Gradul de intermediere financiară este la un nivel scăzut în România, comparativ cu alte ţări, raportul între totalul activelor bancare şi PIB situându-se sub 62% în 2014, cel mai redus dintre statele UE şi faţă de o medie a UE-28 de peste 300%, conform Strategiei, care mai menţionează că indicatorul se află în declin, de la 67,4% în anul pre-criză 2008, la 61,6% la mijlocul anului 2014.
Documentul precizează: "În termeni nominali, raportul între creditele şi depozitele bancare s-a deteriorat de la 131% în anul 2008 la circa 100,5% la mijlocul anului 2014, în special pe seama reducerii ponderii creditelor în PIB de la 39,3% la 33,3%, într-o perioadă confruntată şi cu declinul PIB în termeni absoluţi.
Sub presiunea efectelor crizei internaţionale, subutilizarea acestui factor de finanţare a dezvoltării explică, într-o anumită măsură, declinul activităţilor economice după anul 2008, precum şi dificultăţile redresării şi relansării economiei în perioada postcriză. Dezideratul stabilităţii şi sustenabilităţii sistemului financiar presupune întărirea conexiunilor acestuia cu economia reală prin creşterea funcţionalităţii pieţelor monetare şi, în special, a celei de capital, redresarea intermedierii financiare (bănci, societăţi de asigurări, fonduri de investiţii), adecvarea sistemelor de plăţi la necesităţile agenţilor economici, precum şi adoptarea unui mix de politici vizând reglementarea şi supravegherea sectorului financiar cu politici macroeconomice capabile să corecteze dezechilibrele financiare".