România şi Republica Moldova sunt printre ţările vizate de atacuri cibernetice

La un an de la izbucnirea războiului din Ucraina, Republica Moldova, România şi Muntenegru s-au confruntat cu o intensificare a atacurilor cibernetice conform unui studiu realizat de compania Thales, a precizat Euronews. La mai bine de 60% dintre incidente au fost implicate grupări de hackeri care s-au concentrat pe destabilizarea instituţiilor guvernamentale din statele europene, dar şi din ţările care vor să adere la Uniunea Europeană.

"Este un război cibernetic permanent sau un conflict cibernetic hibrid de mare intensitate? Această întrebare privind existenţa unui război cibernetic «real» între Rusia şi Ucraina a fost adresată de mai multe ori pentru a descrie evenimentele aflate în desfăşurare şi incidentele din timpul conflictului.

Preferăm să ne referim la un conflict cibernetic hibrid de mare intensitate. Acest concept include, fireşte, acţiuni de război cibernetic, aşa cum au fost constatate la începutul conflictului şi chiar înainte de invazia din ianuarie 2022", se arată în studiul realizat de compania Thales.

Totodată, autorii studiului au arătat că războiul din Urcaina şi invazia rusă au schimbat direcţia ameninţărilor cibernetice.

"Programe militare distructive (wipers) au fost instalate în prealabil în sistemele ucrainene de către Rusia, în încercarea de a purta un război cibernetic în paralel cu războiul fulger purtat pe câmpul de luptă. Cu toate acestea, conflictul a evoluat pe parcursul anului din punct de vedere cibernetic. Operaţiunile de hărţuire şi de perturbare cibernetică, desfăşurate de grupări de hackeri sponsorizate, dar şi de unele nefinanţate definitiv, şi-au pus amprenta asupra conflictului cibernetic din al treilea trimestru al anului 2022", notează studiul referitor la modul în care au acţionat hackerii pentru a realiza atacurile cibernetice.

Potrivit aceluiaşi studiu, 75% dintre incidentele cibernetice sunt atacuri de tip DDoS comise de grupări infiinţate odată cu declanşarea războiului din Ucraina. De asemenea, 2% din totalul incidentelor reprezintă atacuri cibernetice distructive.

Autorii studiului au constatat că cele mai multe entităţi implicate sunt grupări nesponsorizate care au dus la globalizare şi hibridizarea conflictului.

"Galaxia KillNet, reţeaua Noname057 şi principalele grupări de hacktivişti pro-ruşi sunt responsabile pentru mai mult de 60% din incidente.

Fenomenul conflictului cibernetic hibrid este evidenţiat prin numărul incidentelor înregistrate zilnic şi lunar începând din luna iulie 2022. De la 1,6 incidente pe zi din ianuarie şi până la jumătatea lunii iulie 2022, acestea au crescut a 3,8 incidente în medie pe zi şi de la 45,9 la 117 incidente pe lună.

Totodată, dacă la începutul conflictului cele mai multe dintre atacuri vizau instituţiile de bază ale industriei de Apărare a Ucrainei, cele din administraţia publică şi cele guvernamentale, accentul s-a schimbat odată cu acest hacktivism de război", au constatat autorii studiului.

Cercetarea mai precizează că: "Ţările candidate la integrarea europeană, precum Muntenegru şi Moldova, sunt vizate din ce în ce mai mult, Polonia este hărţuită în mod constant, iar un accent deosebit al hacktiviştilor de război este îndreptat către ţările baltice şi nordice"

Astfel că s-a observat o modificare vizibilă de la un război cibernetic purtat în Rusia şi Ucraina, la "un război hibrid de mare intensitate"

Conform studiului: "Informaţia cibernetică este un instrument ideal pentru a hărţui adversarul"

Unii analişti suţin că principalele grupări de hackeri sunt cooronate de instituţii militare ruse, însă nu există dovezi concrete în acest sens.

"Este adevărat că atacurile de tip DDoS nu au un impact semnificativ din punct de vedere operaţional, spre deosebire de atacurile wiper care pot distruge sistemele inamicului sau de acţiunile de spionaj strategic pe termen lung care pot submina securitatea adversarului."

Acelaşi studiu dezvălui că atacurile au fost aţintite cu precădere asupra statelor care au susţinut Ucraina, printre care şi România.

"Atacurile lor nu au un impact operaţional puternic, (...) dar valurile de atacuri DDoS par neîntrerupte.

Hărţuirea sistematică, cu impact redus, poate întreţine anxietatea în rândul echipelor de securitate şi al factorilor de decizie prin mutarea conflictului dincolo de graniţa ruso-ucraineană, cu costuri reduse.

Obiectivul este de a ocupa spaţiul cibernetic european şi de a alarma, prin atacuri asupra aeroporturilor şi spitalelor, de exemplu, pentru a distrage atenţia de la ceea ce se întâmplă în Ucraina şi pentru a împiedica orice intervenţie/asistenţă în beneficiul naţiunii agresate", arată studiul.

Aşadar, diversiunea cibernetică prin atacuri asupra principalelor instituţii, fie este intenţionată, fie a escaladat în mod natural odată cu dezvoltarea conflictului, pare să fie mai vizibilă în cadrul Uniunii Europene.