În filmul To Catch a Thief (1955), Carry Grant joacă rolul unui presupus hoţ de bijuterii. Fugărit de poliţia franceză, hoţul nostru reuşeşte să se strecoare nevăzut într-un autobuz care îl duce departe de urmăritorii săi. Aşazat pe un scaun, lângă el, un domn. Spectatorii l-au recunoscut în scena respectivă chiar pe regizorul filmului, Alfred Hitchcock.
Lui Hitchcock îi plăceau apariţiile acestea pasagere, numite "cameo" în limbajul criticilor de film. În Păsările (1963), îşi plimbă căţeii. În Psycho (1960), priveşte pe fereastră, purtând o pălărie de cowboy. În Rear Window (1954), întoarce un ceas.
Scena din To Catch a Thief, un film pe care l-am revăzut de curând, mi-a atras atenţia asupra unui fenomen. Şi în politică se întâmplă, uneori, la fel. Unele personaje apar în roluri mărunte. Un cap se iveşte în fundal, cineva traversează scena fără să spună nicio replică, altcineva aduce un pahar cu apă. Dar toţi aceştia pot să fie, de fapt, în viaţa reală, personaje mult mai importante decât lasă să se întrevadă apariţiile lor fugare.
Luaţi cazul regimului comunist. Personajele sale principale au fost, desigur, Pauker, Dej, Ceauşescu. Însă unii dintre responsabilii pentru înrobirea României nu au apărut, pentru public, decât în roluri episodice.
Iată-l, spre exemplu, pe Ştefan Voitec. Un personaj degradat a dat o mână de ajutor agenţilor sovietici la anexarea mişcării social-democrate. Pentru obedienţa sa a primit roluri în rândul doi. A fost Preşedinte al Parlamentului comunist între 1961 şi 1974. A decedat în 1984. Eram un puşti pe atunci, însă îmi amintesc că înmormântarea lui Voitec a fost ultima ocazie în care comuniştii din România au montat un spectacol oficial de comemorare a unui tovarăş de drum.
Ştafeta de Preşedinte al Parlamentului comunist a fost preluată apoi de alt personaj, astăzi uitat: Nicolae Giosan. Cel puţin acesta a murit în puşcărie, la Jilava, în 1990.
Sunt curios câţi tineri au mai auzit de Petre Borilă. Născut Dragan Rusev, bulgar din Silistra, a fost una dintre cele mai sinistre figuri din insectarul regimului comunist. A avut un rol în executarea lui Imre Nagy. S-a mişcat mai tot timpul în direcţia vântului, supravieţuind până în 1973.
Altă figură dintre acelea pe care le nu mai reuşim să le recunoaştem în fotografiile oficiale ale regimului este aceea a lui Leontin Sălăjan. Aceasta era chiar unul dintre regizorii Terorii din România anilor '50-'60. Şef al Marelui Stat-Major şi apoi ministru al Apărării, acest politruc a fost responsabil pentru epurarea şi manipularea Armatei.
Există o morală aici. Pe scena politică, de oriunde, sunt câteva personaje dominante. Publicul este, de obicei, atent la jocul acestora. Însă o analiză atentă, sistematică, trebuie să privească în adâncimea scenei. Cine este, spre exemplu, domnul acela cu pălărie, care şopteşte ceva vecinului său?
Multe personaje politice nu sunt proiectate pe ecranul atenţiei publice decât în asemenea roluri efemere. Însă ele nu sunt de neglijat. Dimpotrivă, se poate întâmpla ca importanţa lor să fie sever subestimată. Unul este sforar de meserie. Altul este finanţator. Etc. Mulţi dintre aceştia menţin conştient un profil discret. Dar influenţa lor, în spatele scenei, este considerabilă.
José López Rega. Numele său nu ne mai spune nimic astăzi. La vremea sa, era ministrul Bunăstării Sociale în Cabinetul lui Juan Peron. Titlul nu spune mare lucru, dar era păpuşarul din umbră al Guvernului. A fost responsabil pentru o inflaţie severă, care a pus la pământ clasa mijlocie din Argentina.
Cum apar asemenea creaturi? Vorbind în general, cred că există (cel puţin) două cauze.
Prima este lipsa de transparenţă. Nu degeaba democraţiile consolidate cultivă transparenţa în materie de guvernare şi de administraţie. Dimpotrivă, regimurile autoritare sunt administrate de specii nocturne. Fuga de lumină este, aşadar, un semn sigur al degenerării unui regim.
A doua cauză este nepotismul. Democraţiile moderne au realizat că influenţa informală a familiei, prietenilor, cumetrilor etc. trebuie limitată. Uneori această limitare se face prin legi şi instituţii, alteori doar în sfera culturii politice, care nu tolerea-ză traficul de influenţă şi abuzul de putere.
Ce este de făcut? Mai întâi să dis-tingem între simpli figuranţi de pe scena Puterii, pe de-o parte, şi personajele cu influenţă reală dar discrete, care abia scot capul de după perdea, pe de altă parte. În al doilea rând, să ne asigurăm că exerciţiul Puterii este transparent, că faptele şi relaţile acesteia sunt în regimul public, pentru a fi cântărite şi judecate. În al treilea rând, să fim rezervaţi faţă de acumularea de putere în jurul unui grup de soţi, rubedenii, colegi, ş.a.m.d. Autoritatea politică, într-o democraţie contemporană, se exercită foarte aerisit, de către anonimi asupra altor anonimi. Şi este bine să fie aşa. Când nevasta votează legile soţului, ori ginerele e judecat de socru, rezultatul este politica de cratiţă. Iar filmul este prost.
Notă: Domnul Cătălin Avramescu este ambasador al României în Finlanda şi Estonia.
1. Aliodor Manolea
(mesaj trimis de Natafletz în data de 22.05.2012, 08:07)
...e cel mai edificator exemplu pentru articolul dumitale...
Urmeaza o lunga serie de politrui aplaudaci care au venit cu ifose si principii in politica dar nu s'au dovedit decat niste catei pudel la dispzitia lui Basescu...undeva foarte la urma pe aceasta lista...ca anvergura vreau sa spun... te afli si dumneata...
astea sunt exemplele momentului in Romania pe care vad ca omiti sa le dai...
Altminteri, articolul e complet insipid...
...si pentru ca n'ai respectat prescriptia de acum doua saptamani, sa te astepti de'acuma la duduituri martea.... nu mi'as pierde timpul dar daca am promis, am promis...
1.1. Probleme, mah? (răspuns la opinia nr. 1)
(mesaj trimis de Vecinul de scara în data de 22.05.2012, 19:36)
Nata, esti cam nervos, tzarane!... Te deranjeaza Avramescu? bea una mica si vezi-tzi de Tonta al tau ca duce leul in pamant...
...hai noroc, tzarane!
2. Reminder
(mesaj trimis de Nata ca cititor de Bursa în data de 22.05.2012, 23:39)
Stimati cititori. Va reamintim ca Dl Catalin Avramescu, pe cand era consilier la Cotroceni reitera aproape in fiecare editorial nevoia adoptarii votului uninominal dintr´un singur tur, ca cea mai buna solutie pentru Romania. Il rugam pe dl Avramescu sa ne precizeze acum pozitia dumisale referitor la faptul ca USL a adoptat acest tip de vot. In caz ca nu primim un raspuns avem tot dreptul sa'l consideram pe Dl Avramescu un las ipocrit...
2.1. eroare (răspuns la opinia nr. 2)
(mesaj trimis de Un cititor, nu un postac în data de 23.05.2012, 06:25)
Eu sunt un cititor care chiar citeste editorialele domnului Avramescu, nu ca postacul precedent. Stiu ca dansul a sustinut alte sisteme uninominale cum ar fi IRV si a criticat sistemul intr-un tur. Cu cat ii plateste pe postaci, ca stiu eu unul care vrea job, nu vrea sa lucreze nici la privat si nici la stat.
2.2. fără titlu (răspuns la opinia nr. 2.1)
(mesaj trimis de Alt cititor în data de 23.05.2012, 06:50)
Cred ca gresiti ca va pierdeti vremea cu observatii la postari de genul acesta. Un jurnalist scrie articole despre subiectele pe care le doreste el, nu despre ce vor postacii. Care este problema dlui Avramescu? Articolul era despre alta tema, cel putin la fel de importanta.