Scrisori de mână licitate online

Scriem numai pe calculator, scrisorile sunt mess-uri şi e-mailuri, de cred copiii că timbrul este doar o chestie mică şi delicată, dar teribil de valoroasă. Scriem puţin cu pixul, cu creionul sau stiloul nici atât, astfel că, după noi, nu mai rămâne niciun manuscris, nici măcar un petec de hârtie, cum s-a găsit după Brâncuşi. Astfel, memorabilia este văduvită de unul dintre cele mai suculente şi interesante domenii ale sale, partea de manuscrise şi autografe. Până la noi, după o personalitate rămâneau manuscrisele operelor sale, inclusiv texte bătute la maşină pline de corecturi autografe, la rândul lor extrem de interesante, trasând clar cum au apărut fraze sau idei de-a dreptul istorice. Francezii au un cuvânt special pentru acest gen de material scris, tapuscript, şi îl găsim des în licitaţii. Desigur, vine din taper, a bate la maşină, şi manuscrit, textul scris de mână. Litera "p", penultima, dispăruse din franceză dar a revenit în acest cuvânt modern sub influenţa englezei, care are manuscript. Englezii au cuvântul type out pentru bătutul la maşină dar, ca noi, folosesc direct verbul a scrie când o fac la calculator. Produsul, fiind imprimat, se numeşte print, ca orice print, adică tipărire sau imprimare la imprimantă. Cum în engleză banda magnetică pe care se înregistra până nu demult se numeşte tape şi atunci când "scoţi cuvintele", adică baţi la maşină sau scrii pe calculator ce spun oamenii aceia pe bandă, produsul se numeşte tapescript, adică altceva sau doar o parte din domeniul rezervat de francezul tapuscript, acceptată fiind şi varianta tapuscrit.

Dacă aţi fi sau aţi fi fost nici mai mult şi nici mai puţin decât Vasile Alecsandri, poetul, atunci o poezie scrisă mărunt şi frumos, de mână, pe 5 pagini, în 1886, la Peleş, şi dedicată primului rege Carol şi reginei sale, ar fi costat două mii de euro, deşi estimarea vorbea, mai prozaic, de 800 de euro. Evident, este vorba de un document istoric pentru ţară, pentru literatura română şi pentru regalitate, iar preţul nu este deloc pe măsură. La licitaţia Artmark de scrisori, exclusiv online, adică licitaţia a fost online că mess-urile şi WhatsApp-urile nu au vreo valoarea pe piaţa strict de artă, aşadar vânzarea de manuscrise din preziua Zilei femeii a fost dominată de mesajele regale, venind, apoi, scrisorile artei şi culturii.

"Iubită Mătuşe! Primăvara ne-a sosit, Şi, pe câmpul înverdzit, Florile când înfloresc, Multe taine îşi vorbesc", susţine, dulceag, viitorul Carol al II-lea pe când era mic şi îi făcea dedicaţii de primăvară mătuşii sale, Carmen Sylva. Care, probabil, l-a sfătuit să renunţe la poezie şi să se apuce de ceva ce ştie să facă, chiar dacă poezia este de 4-5 ori mai mare decât am scris mai sus. Simpaticul mesaj, ilustrat cu păsărele la care ajung tainele furate de fluturaşul drăgălaş de la flori, a fost vândută cu 900 de euro.

Draga mătuşă apare pe multe imagini oficiale ale casei regale, semnând cel mai des "Mama Regina". O carte poştală reprezentând-o pe regina Elisabeta la masa de scris în picioare, cu dedicaţie, a fost vândută cu 125 de euro. Faptul că regina pare a scrie de mână, adică face un manuscris, naşte oarece mirare la cei care ştiu că regina Elisabeta a fost o adevărată pionieră a promovării maşinilor de scris, apărând inclusiv în o serie de reclame pentru Erika sau Remington-Sholes, cea care a creat tastatura QWERTY. De fapt, erau nişte testimoniale cu fotografii în care regina apare în faţa maşinii de scris, în decorul de palat de la Peleş. De fapt, Elisabeta a României a fost prima femeie din lume care a apărut în testimonialele pentru maşini de scris. În licitaţia de acum o decadă, o astfel de imagine, cu dedicaţie semnată Elisabeth, s-a dat cu 150 de euro. Au mai fost două cărţi poştale, semnate tot cu prenumele său, vândute cu 125 şi, respectiv, 150 de euro, cel din urmă preţ pentru o dramatică şi studiată imagine a reginei în doliu, în cei doi ani teribili în care i-a supravieţuit regelui Carol.

Regina Maria, o personalitate de excepţie, mai ales în perioada de după Unire, apare pe două cărţi poştale cu autograful său din 1915, în poziţii diferite dar în aceeaşi cameră de la Cotroceni, fiecare vândută cu 300 de euro. O piesă foarte interesantă este o carte poştală în care Maria apare alături de prinţesa Ileana, trimisă în plic Otiliei Michail Oteteleşanu, artistă a Casei Regale de pe vremea reginei Elisabeta. Textul de pe spate este în limba germană, situaţie care ne aminteşte că dinastia britanică este, la origine, o casă princiară germană, Saxa-Coburg-Gotha. În plin război, în 1917, din cauza sentimentelor puternice ale britanicilor faţă de inamicul german, numele a fost schimbat în Windsor. Cartea poştală cu acest text şi cu plicul original, unde numele destinatarei este scris de mâna reginei, s-a dat cu 125 de euro.

Mai este o fotografie semnată Maria dar cu altă ortografie. Desigur, este micuţa Marioara, Mignion, viitoarea regină a Iugoslaviei. Piesa a fost vândută cu 200 de euro, în timp ce un lot format dintr-un portret al prinţesei Mărioara şi o carte poştală reprezentând moara de pe domeniul de la Balcic, unde este un restaurant acum, cu manuscrisul prinţesei Ileana, s-a dat cu 100 de euro.

Din celelalte oferte, scrisori de la sau pentru oameni celebri, puţine au atins preţuri semnificative şi multe au rămas nevândute. Un set de patru scrisori adresate generalului Alexandru Averescu, scrise şi trimise de Nicolae Titulescu pe când era delegat permanent al României la Liga Naţiunilor, s-a dat cu 850 de euro.

După încheierea licitaţiei, care era online, a fost vândută cu 438 de euro o scrisoare trimisă de Mircea Eliade profesorului Constantin Rădulescu-Motru, în 1930, de la Calcutta. Şi Mircea Vulcănescu i-a scris profesorului său, Dimitrie Gusti, pentru a-i spune cum mai stă cu doctoratul. În zilele noastre, astfel de mesaje lipsesc sau sunt dureroase. Cea de mai sus s-a dat cu 300 de euro. Două scrisori trimise de Alexandru Odobescu soţiei sale, Sacha Prejbeanu, fiica naturală a lui Pavel Kiseleff, bulevardul, cu două luni înainte ca el să se sinucidă, în 1895, au fost cumpărate pentru 450 de euro. Cu acelaşi preţ a plecat spre noul proprietar o scrisoare trimisă de Vasile Alecsandri lui Ioan Alexandru Cantacuzino, în 1872.

Ar mai fi multe de spus, despre multe dintre scrisorile vânturate la licitaţia online de scrisori organizată de Artmark dar mă gândesc că veţi vrea cu toţii să căutaţi prin sertare după nişte scrisori vechi, personale sau ale unor rude şi cunoştinţe care, totuşi, au făcut ceva în viaţa lor dinainte de apariţia textului bătut la calculator.