Scenariile liberale pot exploda

Fără falsă modestie, precizez de la bun început că sunt primul analist care a făcut o afirmaţie gravă. Şi anume că Uniunea Salvaţi România va refuza cu obstinaţie un următor Guvern Orban şi că va încerca să-şi impună propriul premier. Până în acest moment, predicţia se confirmă. USR îşi semnalizează ferm intenţiile post-alegeri. Ceea ce nu înseamnă că PNL stă cu braţele încrucişate. PNL Orban are propriile scenarii. Pe care le transformă în variante de lucru. Şi totul se întâmplă în timp ce PSD stă cu braţele încrucişate. Un partid paralizat.

E clar. Au spus-o useriştii cu subiect şi predicat. Pentru ei, cel puţin la nivel declarativ, este exclus ca Ludovic Orban să fie următorul premier, în varianta cât se epoate de pauzibilă în care frontul anti-PSD va face o majoritate. Ba mai mult decât atât. USR vrea să dea numele premierului. Şi, evident, prima tentativă va fi să nominalizeze o persoană din propriul partid. La limită, ar putea accepta şi altceva. Chiar şi un candidat liberal. Dar care, conform scenariuui lor, nu va fi în niciun caz Ludovic Orban. Din acestă perspectivă, Ludovic Orban e pe făraş.

Liberalii nu privesc nici ei impasibili toată această situaţie. Ei au pregătit trei scenarii. Primul, de mare forţă. Al doilea, de rezervă. Al treilea, de avarie. PNL afirmă - dar cine mai crede aşa ceva - că este cu desăvârşire exclusă o viitoare alianţă cu PSD. Deci nu mai rămân decât celelalte partide care vor izbuti să ajungă în Parlament. Unul dintre acestea, cu şanse sigure de a trece baremul de 5%, este UDMR. Cel de-al doilea, cu şanse nesigure, este PMP. Ludovic Orban îşi face socoteala că, dacă cele două partide intră în Parlament şi dacă PNL face după redistribuire un scor de peste 40%, ar putea forţa o majoritate a popularilor români. A partidelor înscrise în marea familie a popularilor europeni. În acest scop, se bazează şi pe o susţinere energică a factorului extern.

Într-un al doilea scenariu, PNL este gata să forţeze o înţelegere cu USR, cedând teren masiv în cazul unora dintre proiectele politice. USR urmând să intre la guvernare. Sau să rămână în afara guvernării, să susţină la nominaizare noul guvern PNL, în care liberalii îl vor la vârf tot pe Ludovic Orban, şi să obţină în schimb satisfacţie pentru implementarea unor proiecte proprii, în plan legislativ şi politic. Acest proiect este mort în faşă. Cel puţin atâta timp cât cerbicia USR nu este înfrântă. Cel puţin atâta timp cât ei nu renunţă la condiţia excluderii lui Ludovic Orban din ecuaţie.

Într-un al treilea scenariu, cel de avarie, PNL se gândeşte că ar putea forţa din nou un guvern minoritar, utilizând cozi de topor, pe care le va putea identifica printre parlamentarii vulnerabili PSD. Şi încercând să adune de partea sa şi voturile minorităţilor naţionale, altele decât cea maghiară.

Toate aceste scenarii, mai puţin cel preconizat de USR, se află sub un mare semn de întrebare. Ele pornesc de la o premiză, care s-ar putea să fie greşită, conform căreia PNL ar obţine, cu redistribuire cu tot, cel puţin 40% din totalul poziţiilor de parlamentar. Dar ce se întâmplă dacă rezultatele vor fi mai slabe? Ce se întâmplă dacă în decembrie vom află că, cu redistribuire cu tot, PNL se va plasa undeva la nivelul scorului de la locale, de doar 34%? Şi mai ales ce se întâmplă dacă alegerile nu vor avea loc în decembrie, aşa cum insistă cu cerbicie tandemul atât de vunerabil Iohannis-Orban, ci vor avea loc în luna martie a anului viitor? Şi asta în ciuda complicităţii dintre Iohannis şi Ciolacu, complicitate care nu va putea fi demontată prin simpla eliminare a unui senator PSD, transformat în Acarul Păun? Sau ce se întâmplă cu scorul liberalilor, dacă până la începutul lunii decembrie pandemia explodează? Care va fi la acea dată reacţia cetăţenilor nemulţumiţi de pericolele sanitare care îi pasc la tot pasul, care îi lovesc din toate direcţiile, fără ca Guvernul să poată interveni eficent, nemulţumiţi de starea şcolilor, dintre care jumătate au intrat deja în scenariul roşu, disperaţi în raport cu consecinţele crizei economice şi nemulţumiţi profund că nu a crescut pensiile şi alocaţiile de stat pentru copii? Poate că analiştii PNL au ajuns la concluzia că toată această disperare, care se propagă şi se complică pe zi ce trece, va mări absenteismul într-o asemenea măsură, încât nu vor vota decât 10-20% dintre cetăţeni, lăsând spaţiu de manevră escaladării fraudelor electorale, până la culmi încă neatinse în România? Poate că aceşti strategi sau pseudo-strategi se grăbesc pentru un asalt final, prin care să forţeze destinul României în viitorul patru ani. Poate. Dar sunt prea mulţi de "poate".

Există atât de mulţi de "poate", încât aproape nu mai există certitudini pe termen scurt şi mediu. Ce se va întâmpla însă dacă PSD, injectat, anesteziat, paralizat, luat în arendă de cei care, formal, îl acuză că ar fi "ciuma roşie", se va trezi brusc la viaţă? Ce se va întâmpla dacă, aşa cum a mai făcut şi altă dată, statul subteran va trece brusc de cealaltă parte a baricadei, pentru a nu-i lăsa pe Klaus Iohannis şi pe liberali să nu se umfle prea mult? Şi, în fine, ce se va întâmpla dacă USR se va dovedi până la urmă consecvent cu poziţia sa neomarxistă şi cu angajamentele pe care şi le ia din această poziţie, care este masiv şi eficient susţinută de Franţa? Şi de celelalte grupuri de interese care compun partidul european iniţiat de Emmanuel Macron?