Schimbare de paradigmă?

Ce vor indignaţi români? De ce nu s-au retras după hotărârea Curţii Constituţionale privind comasarea şi intervenţia televizată a lui Traian Băsescu de miercuri 25 ianuarie? De ce protestează în continuu din 12 ianuarie pe frig şi chiar pe viscol? Sunt manipulaţi sau au, totuşi, un program? În mod surprinzător, o parte din răspunsurile la întrebările de mai sus vin fie din paginile ziarelor internaţionale de afaceri, fie de la întâlnirea anuală a elitelor economice de la Davos, din Elveţia. Şi sunt cât se poate de diferite de formulele pe care Traian Băsescu le reitera în prima sa intervenţie de după începerea manifestaţiilor.

Într-un mod indirect, dar nu mai puţin semnificativ, indignaţii din întreaga lume, în rândul cărora indignaţii români se înscriu, au reuşit să producă o ruptură la nivelul mainstream-ului. Mesajele lor privind creşterea democraţiei participative, atât în politică, cât şi în societate şi economie şi-au atins ţinta. Un exemplu: de la începutul acestui an, cotidianul englez "Financial Times", o piesă centrală în susţinerea capitalismului de piaţă până acum, considerat apropiat City-ului londonez, a pornit o campanie critică pentru evaluarea stării economiei de piaţă în occident. E ca şi cum, păstrând proporţiile, în 1989, înaintea Congresului al XIV-lea al comuniştilor români, "Scânteia" ar fi publicat o serie de articole critice privind starea comunismului, în general, şi consecinţele dezastroase ale politicii lui Ceauşescu, în special.

Pentru că publicarea de către "Financial Times" a seriei de articole reunite sub titlul sugestiv "Capitalism in crisis" ("Capitalismul în criză") nu e deloc întâmplătoare. Câtă vreme această campanie s-a produs înaintea Forumului economic mondial, intenţia este clară: semnalarea unei schimbări de echilibru şi a unei posibile ieşiri din impasul actual. Cum întâlnirile de la Davos nu sunt doar reuniuni psihoterapeutice unde lumea afacerilor îşi îngrijeşte moralul afectat de criză, ci şi încercări - mai puţin teoretice cât mai ales de popularizare - de definire a politicilor economice atât pentru anul în curs, cât şi tendinţele pe termen mediu şi lung, schimbarea paradigmelor economice şi, dacă nu se poate, măcar a modelor intelectuale, se realizează prin campaniile inteligente pe care "Wall Street Journal", "The Economist" sau "Financial Times" le pun în scenă. Doar astfel se poate realiza pregătirea unui public încă confuz pentru schimbări de fond.

Iar evaluarea generală făcută de "Financial Times" şi discutată apoi la Davos este cât se poate de dură: capitalismul de tip ultra-liberal şi nereglementat moştenit din anii Thatcher nu mai poate funcţiona astăzi. Nu e vorba de formule ale indignaţilor, ci de articole sobre, dar critice apărute în paginile unui ziar de afaceri. În această formă, economia de piaţă ar trebui să fie abandonată. După mai bine de trei ani de la începutul crizei financiare, situaţia economiei, dar şi starea socială şi echilibrele politice sunt departe de a fi liniştite. În editorialul din 8 ianuarie, care deschidea seria John Plender, arăta că economia de piaţă s-a dovedit nu doar instabilă, ci şi nedreaptă. De fapt, ideea centrală a criticii iniţiate de "Financial Times" este asemănătoare celei exprimate de indignaţi, inclusiv de cei din Piaţa Universităţii: capitalismul este în criză, pentru că în loc să aloce inteligent resursele între toţi membrii societăţii nu a făcut decât să adâncească inegalităţile.

Nu se poate încă vorbi de o schimbare de paradigmă, dar cu siguranţă este o schimbare de accent care ilustrează efectele crizei asupra mainstream-ului. Şi acesta ar putea fi începutul unei încercări de ieşire din impasul ideologic şi teoretic în care ne aflăm din cauza refuzului unor dogmatici de a recunoaşte că economia nu poate fi separată de societate.

Opinia Cititorului ( 10 )

1. suveranitate monetara!
(mesaj trimis de Salomeea în data de 30.01.2012, 07:09)
3.Soluţia concretă: un nou sistem bancar cu doi poli şi suveranitatea monetară BCE
Un „sistem bancar cu doi poli” apare ca fiind cadrul ideal pentru soluţia problemei creaţiei monetare, dacă se retrage puterea băncilor.
Pe de o parte, ar fi polul „băncilor de afaceri private” – BAP, care ar continua să speculeze, dar pe riscul lor, şi să dea credite, dar numai din fondurile proprii sau cu 100% acoperire în depozite. Ele nu ar mai participa la creaţia monetară şi dacă nu mai finanţează economia, nu-i nicio problemă.
Pe de altă parte, ar fi polul „băncilor de depozit publice” – BDP - care ar gira economiile publicului, fără a putea specula. Ele ar păstra încadrarea creditelor şi puterea de a crea monedă, dar în cadrul statului. Ele au nobila sarcină de a finanţa economia, după modelul băncii naţionale de investiţii – BNI.
Pe lângă acestea, ar exista o „bancă centrală” care şi-ar regăsi suveranitatea monetară, recuperându-şi dreptul suveran şi sacru de a bate monedă, condiţie necesară şi „centrală” pentru a se conduce eficient politica monetară cvintriplă, financiară, economică, socială şi ecologică a ţării.
Observaţia 1: Monedă nu înseamnă doar monede şi bancnote. E vorba de masa monetară în forma sa scriptică şi electronică M1, M2, M3 si poate și M4, care constituie peste 90% din cantitatea globală de mijloace de plată și de rezerve în principalele țări.
Observația 2: Când vorbesc despre stat, nu vorbesc doar de țară ci de CE, la nivelul căreia este bine să se transpună tot raționamentul de mai sus și cel care urmează. Dacă construcția europeană nu e întotdeauna “un fluviu liniștit”, ea este, de acum, așa cum se spune, “un râu fără întoarcere”.
Obseva5 9;ia 3: Când vorbesc de ”bancă centrală”, mă refer la BCE, băncile centrale naționale fiind doar o agenție națională fără prea mari prerogative. Dacă fără monedă nu există o comunitate autonomă atunci nu există comunitate autonomă fără o comunitate suverană. Aceasta e posibil fără ieșirea din euro, sunt suficiente câteva modificări ale Tratatelor europene (Decretul 1973 Giscard – Pompidou, Articolul 104 din Manstricht, Articolul 123 din Lisabona) pentru a păstra intactă speranța de viitor și independența pentru ”Statele Europei Unite”.
BCE nu trebuie să asigure doar stabilitatea prețurilor pentru țările din zonă, ar trebui să aibă un cuvânt de spus în toată economia țărilor din Comunitate, nu doar asigurând capacitatea sa de a acorda împrumuturi ci și, mai ales, dotându-se cu o putere reală de creație monetară.
De ce moneda creată de o bancă centrală ar fi mai puțin bună sau mai puțin sănătoasă decât moneda creată de o bancă privatâ?! Dacă se acceptă împrumuturi făcute ”din nimic” de către băncile private, de ce nu s-ar accepta și împrumuturi făcute ”din nimic” de o bancă centrală?!
Dacă se acceptă împrumuturi care nu sunt garantate prin rezerve bancare, de ce nu s-ar accepta împrumuturi garantate prin rezervele Trezoreriei și bogățiile națiunii, prin PIB-ul său? Garanția băncilor ”prea mari ca să cadă” ar valora mai mult decât cea a celui care le garantează, statul, care, prin definiție, nu poate da faliment?!
Și dacă se acceptă că băncile creează monedă pentru a finanța economia, de ce nu s-ar accepta ca statul, prin polul său bancar public, să poată crea monedă pentru a finanța economia, inclusiv cheltuielile sale de funcționare, care seversc economia direct sau indirect?!
Nimeni nu poate fabrica monedă, doar statul. Dacă creează el însuși moneda de care are nevoie, își va mări mai puțin datoria, despre care se știe că e colosală. La limită, ar putea-o șterge parțial pe motiv de ”datorii fictive”, provenite din împrumuturi de ”bani fictivi”!
De ce guvernele noastre ar prefera să împrumute bani băncilor private, cu dobândă, când, prin banca lor centrală, ar putea crea toți banii de care au nevoie, fără dobânzi și mult mai ieftin?
Statul ar avea motiv, în fine, să evite să plătească dobânzi: împrumutându-se pe sine și fără dobânzi, și-ar diminua deficitul de care se plânge pe bună dreptate că este abisal, fie și numai prin reducerea automată a serviciului datoriei. La limită, s-ar putea ordona un moratoriu pentru dobânzi, căci e vorba de ”false dobânzi” percepute pentru ”false împrumuturi”!
Cine dorește să susțină Euro, să întărească BCE și să aducă CE către Statele Unite ale Europei nu poate ignora acest paradox al finanțelor internaționale, unde ”statele se îndatorează față de băncile private pentru a împrumuta băncile private, care odată recapitalizate, reîmprumută banii statelor”! (Cazul Greciei)
1. 1.1.  solute la nivel de legislatie primara (răspuns la opinia nr. 1)
  (mesaj trimis de Salomeea în data de 30.01.2012, 07:42)
  Ar trebui propusa schimbarea art 123 din Tratatul de la Lisabona prin care se interzice BN sa mai creeze moneda.
  1.2.  fără titlu (răspuns la opinia nr. 1.1)
  (mesaj trimis de anonim în data de 30.01.2012, 12:07)
  Nu cred ca Salome isi raspunde singura; ea are un IQ mare !.
  Intrebare: de ce vrei anularea art. ? ptr a se da drumul la tiparnita ? si implicit inflatiei ?.
  1.3.  retragere din UE (răspuns la opinia nr. 1.2)
  (mesaj trimis de Silvia în data de 30.01.2012, 17:37)
  Criza a aparut pentru ca baietii destepti au pariat ca sa castige, inclusiv Soros. Daca zona Euro va cadea si mai multe state vor iesi din zona Euro,,,ei vor castiga. De aceea fac aceste scenarii pe care le si materializeaza. ce-i de facut? Statul sa devina sa-si recapete dreptul de a bate moneda si de a crea suficiente lcouri de munca prin pompare de bani in investitii. Unii spun ca germania ar avea proiect secret sa iasa din zona Euro. De aceea a si aparut posibilitatea retragerii din UE, prin Tratatul de la Lisabona.S-a saturat sa mai plateasca costurile integrarii.
  1.4.  fără titlu (răspuns la opinia nr. 1.2)
  (mesaj trimis de anonim în data de 30.01.2012, 17:39)
  Inflatia este doar o poveste de speriat copii economisti indoctribati...inflatia este iubita de bancheri, la fel ca si deflatia. Aceste concepte au fost create tocmai sa sperie copiii mici.
  1.5.  noi indienii credem in reincarcare (răspuns la opinia nr. 1.2)
  (mesaj trimis de Salomeea în data de 30.01.2012, 18:19)
  Mi-am pastrat IQ-ul deoarece astrologii mi-au calculat vietile anterioare...printre care si Newton, de aici dragostea mea pentru studiu, fizica, religie politica internationala( alte vieti au fost de regi-domnitori) Mai in gluma mai in serios mis e cam potriveste. Asta ca sa va mai destind domnule anonim!Poate o sa empatizati si cu mine candva! Abia astept sa ne si cunoastem personal.
  1643 - 1727
  Isaac Newton e considerat a fi una dintre cele mai influente personalitati din istoria omenirii. Om de stiinta, Newton s-a preocupat si de religie, alchimie si altele. De fapt, a scris mai mult despre studii oculte decat despre fizica si matematica.
  Curiozitatea lui pentru stiinta si invatatura s-a declansat cand mama lui a incercat sa il forteze sa devina fermier ca sa intretina familia. Un alt factor care l-a motivat a fost un coleg care il tachina mereu la scoala. Ca sa le faca in ciuda, Capricornul Newton a excelat in studii.
  Contributia lui in fizica a fost covarsitoare: el a descris legea gravitatiei, a demonstrat ca Pamantul si celelalte corpuri ceresti se misca in spatiu dupa aceleasi legi. Tot el si-a dat seama ca lumina se descompune intr-un spectru de culori, a calculat viteza sunetului si a construit un telescop mai avansat decat cele existente atunci.
  Legenda spune ca si-ar fi dat seama de legea gravitatiei cand a cazut un mar dintr-un pom, lovindu-l in cap. Ceea ce nu e atat de deplasat mai ales tinand cont ca Newton era un tip modest si nu avea nevoie de experimente pretentioase pentru cercetarile lui: "Nu stiu ce crede lumea despre mine, dar eu ma vad ca pe un copil care se joaca pe malul marii si se amuza din cand in cand descoperind o pietricica mai fina sau o scoica mai frumoasa decat cele obisnuite. Insa inaintea mea se intinde un ocean de adevar care ramane neexplorat."
  In aceasta viata ai de invatat urmatoarele lectii
  Lectia 1 - Cine nu cauta, gaseste
  Intr-o viata anterioara, lucrurile ti-au mers bine: urmarind o pista gresita, descopereai ceva adevarat. Propunandu-ti ceva superficial, ajungeai la ceva profund. De data aceasta vei fi pusa la incercare si va trebui sa dobandesti capacitatea de a planifica, de a organiza. Asuma-ti riscul de a fi considerata previzibila si plicticoasa: incapatanarea asta te va duce departe.
2. Poezie
(mesaj trimis de vasile în data de 30.01.2012, 12:10)
A zis Soros ceva de alta paradigma prin 2008 si autorul repede a copiat.
Dar nu a inteles.
Cauza crizei inceputa in 2007 a fost dereglementarea pietelor financiare din Anglia si America , din anii '80.
Ceea ce a dus la o criza financiara care a dus la criza statelor.
Deci in primul rind trebuie remediata cauza, adica re-reglementate pietele financiare, bancile prea mari, banii de credite facuti de banci din marje imense, riscul imens adus de ele.
Inteleg ca PNL a ajuns Mama Ranitilor si nu se mai gandeste normal, rational in lupta impotriva presedintelui, dar cine a dus criza din 2008 pana acum ?
Unde e responsabilitatea PNL in criza, cum s-a implicat in rezolvarea ei ?
Se stie ca autorul are pata pe presedinte, dar practic articolele dinsului au scazut calitativ in ultimii ani.
3. Capitalismul este singura solutie
(mesaj trimis de Anonim în data de 30.01.2012, 17:51)
Am ras cu lacrimi... "Capitalismul ultra-liberal si nereglementat mostenit din anii Thatcher nu mai poate functiona astfel". Hahahahahahaha. Pai normal ca nu functioneaza, pentru ca el nu poate functiona combinat cu socialismul de rahat care a scufundat toata Europa si SUA. Imi e greu sa cred ca nu ati auzit de "Europa sociala", ca dobitocii din vest nu s-au ascund de ceea ce vor sa faca. Ceea ce se vede acum nu este rezultatul capitalismului ala ultra-liberal pe care il condamnati – care, in paranteza fie spus, a scos Anglia din mizerie si a pus oamenii la munca (la muncaaaaaaaaa, nu la cersit!!!) –, ci este rezultatul unor minti hoate care vor ca unii (multi) sa traiasca pe spinarea altora (putini, cel putin momentan). Se pare ca, alaturi de politicienii hoti, nici dumneavoastra nu realizati ce o sa urmeze. Nu-i nimic, o sa intelegeti destul de curand... fie ca vreti, fie ca nu vreti.
4. democratie sechestrata
(mesaj trimis de Silvia în data de 30.01.2012, 18:58)
Democraţia în Europa a fost 'sechestrată' de pieţele financiare 'nesătule', care nu cunosc limite şi ameninţă acum drepturile umane şi politice, consideră unii participanţi la Forumul social mondial de la Porto Alegre, principalul eveniment anticapitalist internaţional, a transmis vineri agenţia EFE.
'Democraţiile şi constituţiile europene au fost suspendate, iar cine comandă acum este (banca) Goldman Sachs', spune sociologul portughez Boaventura de Sousa Santos. Acesta crede că în Europa criza financiară a atins politica, ceea ce, în opinia sa, a condus la apariţia mişcărilor de 'indignaţi'.
La rândul său, publicistul spaniol Ignacio Ramonet a afirmat că în Europa, în ultimele luni 'am asistat la adevărate lovituri de stat realizate de pieţele financiare, care au înlăturat guverne alese în mod democratic, cum a fost cazul Italiei şi Greciei, pentru a-i impune pe cei agreaţi de bancheri împotriva voinţei cetăţenilor'.
Activistul francez Bernard Cassen consideră că în prezent ne confruntăm cu 'o criză ambientală, economică, financiară şi politică' determinată de 'caracterul finit al resurselor şi de expansiunea fără limite şi fără control a unui sector financiar care nu se satură niciodată'. El estimează că unica soluţie este 'încetarea dictaturii pieţelor, care au deposedat guvernele de pârghiile lor obişnuite de acţiune şi le obligă să liniştească agenţii financiari în loc să liniştească proprii cetăţeni'.
1. 4.1. un nou model de dezvoltare (răspuns la opinia nr. 4)
  (mesaj trimis de salomeea în data de 30.01.2012, 19:05)
  Întărit de recente mişcări sociale de protest, ca Indignaţii şi Occupy Wall Street, Forumul social de la Porto Alegre şi-a terminat lucrările duminică printr-un apel la manifestaţii în lumea întreagă pentru măsuri eficiente împotriva crizei economice mondiale şi rezultate concrete la summit-ul ONU 'Rio + 20', relatează AFP.
  Mişcările sociale au invitat la 'coborârea în stradă în 5 iunie' pentru proteste împotriva capitalismului şi pentru apărarea justiţiei sociale şi protecţia mediului.
  Participanţii au lansat, de asemenea, 'summit-ul popoarelor', care va reuni cele mai mari organizaţii sociale cu ocazia Conferinţei ONU pentru dezvoltare durabilă (20-22 iunie, Rio de Janeiro) şi au cerut exercitarea unei presiuni reale din partea cetăţenilor pentru ca această reuniune să nu se limiteze la 'ecologizarea capitalismului'.
  'Rio + 20' este al patrulea mare summit consacrat dezvoltării durabile din 1972 până în prezent şi urmează să reunească şefii de stat şi de guvern din lumea întreagă în căutarea unei economii 'mai ecologice şi mai sociale'.
  Mişcările sociale consideră însă că proiectele ONU sunt insuficiente şi critică cu virulenţă conceptul 'economiei verzi'. 'Avem nevoie de o veritabilă schimbare a sistemului şi nu de o soluţie numită ‚economia verde', care constă în direcţionarea pieţelor financiare spre jefuirea naturii', a declarat Nicola Bullard de la organizaţia Focus on the Global South, în Asia.
  'Dacă nu punem problema inegalităţii sociale, nu vom rezolva problemele', a estimat la rândul său sociologul venezuelean Edgardo Lander.
  Într-un discurs rostit în faţa a 4.000 de militanţi ai Forumului social de la Porto Alegre, preşedinta braziliană Dilma Rousseff a invitat conferinţa 'Rio + 20' - pe care o va prezida ea însăşi în luna iunie - să promoveze 'un nou model de dezvoltare care să alieze creşterea economică cu crearea locurilor de muncă, lupta împotriva mizeriei şi reducerea inegalităţilor, utilizarea durabilă şi protejarea resurselor naturale'