Scuze? Pentru ce?

Actualul Preşedinte al Mexicului, Andres Manuel Lopez Obrador, este un personaj interesant. În cel mai rău sens posibil. În parte, pentru că este ignorat de către presă, obsedată de câte un Trump sau un Orban (al Ungariei). Asta ne face să avem o idee foarte distorsionată despre ce înseamnă, astăzi, populismul agresiv.

Lopez Obrador a preluat funcţia de Preşedinte în Decembrie 2018. Din primul moment, a adus haos în Mexic, o ţară cu peste 125 de milioane de locuitori care oricum nu era un model de bună guvernare.

Printre primele măsuri pe care le-a luat a fost să ordone forţelor de poliţie să o lase mai moale în lupta cu cartelurile drogurilor, care au plonjat Mexicul într-un adevărat război civil, cu zeci de mii de victime şi cu atrocităţi oribile. După aceea a urmat epidemia de Covid. Lopez Obrador a fost unul dintre cei mai radicali negaţionişti. A organizat manifestaţii la care, sfidător, s-a pupat cu copii.

Acum a comis-o din nou. Într-un discurs cu ocazia comemorării cuceririi oraşului Mexico de către spanioli, în 1521, a cerut scuze "popoarelor indigene" pentru tratamentul aplicat de spanioli. Omul este consecvent. I-a invitat pe Papă şi pe regele Spaniei să vină în Mexic şi să îşi ceară şi ei iertare.

Suntem indignaţi, pe bună dreptate, când vreun rătăcit la minte neagă Holocaustul. Ne îngrijorăm, tot pe bună dreptate, când personaje precum Vladimir Putin falsifică istoria, minimalizând crimele stalinismului şi cerând refacerea Uniunii Sovietice. Negaţionismul nu are ce căuta în politica civilizată.

Ce a făcut Lopez Obrador este din aceeaşi categorie. "Astăzi ne amintim de căderea măreţului oraş Tenochtitlan şi cerem iertare victimelor catastrofei cauzate de ocupaţia militară a Spaniei în Mezoamerica".

Câte vorbe, atâtea minciuni. "Măreţul" Tenochtitlan era capitala unui regim pe care unii îl consideră mai macabru decât acela al naziştilor. Cel puţin naţional-socialiştii nu îşi mâncau, literalmente, victimele, aşa cum o făceau războinicii azteci. În Tenochtitlan se organizau sacrificii grandioase de fiinţe omeneşti, unele studii arătând că numărul celor sacrificaţi reprezentau aproximativ 5 la sută din populaţia oraşului. Preoţii care l-au întâmpinat pe Cortez în Mexic erau îmbrăcaţi în mantii din piele de om. Nu este de mirare că, în asemenea condiţii, multe triburi indiene l-au întâmpinat pe Cortez ca pe un adevărat Mântuitor. Spaniolii alcătuiau de fapt o mică parte din trupele care i-au învins pe azteci.

Şi nu a fost doar o "ocupaţie militară". Sigur, Lopez Obrador deplânge că "biserici au fost construite deasupra templelor", ca şi cum în acele temple era promovat budismul Zen şi nu un cult sinistru, al războiului şi al morţii. Dar spaniolii au adus şi creştinismul, care a devenit religia principală a americanilor, de orice etnie. Şi cultura şi artele. Acum, America Latină are unele dintre cele mai frumoase centre istorice din lume, datorită barocului şi bisericii catolice.

Nici măcar ca istoric Lopez Obrador nu a nimerit-o. Spania pe care o menţionează el nu este Spania de astăzi. În secolul al XVI-lea, Spania era un imperiu multi-naţional, cu posesiuni în Europa (de exemplu în actualele Belgia, Olanda sau Italia) şi în afara Europei (spre exemplu în Azore sau Filipine).

Mai am o nelămurire. La ce foloseşte toată această bufonerie?

Să îţi ceri iertare a devenit un sport în politica de astăzi. Campionul genului probabil că este Trudeau, imaturul Prim-ministru al Canadei. Omul îşi cere scuze pentru tot. Acum doi ani, Canada şi-a cerut scuze pentru că a omorât câinii eschimoşilor, prin anii 1950...

Uneori aceste acte rituale, de pus "cenuşă în cap", sunt complet absurde. Marea Britanie şi-a cerut scuze, recent, pentru un grup de nouă maori ucişi de marinarii Majestăţii Sale. În 1769. (Da, aţi citit bine, acum 250 de ani). De echipajul căpitanului Cook. Ce sens are toată această bufonerie? Evident, condamnarea cu orice preţ a "imperialismului" occidental. Chiar cu preţul falsificării istoriei. Mori nu erau nici ei porumbeii păcii, ci o colecţie de triburi militarizate până în dinţi, care practicau canibalismul.

În unele cazuri, rănile trecutului trebuie asumate. Iar regrete trebuie exprimate. În Decembrie 1970, cancelarul german Willy Brandt a îngenuncheat, spontan, la Varşovia, la memorialul din fostul ghetou. Dar acesta a fost un gest inspirat de credinţa creştină, exact aceea atacată de personaje precum Lopez Obrador. "Am făcut ceea ce orice om ar fi făcut atunci când cuvintele nu sunt de ajuns".

Acum, însă, este pe dos. Cei care oferă cu nemiluita, remuşcări teatrale, şi mulţi dintre cei care le cer, nu sunt interesaţi decât de circul politic. Cu ce trebuie să mă simt eu vinovat pentru un eveniment în care nici nu sunt sigur dacă strămoşii mei de acum patru secole au participat? Şi cu ce ne ajută astăzi un comunicat de presă sau o fotografie regizată, cu activişti în costume tradiţionale? Practic vorbind, cu nimic. Dar asta e şi ideea, să mai ieşim puţin din realitate.