Război preventiv împotriva Chinei

Creierele înfierbântate de la Pentagon şi nu numai de acolo au ajuns la concluzia că trebuie urgentat un conflict militar major între Statele Unite şi China. Practic, se referă în mod expres la necesitatea unui război preventiv. Insistând asupra urgenţei acestuia. Oameni politici responsabili încearcă să frâneze acest avânt. Ultimii pierd însă treptat terenul. Deci întrebarea momentului nu este dacă va avea loc sau nu o confruntare, ci când. Şi cum se va desfăşura ea.

Sub ultimele patru administraţii, această temă a fost îndelung dezbătută la Casa Albă şi la Pentagon. Şi chiar dacă nu s-a întâmplat încă nimic ireparabil, este totuşi de reţinut că trei din cele patru administraţii au înclinat către o soluţie tranşantă. În sensul că ascensiunea Chinei în plan economic şi militar trebuie oprită cât încă nu este prea târziu. Trebuie oprită înainte ca supremaţia Statelor Unite în lume să poată fi înfrântă de hegemonia Chinei. Militarii de la Pentagon urmăresc cu multă îngrijorare dezvoltarea exponenţială a forţelor militare ale Beijingului. Ei estimează, probabil pe bună dreptate, că forţele armate ale Republicii Populare Chineze au crescut în ultimii ani în mod accelerat şi, exceptând arsenalul atomic, au ajuns să depăşească puterea forţelor armate de care dispune Pentagonul, luându-i în calcul chiar şi pe aliaţii Statelor Unite. În paralel, China are o dinamică a creşterii economice atât de pronunţată, încât în scurt timp Statele Unite vor fi depăşite şi apoi copleşite. Washingtonul nu vrea să piardă cu niciun preţ supremaţia.

Dilema care a preocupat ultimele patru administraţii este dacă prioritară trebuie să fie consolidarea economică şi militară a Statelor Unite, înţelegând prin aceasta şi consolidarea unui sistem cât mai solid şi mai larg de alianţe, urmând ca abia apoi, după ce se trage linie, să fie declanşată o confruntare cu China, sau dacă o confruntare cu China este necesară mai devreme, nemaifiind timpul necesar pentru consolidare, dată fiind dinamica de dezvoltare a Chinei. În mod fatal, dar sigur, cea de-a doua opţiune are din ce în ce mai mulţi partizani şi ar putea atinge o masă critică.

În mediile rarefiate de la vârful adminstraţiei americane se vorbeşte din ce în ce mai insistent că războiul din Ucraina este pentru Washington doar un joc de încălzire, urmând ca adevărata confruntare, confruntarea decisivă, să fie declanşată împotriva Chinei.

Aceste jocuri strategice, dacă rămân doar pe hârtie, pot fi interesante. Dacă însă se materializează, ele sunt extrem de periculoase pentru întreaga planetă. Dacă se întâmplă aşa ceva, atunci omenirea va constata consternată că actuala confruntare cu Federaţia Rusă, prin procură, respectiv prin intermediul Ucrainei, reprezintă pur şi simplu, cu toate consecinţele nefaste pe care le are, un simplu joc strategic. Nu este deloc exclus ca viitorul care ne aşteaptă să însemne o confruntare majoră Statele Unite-China, care să antreneze în mod fatal, într-un fel sau altul, întreaga planetă. Soarta fiecărei naţiuni. Pentru că, în mod cert, se vor consolida o serie de alianţe, altele se vor destrăma, dar, în scurt timp, cele mai multe dintre statele lumii vor trebui să opteze de ce parte a baricadei se vor afla.

Dovada că lucrurile se precipită constă nu numai în afirmaţiile de ultimă oră ale şefilor de la Pentagon ori ale unor responsabili de la Casa Albă, ci şi sau mai ales în modificările consecutive şi dramatice ale strategiei de securitate naţională a Statelor Unite. Unde, de la verde, s-a trecut la roşu şi lucrurile se apropie de negru. China fiind în prezent percepută ca cel mai periculos inamic, ca cea mai gravă ameninţare, iminentă chiar, la adresa puterii globale de care încă dispun Statele Unite. Simţind în ce direcţie bate vântul, la ultimul Congres al Partidului Comunist Chinez a fost adoptată o declaraţie în care, printre altele, China anunţă lumii întregi că nu încearcă să devină o hegemonie, aşa cum este acuzată. La Pentagon însă nimeni nu crede aşa ceva. Şi nimeni nu este dispus să împartă puterea cu altcineva.