După scăderile de vineri, o parte dintre investitori "visau" la un început de săptămână optimist, dar cumpărătorii nu au avut nicio şansă. Săptămâna a început cu o serie de corecţii majore şi, dintr-o perspectivă mai amplă, prima jumătate a anului 2022 a adus rezultate foarte dezamăgitoare pentru majoritatea claselor de active, potrivit unui comunicat de presă.
Evenimentul cheie al săptămânii va fi decizia de politică monetară a Rezervei Federale (Fed) de miercuri. Investitorii doresc să afle despre punctul de vedere al băncii centrale cu privire la situaţia economică actuală şi la traiectoria viitoare a ratelor dobânzilor.
Cumpărătorii speră că Jerome Powell, Guvernatorul Fed, va avea un discurs "dovish" (care susţine o politică monetară relaxată), având în vedere performanţa pieţei de valori.Cu toate acestea, temerile legate de recesiune şi inflaţia record par să facă acest scenariu destul de puţin probabil şi Fed ar putea fi obligată să adopte o abordare mai agresivă.
Sentimentul extrem de pesimist al pieţei este cauzat, printre altele, de cel mai mare nivel al inflaţiei din SUA din 1981 şi de un minim istoric atins de indicatorul de sentiment al consumatorilor (conform Universităţii din Michigan), în timp ce prăbuşirea pieţei activelor digitale şi reinstaurarea restricţiilor în China completează contextul negativ.
Shanghai şi Beijing au revenit joi la o nouă stare de alertă pandemică, după ce în anumite regiuni din cel mai mare centru economic al Chinei au fost impuse noi restricţii de izolare, iar oraşul a anunţat o rundă de testare în masă pentru milioane de locuitori.
Beijingul se confruntă cu un nou val al cazurilor. Autorităţile din oraş au decis să anuleze unele activităţi şi evenimente sportive. Pe de altă parte, 5 din 25 de districte din Shanghai au fost închise în weekend, reinstaurându-se carantina.
Aceste ultime decizii ridică semne de întrebare cu privire la faptul dacă redeschiderea va fi la fel de lină pe cât se spera, punând în pericol reluarea activităţii economice în întreaga ţară.
De asemenea, activele riscante au scăzut pe măsură ce perspectivele Băncii Centrale Europene privind creşterea ratelor dobânzilor i-au deranjat pe investitori, pe fondul îngrijorărilor sporite cu privire la încetinirea ritmului de creştere economică pe plan global.
În ultimele luni, manufacturierii şi traderii de metale din China au trecut de la statutul de cumpărători la cel de vânzători pe fondul unei scăderi bruşte a activităţii economice a principalului producător din lume. Acest moment a reprezentat un potenţial semnal de avertizare pentru oţel, aluminiu şi alte mărfuri industriale cheie precum zincul.
Cumpărătorii chinezi au condus creşterea globală a preţurilor metalelor de la jumătatea anului 2020 şi până la sfârşitul anului 2021, pe măsură ce doreau să consolideze stocurile în aşteptarea unor noi creşteri ale preţurilor.
Acest flux de comenzi s-a inversat începând din martie pe măsură ce focarele de infecţii au declanşat închideri extinse ale fabricilor şi magazinelor, reducând major achiziţiile de produse cu consum mare de metale şi a presiunii în creştere a costurilor de producţie.
Cererea a fost amânată iar şi iar, o dată cu fiecare rundă de restricţii impuse în a doua cea mai mare economie a lumii.
Problema este complexă, deoarece China este un exportator net al unor metale, cum ar fi oţel şi aluminiu, şi importator net al altora, cum ar fi nichel şi cupru.
Blocajele şi restricţiile de mişcare au redus activitatea fabricilor şi activitatea în domeniul construcţiilor, chiar în perioada în care acestea ating un vârf, privând producătorii de metale de o perioadă cheie a anului de vânzare a produselor.
Ca răspuns la activitatea slabă din China, Goldman Sachs a redus prognoza de creştere economică pentru 2022 la 4%, semnificativ mai jos în comparaţie cu ţinta oficială a Chinei de aproximativ 5,5%.
Deşi stimularea infrastructurii ar trebui să fie în general pozitivă pentru cererea de mărfuri, impactul său net ar trebui să fie puţin mai redus, deoarece proiectele ar putea consuma o cantitate mai mică de mărfuri decât în trecut.
Există semnale de deteriorare a situaţiei economice destul de clare.
Indicatorul PMI manufacturier global a atins 52,4 puncte în mai, fiind puţin schimbat faţă de cel mai scăzut nivel din ultimele 20 de luni, atins în aprilie la 52,3 puncte.
Totuşi, valoarea a rămas peste nivelul neutru de 50,0 înregistrat în iulie 2020.
Activitatea manufacturieră a fost afectată de volume în scădere cauzate de o cerere mai slabă, de problemele lanţurilor de aprovizionare, presiunile inflaţioniste crescute, războiul din Ucraina şi declinul sectorului manufacturier din China.
Dacă excludem China, nivelul indicatorului pentru restul lumii a fost menţinut peste pragul neutru de 50,0 de puncte.
Expansiunile din SUA, Zona Euro, Japonia, Marea Britanie şi India au înregistrat ritmuri mai lente de creştere, dar au reflectat totuşi un sentiment pozitiv.
În schimb, nu trebuie să pierdem din vedere faptul că acest set de date nu include temerile recente cauzate de inflaţia în continuă creştere din SUA şi sentimentul la niveluri istorice de pesimism al consumatorului din SUA.
Temerile cresc şi în privinţa stării economiei Marii Britanii, după ce aceasta s-a contractat în mod neaşteptat în aprilie, în contextul în care îngrijorările legate de creşterea inflaţiei şi încetinirea ritmului de creştere pe plan global au declanşat o corecţie bruscă pe pieţele financiare.
Astfel, Oficiul Naţional de Statistică a declarat că produsul intern brut (PIB) a scăzut cu 0,3% pe lună, după o scădere de 0,1% în martie.
Datele publicate vineri de Departamentul Muncii din SUA au arătat că preţurile de consum au atins un nou maxim al ultimilor 40 de ani în mai.
Pe de o parte, datele au stimulat cererea de metale preţioase pe baza statutului lor de metodă de hedging împotriva inflaţiei.
Chiar şi aşa, creşterea randamentelor titlurilor de stat a afectat activele care nu oferă randament.
La momentul scrierii, randamentele titlurilor de stat din SUA pe 10 ani se află la 3,316% după ce au atins 3,43% ieri, cel mai ridicat nivel de la sfârşitul anului 2018.
În pofida sentimentului negativ, aurul nu a acţionat ca un activ de refugiu în ultimele zile, în timpul sesiunii de luni a scăzut cu mai mult de 2%, picând sub pragul de 1.830 USD per uncie. În acelaşi timp, argintul a scăzut pentru scurt timp sub zona de 21,00 USD, ca urmare a unui dolar mai puternic.
De asemenea, cuprul şi alte metale industriale au scăzut în prima sesiune a săptămânii pe fondul problemelor din China, care este un consumator de top. Scăderile au reaprins îngrijorările legate de cerere, în timp ce dolarul mai puternic a făcut metalele "mai scumpe".
Pe de altă parte, temerile legate de pandemie afectează şi preţul argintului.
China este principalul consumator de argint şi alte metale industriale.
În ultimele săptămâni, măsurile restrictive adoptate au sporit îngrijorările cu privire la cererea de metale.
În acest context, cuprul tranzacţionat pe bursa de la Chicago a pierdut 1,50% luni, în timp ce aluminiul şi zincul s-au depreciat cu 2,05%, respectiv 1,92% la aceeaşi bursă.
În spatele scăderii s-a aflat o creştere a indicelui dolarului american, care a atins luni un maxim al mai multor decenii la 105,155.
Astfel, putem spune că a devenit activul preferat de refugiu pentru investitori, în detrimentul aurului.
În prezent, titulatura de activ de refugiu pare să nu mai existe, motiv pentru care poziţiile pe aur ar putea fi lichidate ca cele pe active riscante, în cazul în care se va observa o "fugă" către lichiditate.
Corecţia actuală este majoră, iar când volatilitatea devine atât de ridicată, este dificil ca un activ să ofere siguranţă pe termen scurt.
Atenţia investitorilor se concentrează asupra deciziei Fed privind rata dobânzii programată pentru miercuri.
Un mediu de rate ale dobânzilor ridicate este optimist pentru dolarul american, dar exercită presiune asupra preţului argintului şi al altor metale industriale pe măsură ce perspectivele economice se deteriorează.
Aşteptările privind inflaţia la nivelul consumatorilor din SUA pentru anul următor au crescut la 6,6% în mai 2022 de la 6,3% în aprilie, egalând maximul atins în martie.
Acest lucru sugerează o "încăpăţânare" a inflaţiei, care s-ar putea transpune într-o politică monetară agresivă pe termen mai lung din partea Fed, ale cărei măsuri nu au încă efectul dorit.