Septembrie fierbinte

Pentru Biserica ortodoxă română, luna septembrie a anului de graţie 2007 va fi una din cele mai grele din întreaga sa istorie. Şi, ca şi când nu ar fi fost destul, încă din luna august Colegiul CNSAS va lua în discuţie dosarele unor capi ai bisericii. Marţi, Ticu Dumitrescu anunţa aproape ca pe o victorie că "a venit şi vremea preoţilor". Iar evenimentele ulterioare vor fi influenţate de ceea ce se va hotărî la CNSAS. Căci pe 12 septembrie urmează să fie ales succesorul patriarhului Teoctist. Iar pe 13 septembrie, stranie coincidenţă, începe apelul la sentinţa primei instanţe în scandalul Tanacu. Tot în septembrie se va desfăşura la Sibiu cea de-a treia Adunare Ecumenică Europeană, care ar fi trebuit să consfinţească locul BOR în peisajul religios european. Cam în aceeaşi perioadă începe şi dezbaterea privind viitoarea lege a învăţământului, în al cărui proiect se prevede că religia devine disciplină de învăţământ.

Dar totul începe cu Securitatea. Mai precis cu colaborarea cu Securitatea. Se pare că investigaţiile de la CNSAS au identificat deja unii colaboratori din rândul înaltei ierarhii ecleziastice. Deja unele nume sunt cunoscute de anul trecut, dar, din declaraţiile unor membri ai colegiului CNSAS se pare că mai sunt şi altele. Oare vor fi surprize? Şi, mai ales, vor avea deciziile CNSAS vreo înrâurire asupra alegerii noului patriarh? Oricum, dacă nicio parte a înaltului cler nu a salutat verificările ca pe ocazia unei lămuriri necesare - mai ales într-un astfel de moment - unii dintre reprezentanţii clerului s-au arătat de-a dreptul contrariaţi.

Prezentată de unii ca un exerciţiu de democraţie ecleziastică, alegerea patriarhului nu este însă decât o procedură. Iar democraţia nu constă în proceduri, ci în spiritul ce stă la baza lor. Colegiul elector nu este în sine garanţia democraţiei. Ca orice corp electoral redus numericeşte poate fi uşor manipulat. Calitatea celor ce vor participa la alegeri devine astfel crucială. Singura garanţie a alegerii corecte în spirit, nu doar în formă, este dată de rectitudinea membrilor corpului electoral. De aceea, clerici sau laici, aceştia trebuie să fie dincolo de orice bănuială. Şi, cel puţin pentru moment, nu sunt. Fără o clarificare a relaţiilor cu vechiul regim a membrilor colegiului elector, alegerea ar putea fi contestată. Şi în loc să fie sfârşitul unui proces de succesiune, să devină motivul unei schisme.

Începerea judecării apelului la sentinţa dată de prima instanţă în cazul Tanacu chiar a doua zi după numirea succesorului patriarhului Teoctist ilustrează atât starea bisericii, cât mai ales sfidările la care noul cap al ortodoxiei româneşti va trebui să reacţioneze. Condamnarea lui Daniel Corogeanu la 14 ani de închisoare pentru uciderea, ca urmare a unei exorcizări, a Irinei Cornici, readuce în atenţia publicului starea bisericii şi a practicilor religioase în România într-un ceas hotărâtor. Reacţiile emoţionale provocate de acest caz în rândurile unei părţi a credincioşilor dezvăluie responsabilitatea bisericii în faţa societăţii româneşti. Iar răspunsul nu a fost o firească reexaminare a practicilor religioase, ci un puternic puseu fundamentalist tradus nu doar prin unele prevederi antidemocratice din legea cultelor, dar şi prin disputa privind locul religiei în spaţiul public. În acest sens, tentaţia de a transforma religia într-o disciplină de învăţământ nu presupune doar o simplă schimbare a planului-cadru al educaţiei, ci chiar o nouă filosofie a instrucţiei publice. Căci până acum şcoala avea o misiune formatoare în încercarea de a oferi cunoştinţe şi abilităţi provenite din lumea ştiinţelor, iar nu de a propovădui credinţe. Învăţarea credinţei riscă să ne reîntoarcă în epoci trecute în care propaganda ţinea locul adevărului. Iar adevărul religiei este un relevat ce nu poate fi afirmat decât în biserică.

În faţa atâtor provocări, biserica nu are la dispoziţie decât puţin mai mult de o lună. La sfârşitul lui septembrie vom putea intui dacă ortodoxia românească a asumat curajos pe drumul ecumenismlui sau a preferat să se închidă în tradiţie şi contemplare.