Reflexe dublu condiţionate

Justiţia, nu doar ca instituţie, ci chiar ca formă de realizare a Dreptăţii, rămîne călcîiul lui Ahile. Fără un reper privind dreptatea, funcţionarea statului şi activitatea societăţii sînt improvizate. Corupţia endemică care distruge fundamentele oricărei guvernări nu este doar un comportament de răspuns la disfuncţionalităţile instituţionale, nu este doar o atitudine indusă de sistem, nu este doar rezultatul educaţiei şi nici doar un efect al fracturii sociale, ci, mai ales, o consecinţă a Nedreptăţii ridicate la rang de principiu. Dar Justiţia nu se poa-te substitui Ordinii. Deşi ar trebui să fie dinamică, axa de sprijin a reformei statului, facilitatoare a spaţiului public, prin caracterul său de corp (grup de interese), justiţia română se manifestă ca un actor cvasi-privat. Hotărîrile sau reacţiile CSM sînt bune exemple ale acestei stări. Aflaţi sub semnul unor reflexe condiţionate, politice şi de corp, agenţii sistemului juridic se repliază şi profită de tensiunile instituţionale pentru a întîrzia sau bloca orice transformare.

Ultima atenţionare în privinţa Justiţiei venită de această dată din partea Parlamentului european dă dimensiunea unui eşec: reforma justiţiei. Voinţa de reformă, cînd există, nu poate schimba un sistem autosuficient. Singura sa raţiune pare a fi supravieţuirea. De aceea rejectează orice proiect de politică. Şi astfel, cu doar o lună înainte de încheierea anului, şi cînd mai sînt cel mult cinci luni pînă la redactarea raportului crucial al Comisiei europene în funcţie de care se va accepta sau amîna aderarea României la 1 ianuarie 2007, Parlamentul european îşi exprimă îndoielile privind capacitatea CSM de a asigura integritatea şi moralitatea necesare unui sistem juridic funcţional. Confundînd spaţiul public cu cel privat, mulţi membri ai CSM au reacţionat ca parte a corpului, iar nu ca agenţi ai statului.

În absenţa unei etici de grup, dar cu puternice reacţii corporatiste, actorii sistemului juridic (avocaţi, judecători, procurori) şi-au definit rolul doar ca factori de conservare. Suprapusă unui sistem politic dominat de partide oligarhice, un astfel de sistem juridic nu poate juca rolul unui regulator, rămînînd complicele celor ce profită de pe urma anomiei generalizate. Cu participarea mimată a actorilor politici şi instituţionali reforma este amînată. Cînd cel mai important factor al schimbărilor, oricît de puţine, a fost UE, capacitatea de autoreglare a sistemului pare inexis-tentă. Fără stimuli exteriori, cu complicităţi interne, mecanis-mul funcţionează doar pe baza reflexelor dobîndite.

În cazul scandalului telefoanelor (Iliescu la Botoş, Tăriceanu la Botoş, Botoş la Băsescu sau Năstase la Morar) CSM a dat dovada reflexelor sale politice. Pe de o parte inspectorii CSM (ale căror competenţe nu s-au declinat totuşi) au conchis că informarea nu constituie imixtiune cîtă vreme nu presupune şi intervenţia într-o anchetă, pe de altă parte, disjungerea între aspectele publice şi private ale problemei nu s-a realizat. Ambiguitatea soluţiei este pe măsura momentului. Transferînd discuţia în domeniul strict al comunicării (chiar al mijloacelor de comunicare, dacă ne raportăm la declaraţiile preşedintelui CSM care a acuzat telefonul metoda de comunicare prin formula sa: "de vină este telefonul...") celelalte aspecte (mai ales cele politice) au fost ocultate. În cazurile judecătoarelor Huza, Bejinariu şi Bărbulescu (luate în discuţie şi de Parlamentul european), CSM a acţionat în baza reflexelor de corp. Incapabil să analizeze obiectiv problemele în faţa cărora a fost pus CSM a deraiat atît în privinţa măsurilor disciplinare cît şi în direcţia îmbunătăţirii calităţii deciziilor.

Cîtă vreme justiţia nu va reuşi să îşi creeze proprii anticorpi, reforma sa nu va reuşi. Iar rezistenţa la schimbare nu este doar una generaţională, ci un efect al conştiinţei de corp şi o consecinţă a protecţiilor şi complicităţilor politico-economice. Un mediu restrictiv, cum va fi cel din UE, poate eventual limita daunele, dar nu poate transforma un sistem a cărui funcţionare se bazează doar pe reflexe.