Şah la Preşedinte

Recentele proiecte de acte normative în domeniul penal iniţiate de minis­trul Justiţiei, Tudorel Toader, arată ceea ce ştia toată lumea, începând din ianuarie 2017, când a fost adoptată de către guvernul Grindeanu, celebra OUG 13, prin care erau amnistiate mai multe infracţiuni penale care au legătură cu corupţia: coaliţia PSD-ALDE pare preocupată de salvarea "infractorilor de rang înalt" şi mai puţin de agenda zilnică a cetăţenilor.

În iarna lui 2017, sub presiunea cetăţenilor, guvernul a dat înapoi şi a adoptat OUG 14 prin care abroga prevederile ordonanţei iniţiale şi a promis că deschide astfel calea dezbaterii publice care se va finaliza cu legile de modificare a Codului penal şi Codului de procedură penală ce urmau a fi adoptate de Parlament.

Pe parcursul anilor 2017 şi 2018, întreaga societate a asistat la un simulacru de dezbatere a proiectelor de lege iniţiate de Tudorel Toader, noul ministru al Justiţiei. Toate propunerile societăţii civile, majoritatea propunerilor formulate de Consiliul Superior al Magistraturii, de Uniunea Naţională a Judecătorilor din România, de Asociaţia Magistraţilor din România, de Forumul Judecătorilor din România, au fost respinse de coaliţia majoritară PSD-ALDE, căreia i s-au alăturat şi reprezentanţii UDMR, din comisia specială condusă de Florin Iordache, fostul ministru al justiţiei, cel care a iniţiat şi promovat OUG 13/2017. Raportul comisiei a trecut şi de plenurile celor două camere ale Parlamentului, cu voturile majorităţii PSD-ALDE, care s-a bucurat şi de susţinerea UDMR, dar şi de aceea a reprezentanţilor minorităţilor naţionale.

Curtea Constituţională a întors o parte dintre aceste acte normative la Parlament, care urmează să le adopte în prima sesiune din acest an. Însă, aceeaşi Curte a aprobat sesizările formulate de ministrul Tudorel Toader cu privire la alcătuirea completurilor de cinci judecători de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, precum şi cu privire la protocoalele secrete semnate de conducerile Serviciului Român de Informaţii cu şefii Parchetului General. Pentru a nu se confrunta cu o reacţie acidă din partea tuturor, magistraţii constituţionali au normat, la jumătate, prin cele două decizii, situaţiile pe care au trebuit să le judece.

• OUG pentru liniştea lui Liviu Dragnea

Deoarece semi-normarea nu rezolva lucrurile aşa cum doreşte liderul PSD, Liviu Dragnea, care le-a promis în dese rânduri baronilor locali că va face dreptate până la capăt, a intrat din nou în rol ministrul Tudorel Toader, care a elaborat deja textul unei ordonanţe de urgenţă menită să regleze situaţia în cazurile nelegalităţii completurilor de cinci judecători.

Ministrul de resort a declarat ieri: "Avem pregătită OUG pentru repunerea în termen a tuturor celor care au fost condamnaţi de către complete nelegal constituite şi vor putea face contestaţie în anulare, repuşi fiind în termen prin ordonanţă, iar instanţa, în complet legal constituit, îi va judeca şi dacă vor fi vinovaţi, vor plăti".

Cu alte cuvinte, toţi cei care vor contesta completele nelegale, vor avea câştig de cauză, iar dosarele lor urmează a fi soluţionate de către un complet legal constituit. Printre cei care se află în această situaţie se numără şi Liviu Dragnea, preşedintele PSD, care a fost condamnat definitiv de un astfel de complet nelegal constituit în dosarul Referendumul. Din cauza faptului că a primit o sentinţă definitivă de 2 ani de închisoare cu suspendarea executării pedepsei, Dragnea nu a mai putut să se autonominalizeze pentru funcţia de prim-ministru al guvernului şi a fost nevoit să încerce mai multe formule de cabinet, până când a găsit-o pe obedienta Viorica Dăncilă, actualul premier al ţării. Mai mult, condamnarea respectivă îl încurcă pe şeful PSD şi într-o eventuală candidatură la prezidenţialele din acest an.

Recentul demers făcut de Tudorel Toader se înscrie în conduita cu care ne-a obişnuit Liviu Dragnea să rezolve lucrurile. Nu el a făcut, nu el a cerut, ci alţii. Acum, Dragnea a fost în concediu, iar Tudorel a rezolvat lucrurile pentru şeful PSD. În cadrul şedinţelor Comitetului Executiv Naţional al PSD, nu Dragnea a solicitat excluderea lui Marian Neacşu, Adrian Ţuţuianu şi sancţionarea rebelei Gabriela Firea Pandele, ci membrii de vază a partidului.

Stilul şefului social-democrat de a se spăla pe mâini de orice decizie luată de cei din jurul său, în favoarea sa, este vizibil şi nu poate fi mascat oricât ar încerca Liviu Dragnea să ne convingă că nu el îşi doreşte o anumită hotărâre şi nici nu a făcut lobby pentru luarea acesteia.

Nu el este vinovat pentru recursul compensatoriu, ci guvernul Cioloş şi ministrul de justiţie, Raluca Prună. Nu el este vinovat de decizia CCR privind protocoalele secrete, ci Augustin Lazăr, Laura Codruţa Kovesi, George Maior, Eduard Hellvig şi guvernul Cioloş. Nu Dragnea este vinovat de nelegalitatea completurilor de cinci judecători, ci Cristina Tarcea, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

• Obiectiv atins, lipsă de reacţie din partea lui Klaus Iohannis

Analizând anumite situaţii de mai sus, am înclina să îi dăm dreptate şefului PSD: cel puţin în privinţa protocoalelor secrete şi completurilor nelegale. Dar nu putem să nu observăm că toate deciziile CCR au fost date în urma unor sesizări făcute de actualul guvern, precum şi de vicepreşedintele Camerei Deputaţilor, Florin Iordache, şi toate au legătură cu cauzele în care a fost şi este judecat Liviu Dragnea.

Toate aceste acţiuni au dus la o amnistie şi o graţiere mascată. Ştia Viorica Dăncilă ce spune, atunci când, săptămâna trecută, în plenul Parlamentului European, a afirmat că pe masa ei nu este nicio ordonanţă de urgenţă privind amnistia şi graţierea. Pentru că, într-adevăr, un asemenea act normativ nu este necesar în actualele condiţii născute din recentele decizii ale CCR şi din drafturile unor acte normative aflate în lucru la Ministerul Justiţiei.

Astfel, Guvernul şi Parlamentul le arată partenerilor europeni că ei nu au dat nicio OUG pe aministie şi graţiere, şi îi dau şah preşedintelui Klaus Iohannis. Un şah din care şeful statului cu greu poate ieşi, deoarece se află în culpă. Iohannis se află în culpă pentru că a tergiversat organizarea referendumului pe tema continuării luptei împotriva corupţiei şi pentru că a acceptat nominalizarea Vioricăi Dăncilă în func­ţia de prim-ministru. În cazul Dăncilă, preşedintele nu s-a mai obosit să verifice dacă aceasta este competentă să conducă Guvernul, competenţă pe care în schimb a verificat-o intens în cazul respingerii nominalizării Olguţei Vasilescu în fruntea Mnisterului Transporturilor şi, apoi, în fruntea Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice.

Dacă este să ne pronunţăm strict cu privire la legile justiţiei, preşedintele se află în mat. Deoarece combinaţia PSD-ALDE-UDMR şi CCR a avut grijă să anuleze orice mişcare a şefului statului în privinţa independenţei magistraţilor.

Magistraţi cărora ministrul de resort le mai pregăteşte ceva. Conform lui Tudorel Toader este necesar ca Secţia de Investigare a Magistraţilor în legătură cu infracţiunile din justiţie să se transforme în direcţie independentă faţă de Parchetul General. Realizarea acestui obiectiv va însemna o presiune constantă asupra procurorilor şi judecătorilor implicaţi în dosarele "infractorilor de rang înalt", crearea unei stări de insecuritate cu privire la libertatea actului de justiţie şi la stabilitatea în funcţie.

Preşedintele Klaus Iohannis este în şah, iar matul reprezintă doar o ches­tiune de timp.