PWC: "Goana după aur" continuă şi în 2011

Companiile miniere din întreaga lume estimează că actualele preţuri ridicate ale aurului se vor menţine pe parcursul anului 2011, potrivit raportului PwC Global Gold Price Survey. 82% dintre producătorii de aur se aşteaptă ca nivelurile producţiei lor de metal preţios să crească în următorul an. Aproape trei sferturi dintre companiile miniere care exploa-tează zăcăminte de aur se aşteaptă ca preţul aurului să crească până în ultimul trimestru al anului 2011.

Cu toate acestea, actualul nivel al preţului aurului este în continuare, în termeni reali (ajustat la inflaţie) mult sub nivelul celui atins în 1980. Reprezentanţii companiilor miniere estimează că preţul aurului se va situa între 1400 şi 3000 de dolari americani uncia, 40% dintre respondenţi estimând această valoare la aproximativ 1500 de dolari americani.

"Ţinând cont de cererea mare de aur, va fi interesant de urmărit dacă acele companii miniere care au identificat depozite aurifere marginale vor demara producţia într-un ritm mai rapid decât ar face-o în condiţii normale de piaţă", a comentat Alexandru Lupea, Partener, Servicii de Audit, liderul Grupului pentru industria energetică, minieră şi de utilităţi din cadrul PwC România.

Sondajul PwC arată că 70% dintre producătorii de aur intenţionează să folosească lichidităţile adiţionale obţinute ca urmare a preţului ridicat al aurului pentru identificarea unor noi depozite sau extinderea celor actuale pentru a asigura un grad ridicat de refacere a rezervelor de aur. Principalele strategii folosite sunt explorarea organică de tip brownfield (78%), adică extinderea unor exploa-tări deja active, explorarea organică de tip greenfield (54%), care presupune căutarea unor depozite noi de aur, şi fuziunile şi achiziţiile (37%).

"Anul trecut s-a înregistrat o creştere semnificativă a numărului tranzacţiilor în sectorul minier, o tendinţă similară cu cea manifestată în 1980 atunci când preţul aurului a fost la cel mai ridicat nivel", a mai spus Lupea.

Îngrijorările legate de fragilitatea monedelor, îndeosebi cea a dolarului american şi a monedei euro, contribuie la creşterea preţului aurului. Deficitele bugetare considerabile şi gradul din ce în ce mai ridicat de îndatorare al sectorului public în Statele Unite şi Europa pun presiune asupra celor două monede de circulaţie globală. Drept urmare, din ce în ce mai multe state se îndreaptă spre rezervele de aur ca substitut la păstrarea rezervelor în valută. Ţările bogate în resurse naturale s-ar putea orienta din ce în ce mai mult spre investiţiile în aur pentru a limita întărirea monedelor proprii şi ar putea extinde masa monetară pentru a finanţa achiziţiile de metal preţios. Statele care nu se bazează pe exploatarea resurselor naturale, dar au o componentă puternică de export, ar putea adopta strategii similare ţinând cont de faptul că o valoa-re mai scăzută a monedelor locale le-ar ajuta la menţinerea competitivităţii exporturilor.