SAXO BANK O adevărată schimbare de paradigmă

Starea de confuzie cu privire la China este uimitoare. Rar mi-a fost dat să văd atâţia oameni deştepţi într-o stare de confuzie, toţi în acelaşi timp.

China pare să rămână un mister mai ales pentru analiştii şi strategii anglo-saxoni, care au fost crescuţi cu bănci centrale şi decidenţi politici, care vor să extindă şi să pretindă cu orice preţ.

Cred că concluzia mea este aceea că China s-a oprit din a pretinde în momentul devalorizării yuanului din această săptămână.

Semnele au fost vizibile

Sunt puţin supărat pe mine însumi, căci din recenta călătoria în China, la începutul lui iulie, am adus acasă trei puncte importante care ar fi trebuit să-mi dea câteva indicii despre această devalorizare. În primul rând (şi cel mai surprinzător), ritmul efectiv al liberalizării ce are loc în China a fost mai rapid chiar decât s-ar fi gândit decidenţii politici şi reglementatorii.

În al doilea rând, internalizarea CNY a fost un punct important de discuţie şi o temă despre care am vorbit constant, iar exact această circumstanţă mă aduce la cea de-a treia observaţie.. toţi jucătorii FX importanţi din China erau short CNY!

Da, sunt un prost, dar ideea mai importantă este aceea că devalorizarea Chinei nu ar fi trebuit să vină ca o surpriză totală; de fapt, a avut loc într-un context specific.

Acesta e un pas important, unul curajos, dar unul care se potriveşte perfect cu planul de a susţine economia chineză cât trece "podul" către proiectul Drumul Mătăsii (care ar trebui să fie online în 2016/17).

Catalizatorul rămâne internalizarea CNY, iar acest lucru înseamnă a fi inclus în Special Drawing Rights al Fondului Monetar Internaţional (ceea ce, din nou, vine cu cerinţa unui preţ al valutei chineze mai bazat pe piaţă).

Faptul că China şi-a planificat această mişcare chiar înaintea posibilei creşteri a Fed din septembrie (observaţi că viceguvernatorul Dudley a declarat în această dimineaţă că "...s-ar putea să nu fie nepotrivit pentru yuan să se ajusteze la economie") este o indicaţie clară că nu va opri Fed-ul.

Mai e şi faptul că mişcarea Beijingului s-a întâmplat chiar înainte de vizita de stat a preşedintelui chinez Xi Jinping în Statele Unite în septembrie...

Da, China are un plan. Poate nu sunteţi de acord, dar are un plan.

Unde este planul pentru Grecia, Europa, America Latină sau chiar SUA?

"Show me the money"!

Înainte să fiu luat drept un sinofil convins, aş vrea să subliniez faptul că a avea un plan nu este în mod necesar acelaşi lucru cu a avea rezultat. Dar dacă această devalorizare este urmată de o integrare ulterioară şi un acces mai bun la pieţe financiare chineze, va fi net pozitiv în timp.

Cum ar putea fi net negativă mutarea de la o structură de capital închis la o economie deschisă?

Devalorizarea va avea şi un impact net pozitiv asupra creşterii Chinei, dar, ca să fiu sincer, cred că amestecul de dobânzi mai mici (reduceri ale ratei rezervei minime obligatorii au început în februarie), iar preţurile mai mici la materii prime şi energie vor furniza un stimulent în plus pentru extinderea viitoare decât schimbările făcute la valută.

De fapt, consumul de electricitate creşte uşor... acest lucru indică faptul că ce e mai rău a trecut sau că costul mai mic de producţie funcţionează.

Bula chinezească sau nu?

Mulţi dintre cei cu care am discutat în ultimele 24 de ore văd China trecând printr-o "implozie". Hmm... poate că sunt necesare câteva date, pe scurt.

(Ştiu, ştiu... faptele sunt plictisitoare. Dar totuşi...)

Conform unui raport de la McKinsey, ponderea datoriei totale a Chinei în PIB este 282%.

Este mult, dar este relativ acelaşi nivel cu cele întâlnite la alte naţiuni importante (vezi grafic).

(În cazul în care vă întrebaţi, ponderea datoriei Japoniei în PIB este 517%, iar a Spaniei este 401%.)

Pentru mine, asta e ideea. Se dă prea multă atenţie mişcării de 3% în CNY faţă de implicaţiile macro mai mari. Creşterea nominală a PIB-ului Chinei depăşeşte cu uşurinţă preţul datoriei, iar economiile interne brute ale ţării - 49,9% din PIB - furnizează o sursă profundă şi stabilă pentru finanţarea autorităţilor chineze.

Raportul McKinsey are dreptate când indică faptul că "rapiditatea creşterii în datorie este îngrijorătoare", dar aici trebuie să spunem şi faptul că China se maturizează şi se află la un moment diferit în ciclul său socio -economic în comparaţie cu pieţele dezvoltate.

În esenţă, acest lucru înseamnă "investiţii înainte de profit", iar vestea bună este că , în perioada 2008 - 2010, China doar a cheltuit mai mulţi bani. Acum, totuşi, îşi deschide pieţele.

E nevoie de context

În sfârşit, mişcarea (cel puţin până acum) are nevoie de puţin context: CNY este cu 14% mai puternic decât a fost anul trecut pe vreme asta, USD s-a ridicat faţă de toate valutele, iar volumele de export sunt scăzute. Mai important, cei doi competitori principali ai Chinei - Coreea şi Japonia - au devalorizat cu 15% şi, respectiv, 40% în ultimii doi ani.

Bloomberg estimează că o devalorizare de 10% a valutei va însemna o creştere de 10% în exporturi (în opinia mea, o devalorizare glisantă de 10-15% este foarte posibilă). Partea negativă aici este riscul scurgerii de capital, dar din nou, Bloomberg estimează că pentru fiecare mişcare de 1% la CNY, 40 de miliarde $ pleacă - deci 400 miliarde de dolari pentru o devalorizare de 10%.

Este un risc, dar este unul pe care China - cu rezervele sale de 3,4 trilioane $ - şi-l poate permite.

Dar acestea sunt doar cuvinte. Testul adevărat este cum reacţionează piaţa în următoarele două sau trei săptămâni.

(...) Cred că proverbul chinezesc are dreptate: evenimentele ce vor veni chiar îşi aruncă umbra înainte. Dar am putea să ne întrebăm, totuşi, dacă nu cumva un alt proverb chinezesc este şi mai potrivit: "un om înţelept nu trebuie să stea lângă un perete periculos"...

Numai în timp vom afla.

În final, un grafic Bloomberg făcut după declaraţiile de luni ale viceguvernatorului Fed, Stanley Fischer, mi-a atras atenţia. Într-o lume în care totul este "evaluat la imperfecţiune" din punct de vedere economic, este interesant de văzut cum creşterea locurilor de muncă conduce şi se corelează în sus ( >70%) cu inflaţia (mult mai mult decât creşterea PIB).

Oare suntem pe cale să avem parte de o surpriză de inflaţie sau cel puţin o reevaluare a inflaţiei viitoare?

Fed-ul va creşte în septembrie. Aceasta e părerea mea despre acest subiect, şi-mi menţin şi părerea că creşterea Fed începe un noi ciclu de piaţă cu un dolar mai slab, dobânzi mai mari şi materii prime în creştere.

Însă, în cele din urmă, Fed rămâne catalizatorul.