Producţia de ciment a ţării noastre se menţine în marja de 4-5% la nivelul Uniunii Europene (UE), în perioada 2010-2016, arată raportul Consiliului Concurenţei. Acesta menţionează că oferta de ciment din 2013 şi până în primul semestru al anului, pe piaţa autohtonă, provine, în proporţie de peste 93%, din producţia internă. Disponibilitatea pe scară largă a materiilor prime şi costurile ridicate de transport favorizează producţia internă de ciment în detrimentul importurilor, se mai arată în raport.
Cimentul importat a avut o pondere nesemnificativă în structura pieţei româneşti de ciment, ceea ce implică faptul că piaţa este independentă de bunurile externe, în acest sector. Importurile de ciment (exclusiv clincher) nu au fluctuat notabil în perioada 2013-S1 2017, nedepăşind 3% din totalul ofertei, în termeni fizici, în ultimii doi ani analizaţi.
Consiliul Concurenţei informează că, din punct de vedere concurenţial, unul dintre cele mai stringente aspecte problematice ale industriei cimentului este reprezentat de prezenţa unor bariere la intrare considerabile. Dimensiunea barierelor la intrare percepute de fiecare întreprindere trebuie tratată în concordanţă cu dimensiunea activităţii pe care aceasta intenţionează să o desfăşoare.
În concluzie, sectorul cimentului este caracterizat de mobilitate scăzută a ofertei, determinată de o serie de bariere la intrare (care ulterior devin şi bariere la ieşire), prin generarea unor costuri irecuperabile foarte mari, specifice modului de funcţionare a sectorului.
Raportul Consiliului Concurenţei informează că ulterior construirii unei fabrici de ciment, investiţia iniţială considerabilă, coroborată cu perioada lungă de recuperare a investiţiei se transformă în factori (bariere) care încetinesc/descurajează procesul de ieşire de pe o astfel de piaţă. De asemenea, acestor considerente li se adaugă şi necesitatea îndeplinirii unor cerinţe de mediu în vederea închiderii unei astfel de unităţi de producţie.
Conform raportului IndexBox Marketing and Consulting 21, la nivelul UE, preţurile de producător pentru ciment destinat pieţei interne au menţinut o tendinţă destul de stabilă pe termen lung, din 2013 până la mijlocul lui 2017, deşi s-au înregistrat fluctuaţii anuale. Anterior, în 2009, s-a înregistrat o scădere bruscă a preţurilor ce a continuat în 2010, când, până la sfârşitul anului, preţurile au atins un nivel minim. Din 2011, preţurile au început să se redreseze. Începând cu mijlocul anului 2013, creşterea a fost înlocuită de o uşoară scădere, iar această tendinţă a persistat până în 2017, deşi, în anumiţi ani, s-au înregistrat perioade de creştere minoră pe termen scurt, urmate imediat de scăderi.