Românii speciali

Există o limită a neruşinării? Din câte se pare, nu. La sfârşitul anului au încetat activitatea judecătorii şi grefierii de la Curtea de Apel Bucureşti. Au ieşit pe treptele tribunalului sau pe holuri, îmbrăcaţi în cearceafuri vineţii. Blocaseră judecarea cauzelor pe motiv... de pensie specială. Asta după ce oricum indivizii respectivi au salarii uriaşe.

România a devenit vaca de muls a românilor speciali. Nu sunt mulţi, puţin peste o sută de mii. Populaţia unui oraş măricel de provincie. Însă sifonea-ză o bună parte a Bugetului. "Pensiile speciale" au ajuns să coste circa 2 (două) miliarde de euro anual.

Cine este cuplat la robinetul cu bani al Statului? Cam 3800 de procurori şi de judecători, 850 de diplomaţi, 650 de angajaţi la Curtea de Conturi, precum şi o mulţime de alţi privilegiaţi. Cei mai mulţi sunt militari cu grad înalt şi securişti.

Imensa majoritate a celorlalţi 5 milioane de pensionari primeşte pensii de mizerie. Dar asta nu îi împiedică pe "românii speciali" să ceară mai mult. Recent, primarii aşteaptă şi ei pensii speciale, votate de un Parlament care face scut în jurul penalilor.

Psihologia românului special este, la rândul său, una specială. Pensionarii primesc bani pe baza principiului contributivităţii. Ai plătit la Buget pensiile altora din salariul tău, iar acum, proporţional, primeşti bani în funcţie de această contribuţie. Pare corect, nu? Da, când se aplică celorlalţi. Românul special este însă prea special pentru asemenea morală comună. El vrea mai mult. Cât se poate de mult. Aşa că vrea bani doar pentru că el a fost special pe timpul cât a fost angajat la Stat. A obosit în slujba Statului, motiv pentru care se pensionează la 52 de ani, nu la 64 ca ceilalţi simpli muritori. După care se angajează iar la Stat, pentru a cumula pensia cu salariul şi pentru a ţine un loc ocupat.

Specialii au o teorie. Pretind că au avut un job special. Unii dintre noi cred, cu naivitate, că a fi educator este o muncă specială. Sau să salvezi vieţi într-o cameră de gardă. Ei bine, nu. Să duci hârtii pe holurile Parlamentului este special. Să tragi cu urechea la ce spune unul sau altul printr-o redacţie de ziar este ceva special. Să tai frunză la câini ca "rezident SIE" şi să trimiţi rapoarte cu zvonuri adunate de pe Facebook, asta e special.

Iată-l pe unul dintre aceşti români speciali, viitor pensionar de lux al Statului, pe numele său Gelu Oltean, fost şef al serviciului secret din Ministerul de Interne. Ai fi zis că, în această calitate, este un monument de integritate, un erou al luptei anti-Mafia. Omul este la zdup acum, arestat pentru acuzaţii de o gravitate inimaginabilă. Conform procurorilor, ar fi fost amestecat într-o afacere cu petreceri cu droguri exotice. Printre participanţi, şi numărul 2 din Serviciul de Protecţie şi Pază. Dumnezeu să ne păzească!

Statul român este putred până la os. Iar în jurul său se adună aceşti români cu un mare apetit. Specialii. Au fălci puternice şi stomac capabil să digere orice.

Ce îţi trebuie pentru a ajunge român special? Tupeul este absolut necesar. Cei cu obrazul subţire să se abţină. Iată cazul lui Gelu Voican-Voiculescu. Omul este cercetat pentru crime împotriva umanităţii. De Statul român. Însă acelaşi Stat îi plăteşte bani grei pentru că acelaşi GVV are o funcţie la Institutul Revoluţiei, o şuşă a fostului secretar PCR Ion Iliescu.

Ca să înţelegeţi cât de scandaloasă este situaţia, comparaţi bugetul pensiilor speciale (circa 9 miliarde de lei) cu întreg bugetul pentru Educaţie (30 de miliarde, din care 20 de miliarde doar salariile). Rezultă că "specialii" înghit cât toată Educaţia minus salariile. Viitor de aur ţara noastră are!

Altă comparaţie. Costul unui kilometru de autostradă în Austria (una dintre cele mai scumpe ţări din Europa, şi cu teren destul de dificil) este de circa 12 milioane de euro per kilometru. Cu cele 2,1 miliarde de euro care se duc pe ani în buzunarele "specialilor", s-ar putea construi în România, în fiecare an, 175 de kilometri de autostradă. În zece ani, România ar avea aproape 2000 de kilometri noi de autostradă.

Noi însă vom rămâne cu "românii speciali". Cum credeţi că va arăta România cu ei, peste 10 ani?

Este timpul ca politicienii să se trezească. Publicul s-a săturat de românii aceştia extraordinari.

Regimul socialist s-a bazat întotdeauna pe "speciali". Karl Marx a susţinut că proletariatul este o clasă specială. Lenin a susţinut că Partidul este special. Odată cu Stalin, a devenit special Secretarul-General şi grupul din jurul său. Aşa am ajuns să avem, înainte de 1989, o "nomenclatură".

Acesta este sistemul, de sorginte rusească, pe care regimul socialist al lui Ion Iliescu l-a moştenit şi l-a dezvoltat. Au renunţat la marxism şi au aderat la ultra-naţionalismul de cazarmă. Dar schema a rămas aceeaşi. Confiscarea resurselor Statului de către o clasă de "speciali" aflaţi în graţiile social-democraţilor. Falimentul Statului, mai degrabă decât Revoluţia, ca ţel ultim al Partidului.