Sfioşii zori ai unui nou sezon

Deşi poate nu aţi realizat, vara a trecut. Este oficial, la 1 septembrie, într-o zi de luni, a început toamna şi multe birouri şi instituţii s-au redeschis după o odihnă lungă cât luna august. În aceeaşi zi a sfântului Dionisie Exiguul începe noul an bisericesc, în aceeaşi Zi a diplomaţiei române s-a petrecut, în emblematicul an 1969, şi lovitura de stat în care Gadafi a luat puterea în Libia. Întâi septembrie era chiar şi Ziua Jandarmeriei Române, ca onor pentru aceeaşi zi a anului 1893, când regele Carol a creat-o. Dar, staţi, istoria ne spune, cu glas stins, că înaintea lui Carol, rege al românilor, voievodul Grigore Alexandru Ghica al moldovenilor a creat un corp de slujitori jandarmi în 1850, dar nu la 1 septembrie din acel an, ci la 3 aprilie, cu 5 luni înainte. Dacă despre primul rege Carol al Românilor vorbim tot mai mult şi, pe drept, tot mai frumos, ştim şi vorbim puţin despre acest domnitor de la Iaşi. A urcat pe tron în 1849, după momentul revoluţionar din anul anterior, peste 4 ani a fost suspendat, fără referendum, de ruşii care au cotropit Moldova toată, că tocmai era războiul din Crimeea. În 1854 îl aduc austriecii la loc, să îşi continue mandatul, şi pleacă de bunăvoie la sfârşitul acestuia, în 1856, lăsând locul, constituţionalmente, veseliei caimacăneşti căreia i-a pus capăt Cuza şi inteligenta lui Unire, căreia nu înţeleg de ce ar trebui să îi spunem că era "mică". A făcut sau măcar s-a ocupat de reforme incredibile, în administraţie, economie, a redus vama ca să stimuleze comerţul exterior, a organizat agricultura şi învăţământul, a crescut imaşul şi a creat facultăţi, a susţinut medicina, mai ales "mama şi copilul", a emancipat ţiganii şi presa, a susţinut cultura şi a băgat telegraful. Şi fără îndoială a avut idei unioniste, a luptat pentru ideea naţională. Este o figură tragică, moare în Franţa, la 24 august 1857, la numai 50 de ani, sinucis de supărare că un caimacam de murdară amintire îl calomnia, pe el şi idealurile şi faptele sale. A ales, după cum scrie în testamentul de muribund, să-şi aştepte inamicii în faţa tribunalului lui Dumnezeu. A fost ultimul domnitor al Moldovei.

Dacă luna august a fost una de vacanţă generalizată, atunci în septembrie se redeschide şi piaţa de artă. Cu ani în urmă, licitaţiile de artă începeau din primele zile ale acestei luni, dacă nu ciupeau un pic şi din finalul de august. Este drept, au fost vremuri când august duduia de vânzări cu ciocănelul sau la tejghea, dar obiceiurile şi obligaţiunile europene au început să se simtă masiv, astfel că nimeni nu îşi mai aminteşte că a fost şi altfel.

Alis începe prima, duminică, pe 14 septembrie. Astfel, copiii se vor putea duce la şcoală cu un "Car cu boi" de Grigorescu, sătui de avalanşa de noi modele de autoturisme de fiţe. Sau chiar de cel mai scump autoturism din lume, cel despre care povesteam recent că s-a dat, pe 14 august, în SUA, cu 38,1 milioane de dolari. Vedeta primei vânzări Alis de după vacanţă este un super nud de Samuel Mutzner, un nud al Doamnei Sale, cum însuşi artistul scrie. Intră în licitaţie ultimul, conform unei vechi tradiţii, la preţul de 120 de mii de lei. Conform principiului podiumului răsturnat, penultimul în cronologia licitaţiei este al doilea ca top al preţurilor de intrare în licitaţie. Sunt doi pescari într-o barcă, şi fac 45 de mii de lei. Locul al III-lea ca nivel de preţ este antepenultimul în vânzare, "Peisaj din Bretania", semnat Ştefan Popescu, şi pleacă de la 18 mii de lei. Înaintea lor sunt multe lucrări la preţuri de 5, 6 sau 7 mii de lei, dar cam toate celelalte oferte, inclusiv cele bune, nu trec de mia de euro.

A doua zi, seara, după ce au făcut careul de început de an şcolar, părinţii şi profesorii, chiar şi unii elevi, pot licita la Goldart, în debutul sezonului de toamnă. Oferta este directă, accesibilă, fără vedete zdrobitoare de portofele, ci mai mult în jurul şi sub mia de euro. Atenţie, însă, la cele din segmentul 1.500-2.000 de euro, care lasă loc la năzbâtii chiar de am dat toţi banii familiei pe ghiozdane, caiete şi şpăgi. Avem contemporani bine reprezentaţi, conform scopului cu mândrie declarat al familiei Ghilduş, şi nu de ieri şi nici de azi, de a-şi aduce colegii de vremuri şi visări în piaţa contemporană de artă. Începem cu atât de tânărul Felix Lupu, colegul meu de generaţie, cu venerabilul şi atât de îndureratul Iacob Lazăr, cu Michaela Nica Crăciun, aflată în licitaţia în care apare şi soţul ei, originalul Eugen Crăciun, în grupul celor aflaţi deja în istorie. Cu plăcere descoperim un Oskar Nagy, intitulat "Dealul Negru din Baia Mare" fără să fie o formă de relief accentuat învăluită în aroma celor mai buni mici din sud-estul Europei, ci o linie de case la limita în care lumina se taie în pete de brunuri şcolite la Baia Mare. Şi nu e singura ofertă cu accent maghiar, cromatic, desigur, din nord-vestul României. Avem inclusiv un nud din cele ale lui Gabor Miklossy, artist contemporan din Ardeal, despre care nu aflăm nimic în limba română, nici măcar că a avut un centenar de la naştere acum 2 ani, dar în maghiară imediat ni se spune că s-a născut la Nagyvarad, în 1912, şi a murit la Kolosvar, în 1998. De la altcineva, care ne spune că este român, aflăm că picturile lui Gabor Miklossy s-au vândut, anul trecut, şi la galeria-casă de licitaţii Nagyhazi din cartierul budapestan al comerţului cu artă. Cu plăcere evoc o întâmplare de acum 10-15 ani când, în acest templu al comerţului de artă care este Casa Mare (Nagyhazi) din Budapesta, am putut vorbi în limba română cu o tânără specialistă în artă care lucra pentru galerie, dar numai după o lungă discuţie în engleză, pentru că nu ştiam că amândoi, chiar trei, cu pictorul Miklossy, suntem din România.

Îl redescoperim pe Aurel Acasandrei, în anul în care ar fi împlinit trei sferturi de veac, picturi ce ne îndreptăţesc să recunoaştem că ne plac peisajele de verde, de Kimon Loghi, Adam Bălţatu, Oszkar Szuhanek, Dan Băjenaru şi însuşi Schweitzer-Cumpăna. Trei delicate desene de Ottilia Michail-Oteteleşanu ne amintesc că în această vară a fost deschisă o rară expoziţie în care am putut admira, chiar şi cumpăra, acuarele istorice ale acestei artiste regale cu o creaţie deosebită şi o biografie fabuloasă, alături de picturile de o cromatică aparte ale nepoatei sale, pictoriţa Măriuca Oteteleşanu.

Artmark mai aşteaptă o săptămână, dar vine cu 3 licitaţii în 2 zile, pe 23 şi 24 septembrie. Prima va face să se vorbească mult despre foştii studenţi ai pictorului Corneliu Baba, azi nume mari şi grele ale plasticii româneşti, fiind consideraţi discipoli. Este vorba, conform unei prime liste, de Ştefan Câlţia, Sorin Ilfoveanu, Mircea Ciobanu, Mihai Cismaru, Mirel Zamfirescu, Cornel Antonescu, Sorin Dumitrescu şi Corneliu Brudaşcu. După o oră se va trece la "Ceramica secolului XX", iar a doua zi ne întâlnim cu tradiţionala licitaţie de impresionism şi postimpresionism românesc. Din informaţiile momentului aflăm numai lucruri incitante despre aceste licitaţii, dar zorii zilelor de 23 şi 24 septembrie sunt încă departe şi cataloagele vânzării încă nu au mijit, ca să vorbim şi noi, să nu tăcem sfioşi.