Reporter: Cum descrieţi sectorul energetic actual din ţara noastră, comparativ cu cel de acum 5-10 ani?
Radu Dudău: Este o evoluţie a sectorului energetic în mod cert către piaţă şi către tendinţele europene, dar avem probleme structurale care se manifestă astăzi şi care erau în plină desfăşurare şi acum 5-10 ani. Marile probleme ale sectorului public energetic de astăzi, de exemplu cel al cărbunelui, pe partea de producere de combustibil nuclear, minerit şi prelucrare, reprezintă expresia unei acumulări de probleme de management, de ingerinţa politicului şi de interese de altă cultură care s-au acumulat ani peste ani, ajungând la un punct în care suntem forţaţi să luăm decizii care generează un anumit nivel de durere şi costuri sociale.
Reporter: Având în vedere scăderea drastică a preţului petrolului, ce strategie ar trebui să urmeze companiile petroliere pentru a rezista pe piaţă?
Radu Dudău: Zona de producţie de ţiţei operează pe o piaţă strict liberalizată, la fel şi piaţa produselor petroliere, cele mai afectate sunt companiile de upstream, de producţie, unde pârghia de intervenţie a statului în mod normal e minimală, dar la noi există nişte circumstanţe speciale, operatorii având nevoie de o stabilitate şi de o predictibilitate a cadrului de reglementare. În momentul de faţă, ei aşteaptă o mai mare stabilitate pe piaţă, din punct de vedere al reglementării, iar în ultima instanţă decid nivelul de profitabilitate, un nivel sub care, orice ar face statul, investiţia nu mai e profitabilă.
Radu Dudău: Un stat care nu este suficient de cooperant pentru a înţelege situaţia investitorilor poate să reducă apetitul investiţional, să pună în pericol proiecte mari, pe termen lung, care au potenţial strategic, dar poate să afecteze şi aspecte curente, precum operarea unor zăcăminte, planul de investiţii, care au consecinţe la nivelul profitabilităţii, al plăţilor către bugetul de stat, dar şi al forţei de muncă.
Atunci când în industria petrolieră se închid proiecte şi scad investiţiile, forţa de muncă devine redundantă şi se intră în programe draconice de reducere a costurilor. Probabil că cea mai mare preocupare în sectorul upstream de petrol şi gaze este să aibă o predictibilitate din punct de vedere al reglementărilor fiscale.
Reporter: Preţul gazelor îl urmează pe cel al petrolului la 9-12 luni. Cum va influenţa acest lucru consumatorii şi producătorii ţinând cont de situaţia actuală?
Radu Dudău: Dacă vorbim de scăderi masive, companiile producătoare de gaze naturale îşi văd încasările mult reduse, se mai adaugă problema pe piaţa de gaze naturale a reducerii consumului şi a faptului că, exceptând conjuncturi sezoniere, lunile ianuarie, februarie, avem excedent de gaze naturale pe piaţa românească, ceea ce reprezintă o premieră.
Producătorii mari de gaze din România au nevoie de pieţe şi sunt din ce în ce mai interesaţi de pieţe externe, de acces, iar aici intervine şi celălalt aspect al calendarului de dereglementare a liberalizării preţului care probabil va fi într-un fel silit de forţa împrejurărilor de pe piaţă să fie devansat. Dacă preţul de pe piaţa liberă îl egalează sau coboară suficient pe piaţa reglementată, atunci menirea de protecţie socială al preţului reglementat este ratată.
În funcţie de acestea evoluţii, Autoritatea Naţională de Reglementare în domeniul Energiei va trebui să ia măsuri în consecinţă, dacă se impune, sau declară înainte de termen închiderea calendarului de dereglementare şi apoi să ia măsurile corespunzătoare pe piaţa de gaze naturale.
Reporter: Cum aţi prezenta viitorul economic al marilor companii din sectorul energetic, de exemplu Hidroelectrica, Nuclearelectrica, CE Oltenia, CE Hunedoara?
Radu Dudău: Hidroelectrica va ieşi din insolvenţă, va trebui să-şi reia investiţiile, este o companie cu un potenţial foarte mare. Energia hidro va avea oricând de aici înainte un rol fundamental în sectorul energetic şi, în continuare, piaţa de energie electrică va avea o componenţă semnificativă dată de această energie curată.
Sigur, problema foarte dificilă priveşte sectorul cărbunelui, pe deoparte lignitul, pe de altă parte huila. Companiile din aceste sectoare sunt greu încercate, una dintre ele fiind chiar în insolvenţă. Ele au o problemă structurală, a stărilor tehnice, a stării echipamentelor, a instalaţiilor. Există anumite retehnologizări care s-au realizat pe partea de lignit, dar în continuare, companiile din acest sector au mari greutăţi. Cărbunele are un rol fundamental, de exemplu lignitul are un rol de factor de stabilizare electroenergetic şi acest lucru este observabil iarna, când sunt temperaturi scăzute şi producţia de energie electrică din surse regenerabile scade, cât şi vara când avem condiţii meteorologice nevaforabile, secetă. Se pune, pe deoparte, o problemă de continuitate pe termen scurt şi mediu de menţinere a unor grupuri şi de funcţionare a lor, care vor fi condiţiile tehnologice şi economice pentru acest lucru. Pe termen lung funcţionarea acestei industrii se poate realiza decât cu retehnologizare, în sens profund, care să asigure emisii scăzute de gaze cu efect de seră.
Reporter: Ce strategie ar trebui adoptată de Complexul Energetic Hunedoara (CEH) pentru o redresare a situaţiei?
Radu Dudău: Pe termen scurt vorbim de importanţa grupurilor termo, a activităţii de acolo, este vorba de asigurarea încălzirii pentru toate acele municipalităţi din regiune, de forţa de muncă, chiar de cheltuieli, însă pe termen lung va trebui să prevaleze o decizie economică în spiritul obligaţiilor pe care statul român le are. Nu mai poţi astăzi să intervii cu cheltuieli care au fost efectuate cu 10 ani în urmă.
Reporter: Cum detaliaţi sectorul energiei verde pentru următorii ani?
Radu Dudău: Energia verde este la un procent ridicat pe care probabil statul nu-l va mai susţine la un nivel de schemă de suport pe care ni-l dorim în continuare. Dacă se realizează progresul prognozat, ca după 2020 ţara noastră să devină autosustenabilă economic, adică să poată fi competitivă pe piaţă, atunci se va pune de fapt problema integrării în sistemul electroenergetic, a alocării corecte a costurilor pe tarife, astfel încât să încercăm un sistem stabil şi o piaţă competitivă pentru a permite altor producători care pot veni cu energii curate să concureze pe piaţă.
Rămâne de clarificat ce se întâmplă cu schema de susţinere care a devenit o problemă atât pentru producători cât şi pentru stat.
Anul viitor, când trebuie venit cu un alt sistem, urmează ca Ministerul împreună cu Reglementatorul să gândească ce formă de susţinere va fi oferită pentru cei care vin în piaţă. Viitorul ţine de energia verde, regenerabilă în special, care semnifică un segment în creştere.
Reporter: Vă mulţumesc!
1. ca e gazul mamei tale.
(mesaj trimis de eu în data de 29.03.2016, 20:31)
Sigur ca producatorii tai vor sa scoata gazul din tara dar slehte de bagatori de seama sunt platiti ca asta sa nu se intample. Avem un ministru bou cu un consilier smecher.