Regulamentul UE privind reducerea emisiilor de metan nu ţine seama de particularităţile industriei de gaze Româneşti

În absenţa unei abordări realiste şi adaptate specificului fiecărei ţări, există un risc major ca prezentul regulament privind emisiile de metan să devină o povară suplimentară şi inutilă, afectând în cele din urmă de o manieră negativă consumatorii finali prin creşterile de preţ pe care le aduce.

România are o situaţie unică în Europa prin faptul ca a început activitatea de exploatare petrolului în anul 1857 şi a început în anul 1909 exploatarea gazelor naturale în Transilvania. De menţionat că în Europa de Vest aceste activităţi încep după anii 60. Mai mult, de a lungul timpului au existat numeroase modificări organizatorice, modificări tehnologice, lipsa unor monitorizări a acestor sonde şi faptul că aceste terenuri aparţineau diverşilor proprietari care au dezvoltat activităţi agricole sau de construcţii care au făcut să dispară propriu-zis urmele unor activităţi petroliere/gazeifere acolo. În aceste condiţii Regulamentul UE privind emisiile de metan trebuie să ţină seama de realităţile româneşti, care nu au fost luate în considerare la primele 5 revizii din ultimii 2 ani.

România are cea mai veche industrie a petrolului din lume demarată în urmă cu 166 de ani şi cea mai veche industrie a gazelor naturale din UE, demarată în urmă cu 114 ani pe teritoriul actual al României. În tot acest timp în România s-au forat în zona oil&gas peste 70.000 de sonde. În momentul de faţă în operare mai sunt circa 12.000 de sonde, celelalte fiind abandonate.

Această situaţie este unică în UE, neregăsindu-se nici sub aspectul numericului şi nici sub aspectul vechimii zonei de up-stream oil&gas. Timpul, natura şi activităţile antropice (agticultură, construcţiicivile sau industriale etc.) au şters definitiv multe din zonele în care odinioară, au existat sonde de gaze. În acest context, unicat la nivelul UE, abordarea în legislaţia europeană a detectării continue a emisiilor de metan, în mod similar şi la nivelul ţărilor care au forat în toată istoria lor 100 sau 1.000 de sonde (şi aceste sonde sunt realizate în ultimii ani) şi la nivelul celor care au forat 70.000 de sonde (unele forate în urmă cu 167 de ani) este incorectă. În fapt este o iniţiativă de a determina reducerea activităţii de creştere a producţiei interne de gaze şi mutarea activităţii operaţionale şi financiare în activităţi de tip fantomă în a monitoriza zeci de mii de foste sonde, unele dintre aceste nu doar că nu mai există, dar se găsesc sub unele construcţii.

In acest context Asociaţia Energia Inteligentă a lansat campania "Reducerea Emisiilor de Metan în mod responsabil" cu scopul de a trage un semnal de alarmă opiniei publice, autorităţilor, europarlamentarilor etc. asupra problemei grave cu care ne vom confrunta în viitor. Scopul campaniei este să abordăm o constrcuţie corectă a legislaţiei care să permită realizarea activităţilor fără a afecta nici o ţară, mai ales dacă vorbim că această lege determină creşterea insecurităţii energetice şi creşterea preturilor la consumatorul final. Toate acestea într-un moment în care UE încearcă să rezolve problema preţurilor mari din energiei şi a securităţii aprovizionării cu gaze.

Prevenirea unei astfel de situaţii impune rediscutarea cel puţin a următoarelor 4 subiecte tratate de Regulamentul Emisiilor de Metan:

1. Scoaterea sondelor abandonate din aria de aplicare a prevederilor Regulament.

2. Creşterea limitelor de detectare impuse pentru detectarea scurgerilor de metan şi pentru efectuarea reparaţiilor, acestea fiind extrem de mici incompatibile cu echipamentele care se comercializează pe scară largă, precum regândirea termenelor dintre două controale privind emisiile, care nu pot să fie realizate din considerente practice în România ţinând seama de numărul mare de sonde existente (cel mai important argument este că nu există suficiente zile într-un an cu condiţii climatice corespunzătoare pentru detectarea pierderilor aşa cum o cer condiţiile de funcţionare a echipamentelor de detectare a metanului)

In acelasi timp pragurile pentru emisiile de metan sunt prea ridicate, optim din punct de vedere al proprietăţilor aparatelor şi ţinând cont de condiţiile cliamtice din Romania, dar şi de numărul mare de sonde, ar trebui să fie luate în considerare următoarele praguri în Regulamentul aflat în discuţie:

• Obligaţia de "remote survey" - aceleaşi praguri de detecţie şi de reparare ca în EPA - 10k ppm, frecvenţă 1/an - considerat un sondaj intermediar.

• Obligaţia de "Contact source survey" - cu o frecvenţă de 1/an

• Obligaţia de "Remote survey" - 10.000 ppm limită de detecţie şi reparaţii, frecvenţă anuală, intermediară

• Obligaţia de "Contact source level survey" - limită de detecţie la 500 ppm, limită de reparaţii aceeaşi ca pentru "la distanţă" şi anume 10.000 ppm, frecvenţă anuală .

3. Extinderea termenelor impuse pentru măsuratori şi verificări pentru a da posibilitatea unei ţări cu zeci de mii de sonde să aibă capabilitatea fizică să fie şi realizate aceste activităţi. Concret propunem extinderea termenelor de la 18 la 24 de luni pentru Report quantification for all sources, de la 24 la 36 de luni pentru Report quantification for operated assets

4. Limitările pentru operaţiunile de ventilare şi aerisiere ar trebui să ţină cont de caracteristicile tehnice ale instalaţiilor, unele dintre ele proiectate cu decenii bune în urmă, şi nu de contextul arbitrar si nepractic, descris de actualul Regulament, ce face referire la parametri unor instalaţii de ultimă generaţie.