Riscăm să ne pierdem participaţia în afacerea "Roşia Montană"

Statul român îşi va pierde participaţia de 19,3% în proiectul Roşia Montană, este de părere Eugen David, preşedintele Alburnus Maior.

Un scenariu avansat de Eugen David este că, dacă autorităţile române dau undă verde proiectului, atunci acţionarii vor dispune o majorare de capital: "În acel moment, statul nu va veni cu bani, moment în care participaţia i se va diminua considerabil şi va tinde către zero".

Acest scenariu al domniei sale se apropie de ceea ce se întâmplă în prezent.

Preşedintele Traian Basescu a declarat: "Nu o să intru nici în demagogia de a pune problema < nu, nu se poate exploata >, pentru că 80% din români spun să nu exploatăm, şi n-o să intru nici în capcana de a spune < sunt şase sute de tone de aur, două mii de tone de argint, este criză, hai să le exploatăm! >. Deci, aştept o opţiune făcută de oameni de ştiinţă".

Un raport tehnic al Gabriel Resources din mai 2009 estimează că minereurile de la Roşia Montană constau în 224 de tone de aur şi 822 de tone de argint.

De-a lungul timpului, mai multe organizaţii ecologiste şi istorici s-au opus proiectului, invocând faptul că extragerea aurului prin tehnologia cu cianură poate distruge ireversibil mediul şi fauna din zonă, iar iniţiativa condamnă la distrugere vestigii istorice.

Academia Română s-a declarat împotriva proiectului, iar UNESCO a reclamat faptul că ruinele cetăţii romane Alburnus Maior riscă să fie distruse.

Roşia Montană este cea mai veche localitate minieră din România, atestată documentar de aproximativ 1870 de ani, pe al cărei teritoriu se află, în afară de gospodării, un centru istoric, un muzeu al mineritului unicat prin piesele sale, case memoriale, o rezervaţie arheologică.

Dar şi mult aur.

Viviani Mirică

• Statul a mai fost diluat o dată

Puţini îşi mai amintesc astăzi că participaţia statului în proiectul Roşia Montană a mai fost diluată odată, chiar la începuturile afacerii.

Minvest şi Gabriel Resources înfiinţaseră deja, în 1997, compania Euro Gold Resources SA, la Deva. Compania Euro Gold îşi mută sediul, 1999, de la Deva, la Roşia Montană, şi îşi schimbă denumirea în Roşia Montană Gold Corporation SA, cu acţionari semnificativi: "Gabriel Resources" Ltd., cu 65%, şi "Minvest" SA, cu 33,8%.

Participaţia regiei de stat este diluată de la 33,8%, la doar 19,3%, la sfârşitul anului 1999, tot printr-o majorare de capital.

Licenţa de exploatare a minereurilor de aur şi argint din perimetrul Roşia Montană a fost acordată, în 1998, prin încredinţare directă, Companiei Naţionale Minvest Deva, de către Guvernul Radu Vasile (fiind contrasemnată de Mihai Ianăş, preşedinte al ANRM, de Radu Berceanu, ca ministru al industriei, şi de Decebal Traian Remeş, ministrul finanţelor). Ulterior, Ministerul Industriei şi ANRM aprobă tranferul licenţei de la Minvest Deva, la Roşia Montană Gold Corporation.

• Cum s-a ajuns la majorare

Legea societăţilor comerciale impune companiilor să păstreze un activ net (definit ca active totale minus datorii totale) cel puţin egal cu jumătate din capitalul social.

În caz contrar, Consiliul de administraţie este obligat să ceară convocarea, de îndată, a AGA ca să decidă dacă societatea trebuie dizolvată sau nu.

Consiliul de administraţie al companiei RMGC a constatat situaţia deteriorată a activului net în octombrie 2008 şi a convocat AGA în decembrie 2008, la care a prezentat situaţia patrimonială a societăţii din care reieşea deteriorarea activului net sub limita legală. Acţionarii au decis atunci continuarea activităţii, iar nu dizolvarea societăţii şi i-a împuternicit pe administratori să analizeze opţiunile pentru remedierea situaţiei, până la expirarea exerciţiului financiar din anul următor 2009, cum prevede legea.

Compania din Roşia Montană a raportat pierderi în valoare de 226 milioane de lei pe anul 2008, o valoare a capitalurilor negativă de 254 milioane de lei. Datoriile totale ale RMGC au fost, la finalul anului 2008, în valoare de aproape 1,14 miliarde de lei, la o valoare a activelor de 935 de milioane de lei. Pierderile raportate de companie sunt cauzate în special de investiţiile realizate în ultimii ani, în care însă societatea nu a putut realiza venituri din cauza blocării proiectului de exploatare.

Administratorii companiei au analizat opţiunile până în septembrie 2009, când, în AGA, au prezentat acţionarilor majorarea capitalului social prin aport în numerar drept unică opţiune viabilă de salvare a companiei de la dizolvare.

Legea spune că dacă se constată o pierdere a activului net, capitalul social subscris va trebui redus sau reîntregit înainte să se facă vreo repartizare sau distribuire de profit.

Reducerea capitalului, astfel încât să îmbunătăţească activul net peste limita legală, ar fi împins societatea într-o altă problemă: capitalul social ar fi fost redus sub limita legală de 25.000 euro prevăzută de lege în cazul societăţilor pe acţiuni.

Astfel că administratorii au optat pentru reîntregirea capitalului.

Unii avocaţi subliniaza că legea societăţilor comerciale face distincţie între operaţiunea de reîntregire a capitalului şi cea de majorare de capital - în cazul reîntregirii, nu se emit noi acţiuni, ca în cazul majorării.

Dar opiniile juridice sunt împărţite în acest caz, ceea ce arată că legea nu este limpede în problemă.

Cert este că acţionarii companiei au aprobat , în data de 16 octombrie 2009, reîntregirea capitalului social cu suma de 597 de lei (respectiv 202 milioane de dolari), dar prin majorare de capital, adică prin emisiunea de noi acţiuni.