Reluarea operaţiunilor de refinanţare arată eşecul politicii monetare a BCE

Deciziile BCE din cadrul şedinţei de politică monetară de ieri au confirmat eşecul politicii de stimulare economică din ultimii ani.

Recunoaşterea nu a fost, desigur, explicită, însă cum poate fi interpretată anunţarea unui nou program de finanţare pentru băncile din zona euro (TLTRO-III), mai ales când finanţările din cadrul TLTRO-II vor ajunge la maturitate doar în a doua jumătate a anului viitor şi primul trimestru din 2021? (vezi graficul).

Consiliul Guvernatorilor BCE a decis menţinerea dobânzii de politică monetară la 0%, a dobânzii pentru facilitatea de creditare la 0,25% şi a dobânzii pentru facilitatea de depozit la -0,4%, în condiţiile în care a precizat că dobânzile vor rămâne la acest nivel cel puţin până la sfârşitul acestui an.

Principalul punct al comunicatului de presă îl reprezintă anunţul conform căruia noi programe trimestriale de refinanţare, fiecare cu o maturitate de 2 ani, vor fi lansate din septembrie 2019 până în martie 2021.

În cadrul conferinţei de presă, reluarea programului TLTRO a fost justificată de Mario Draghi prin ajungerea la maturitate a unui volum semnificativ al obligaţiunilor emise de bănci, nu doar prin maturitatea programelor TLTRO anterioare.

Un jurnalist de la Handelsblatt l-a întrebat pe Draghi de ce a fost anunţată acum lansarea unui noi program TLTRO, iar preşedintele BCE a răs­puns că decizia a fost determinată de "incertitudinea crescută şi înrăutăţirea prognozelor economice", precum şi de preferinţa pentru o atitudine "pro­activă" a BCE.

Conform ultimelor estimări ale Băncii Centrale Europene, creşterea reală a PIB-ului zonei euro va fi de 1,1% în 2019 şi 1,6% în 2020, considerabil sub estimarea din decembrie 2018, de 1,7% în ambele perioade.

În ceea ce priveşte presiunile inflaţioniste, noile prognoze arată o creştere anuală a preţurilor de 1,2% în 2019, faţă de 1,6% conform estimărilor anterioare, în timp ce prognoza pentru 2020 a fost redusă până la 1,5%, de la 1,7%.

Degradarea semnificativă a perspectivelor economice a fost subliniată şi în ultima prognoză a Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OECD), din 6 martie 2019, unde revizuirea negativă a creşterii economice globale a fost determinată de "revizuirea semnificativă a perspectivelor pentru economia euro în 2019 şi 2020".

Estimările OECD arată că PIB-ul zonei euro va creşte cu 1% în 2019 şi 1,2% în 2020, în condiţiile în care prognozele anterioare, din noiembrie 2018, arătau creşteri de 1,8%, respectiv 1,6%, pe fondul unei creşteri de 0,7% a economiei Germaniei, de 1,3% a economiei Franţei şi a unei scăderi de 0,2% a economiei Italiei.

OECD recomandă "coordonarea politicilor macroeconomice şi structurale pentru întărirea motivaţiilor privind creşterea investiţiilor", dar acest "îndemn" este lipsit de conţinut, la fel cum sunt şi "recomandările" de la BCE.

Pe baza datelor macroeconomice din SUA, Federal Reserve Bank of New York estimează creşterea trimestrială a economiei, iar rezultatele sunt publicate la un interval de două săptămâni.

Ultima prognoză, din prima zi a lunii martie 2019, arată că PIB-ul Statelor Unite va creşte cu o rată anualizată de 0,88% în T1 2019, în condiţiile în care estimarea din 1 februarie 2019 arăta o creştere de 2,39%.

Un alt jurnalist a întrebat dacă se poate relua programul de relaxare cantitativă. Preşedintele BCE nu a negat, dar a precizat că "opţionalitatea există, însă trebuie stabilit dacă există şi oportunitatea".

Mario Draghi a mai subliniat că actualele condiţii monetare sunt încă foarte relaxare, iar oprirea achiziţiilor nete de titluri financiare nu a reprezentat o restricţionare a politicii monetare.

Înainte de şedinţa BCE, reputatul jurnalist Martin Wolf, de la Financial Times, a scris că "BCE trebuie să-şi reconsidere planurile de restricţionare a politicii monetare", deoarece "zona euro s-a dovedit a avea cea mai vulnerabilă economie".

"Când Statele Unite şi China răcesc, zona euro se îmbolnăveşte de gripă", mai scrie Wolf, care subliniază că "evitarea unei recesiuni în zona euro este de o importanţă crucială, atât din punct de vedere politic cât şi economic".

În opinia jurnalistului de la FT, "până la introducerea unor reforme radicale pentru reducerea fragilităţii zonei euro, în anii care vor veni, minimizarea pericolului cade acum în sarcina BCE".

Din păcate, mai degrabă va veni Godot decât reformele amintite de jurnalistul britanic, deoarece politica monetară ultrarelaxată a BCE este un factor principal al amânării acestor reforme.

"Pentru a contracara afirmaţia potrivit căreia extinderea politicii monetare neconvenţionale nu este înţeleaptă sau chiar este ilegală, vechii romani ar fi dat un răspuns simplu: siguranţa republicii este totdeauna legea supremă", este argumentul "suprem" utilizat de Martin Wolf la finalul articolului său.

Chiar aşa? Inclusiv dacă repornirea tiparniţei nu va avea niciun succes în crearea resurselor economice reale, ci doar în risipirea celor existente şi alocarea lor într-un mod profund imoral, care nu mai poate să conducă decât la creşterea tensiunilor sociale, până la explozia "civilizaţiei" europene?

Din nefericire, pilda "romană" a lui Martin Wolf nu a inclus şi perioada deprecierii accelerate a monedei de către împăraţi tot mai efemeri, până când Imperiul Roman a ajuns doar o umbră, care nu mai prezenta interes pentru "barbari".

Dezintegrarea a durat atunci mai multe secole. Acum, după numai câteva decenii, timpul nu mai are răbdare cu "primul imperiu neimperial" din istorie, după cum caracteriza Jose Manuel Barroso, fost preşedinte al Comisiei Europene, Uniunea Europeană, al cărei nucleu este zona euro.

În ciuda eşecului evident al aşa-numitelor programe de refinanţare sau de relaxare cantitativă, BCE va continua pe această cale şi va încerca să stimuleze economia zonei euro prin vorbe meşteşugite cunoscute sub numele "ghidare în avans".

Altceva nu a mai rămas, dar "şarada" mai are resurse pentru continua măcar până la încheierea mandatului lui Mario Draghi în fruntea BCE.