşte situaţia sistemului bancar din Italia, Mario Draghi a spus că "vulnerabilităţile există de mult timp, însă acestea vor fi rezolvate".

De o gravitate deosebită a fost, însă, o altă afirmaţie a preşedintelui BCE, care a asigurat reprezentanţii presei că "BCE va fi prezentă pe pieţe pentru o perioadă îndelungată".

Adică toate deciziile de politică monetară de până acum au fost irelevante, iar Banca Centrală Europeană continuă să meargă pe aceeaşi cale, în speranţa că se va întâmpla ceva? Probabil că spiritul lui Karl Marx a fost prezent alături de Draghi la conferinţa de presă şi l-a convins că doar planificarea centralizată poate deschide calea către succesul economic.

O ziaristă de la cotidianul italian La Republica l-a întrebat pe Draghi dacă nu este părtinitor în ceea ce priveşte situaţia ţărilor de la periferia zonei euro, însă preşedintele BCE a evitat "elegant" răspunsul, la fel cum a făcut şi în cazul întrebării referitoare la ajutorul ESM (European Stability Mechanism) pentru Italia, precizând că nu există riscuri pentru zona euro, deoarece "contextul macroeconomic este mai bun decât în urmă cu cinci ani".

Mai bun? Atunci cum se explică creşterea accelerată a lichidităţii excedentare din zona euro, conform datelor de la BCE?

Aceasta a atins un nou record în prima săptămână a lunii decembrie 2016, de 1,184 trilioane de euro (vezi graficul 2), în condiţiile în care depozitele băncilor la BCE au ajuns la 452,2 miliarde de euro, pe fondul unei dobânzi "oferite" de -0,4%. (vezi grafic 2)

Conform teoriei bancare a intermedierii financiare, o astfel de situaţie nu ar fi trebuit să existe. De ce ar trimite băncile banii la BCE pentru a "câştiga" o dobândă negativă, dacă randamentele de pe piaţa creditului sunt încă pozitive?

Se pare că autorităţile monetare din zona euro nu doresc să accepte faptul că este posibilă şi o intrare a capitalului în grevă, dacă nu există niciun fel de semnal privind atenuarea incertitudinii de pe pieţe. Iar dacă avem o "grevă" a capitalului, care vor fi sursele îmbunătăţirii productivităţii muncii, o condiţie esenţială a redresării, după cum a mai declarat preşedintele BCE?

Vor fi suficiente dobânzile reale negative, generate de creşterea inflaţiei şi menţinerea la zero a dobânzii de politică monetară, pentru un efect pozitiv asupra economiei?

Mai mult, Banca Centrală Europeană se confruntă şi cu o problemă "secundară" determinată de programul de tipărire: criza garanţiilor pe piaţa repo. Se pare că instituţiile financiare nu mai au în portofolii destule obligaţiuni guvernamentale pentru a se împrumuta pe termen scurt. BCE se vede astfel obligată să împrumute obligaţiunile achiziţionate prin tipărire, pentru a menţine lichiditatea pieţei repo şi un nivel cât mai scăzut al costurilor de refinanţare.

Ceea ce a evitat Mario Draghi să amintească la conferinţa de presă a fost subliniat de Jens Weidmann, cu câteva zile înainte, tot la Frankfurt.

Preşedintele Bundesbank a precizat că "ideea conform căreia băncile centrale pot folosi banii ieftini pentru a lupta contra crizei financiare, a populismului şi a fricii generate de globalizare, este periculoasă".

Mai mult, Jens Weidmann a precizat că "acoperirea constantă a greşelilor politicienilor sau încercările de a influenţa procesele democratice de către băncile centrale va avea efecte negative asupra independenţei acestora".

"Faptul că o politică monetară relaxată poate cumpăra timp pentru politicieni nu este decât un efect secundar, în cel mai bun caz, şi nu trebuie să devină un obiectiv al deciziilor de politică monetară", a mai declarat preşedintele Băncii Centrale a Germaniei.

Din păcate, Mario Draghi nu mai urmăreşte decât să "cumpere" timp cu orice preţ, pentru că preţul îl plăteşte altcineva, şi uită că redresarea unei economii supraîndatorate nu se poate face cu "bani" din nimic.