SIF-URILE: 20 DE ANI DE ACTIVITATE Consolidarea poziţiei financiare a companiei, obiectivul strategic principal al SIF Muntenia

• (Interviu cu domnul Petre Pavel Szel, Preşedinte - Director General SAI Muntenia Invest şi domnul Gabriel Filimon, Director Executiv SAI Muntenia Invest)

Reporter: Vă rugăm să ne spuneţi povestea SIF4 Muntenia şi a FPP4, din 1992 încoace. Care au fost principalele evenimente din istoria societăţii?

Petre Pavel Szel: Nu ne putem referi doar la SIF Muntenia dacă vorbim despre momente importante în evoluţia companiei în ultimii 20 de ani, întrucât aceste evenimente sunt comune tuturor celor 5 SIF-uri.

Astfel, putem identifica un top 3 momente cruciale în dezvoltarea a ceea ce cunoaştem astăzi drept Societăţi de Investiţii Financiare:

I. Înfiinţarea FPP-urilor, care practic s-a desfăşurat pe o perioadă de circa 1,5 ani începând cu definirea cadrului legislativ propriu (septembrie 1992).

II. Transformarea FPP-urilor în SIF-uri în noiembrie 1996 ca urmare a finalizării primei faze a procesului de privatizare.

III. Listarea la BVB a SIF-urilor în noiembrie 1999, care a permis tranzacţionarea acţiunilor SIF, moment în care SIF-urile au devenit societăţi de investiţii în toată puterea cuvântului.

Desigur că, pe lângă aceste 3 evenimente semnificative, ne putem referi, de asemenea, şi la deciziile de ridicare a pragului de deţinere de acţiuni la 1% şi la 5%.

Reporter: Cum au evoluat rezultatele companiei? Cum s-a modificat portofoliul companiei până în prezent?

Petre Pavel Szel: Este dificil să selectăm nişte indicatori economici pentru a oferi valori în diferite etape ale dezvoltării companiei, întrucât au avut loc câteva evenimente de-a lungul timpului care au transformat de fiecare dată entitatea în cu totul altceva decât ceea ce era înainte.

Însă putem face referire la numărul de companii din portofoliul SIF4. Aşadar, dacă la înfiinţare FPP4 avea peste 1.200 de companii, acum SIF4 deţine puţin peste 200 de companii.

În acel moment de început, FPP4 a primit un portofoliu care, în mare parte, era constituit din participaţii minoritare nelichide. Chiar şi după înfiinţarea bursei şi a pieţei RASDAQ, am constatat cât de greu se poate schimba structura portofoliului companiei.

În prezent, din totalul companiilor din portofoliul SIF4, aproximativ 180 provin încă din moştenirea iniţială.

Reporter: Care au fost principalele probleme cu care s-a confruntat compania, de-a lungul timpului?

Petre Pavel Szel: Aşa cum am arătat mai sus, putem vorbi despre multiple probleme cu care s-au confruntat SIF-urile de-a lungul timpului, în încercarea de a deveni adevărate fonduri de investiţii. Suntem de părere că reglementările legislative în ceea ce priveşte SIF-urile puteau fi de la bun început create aşa încât să optimizeze activitatea acestor companii şi să le sprijine dezvoltarea lor ulterioară, fapt care nu s-a întâmplat. Principala problemă a fost o presiune permanentă a politicului cu ameninţarea modificării cadrului legislativ, în funcţie de conjunc-tura politică. În acest sens, ne putem referi la reglementarea legislativă potrivit căreia SIF-urile nu pot participa la licitaţii publice, atât timp cât au în portofoliu companii cu datorii la stat. În contextul în care SIF-urile continuă să aibă moştenirea grea a unui portofoliu cu sute şi mii de companii, majoritatea cu datorii la stat, este greu să beneficiem de aceste oportunităţi care apar pe piaţă, cum sunt ofertele publice de pachete minoritare la companii valoroase de stat.

Reporter: Cum vedeţi evoluţia pieţei de capital şi a economiei în aceşti ani?

Gabriel Filimon: Piaţa de capital a evoluat mult sub aşteptări şi mult sub performanţa economiei româneşti şi a altor sectoare economice. Spre exemplu, în perioada 2000-2008, când creşterea economică a României a fost fulminantă, nu acelaşi ritm a înregistrat şi piaţa de capital.

Cu toţii ştim că piaţa locală de capital are nevoie de un imbold puternic, în momentul de faţă, imbold despre care se speră că va fi realizat de listarea de pachete minoritare la companii de stat valoroase.

Există câteva lipsuri pe care le putem menţiona referitor la bursele locale: companiile listate nu acoperă varietatea sectoarelor economice din România, dar şi mai important este faptul că cele mai mari şi de succes companii din ţara noastră nu sunt prezente pe piaţa de capital.

Reporter: Care ar fi diferenţa între ce reprezintă SIF-ul astăzi şi ceea ce s-a dorit a fi la înfiinţare?

Petre Pavel Szel: Este dificil de răspuns întrucât nu ştiu exact ce s-a dorit la înfiinţarea FPP-urilor. Pentru SIF-uri, însă, s-a dorit de la început crearea unui vehicul investiţional pentru micii investitori, pe termen lung, şi nu oferirea de oportunităţi speculative pentru marii inves-titori care să compenseze lipsa de instrumente disponibile pe piaţa din România. Acesta reprezintă şi principalul motiv pentru care este necesar pragul de deţinere şi mai ales de vot.

Reporter: Cum vedeţi evoluţia pragului limită de deţinere. Consideraţi că este necesar?

Gabriel Filimon: Pragul limită de deţinere este necesar pentru că SIF-urile nu au fost destinate să ofere oportunităţi speculative pentru investitorii bogaţi, ci au avut drept obiectiv să reprezinte un vehicul investiţional pentru micii investitori sau pentru investitorii de termen lung, precum fondurile de pensii.

Reporter: Care este strategia de investiţii/dezinvestiţii a SIF?

Petre Pavel Szel: Pentru a îndeplini obiectivul strategic principal al SIF Muntenia de a consolida poziţia financiară a companiei, în 2012, SAI Muntenia Invest, administratorul SIF Muntenia, va acţiona în următoarele direcţii:

-Reducerea expunerii companiei pe sectorul bancar, concomitent cu creşterea ponderii altor sectoare de activitate în portofoliul de active ale SIF Muntenia.

-Intensificarea eforturilor de a diminua participaţiile la companiile nelistate sau cu o lichiditate redusă, care nu prezintă potenţial de creştere pe termen mediu şi lung, fără a neglija potenţialul companiilor inovatoare aflate la început de drum.

-Menţinerea unui interes sporit pentru creşterea diversificării portofoliului companiei prin efectuarea de inves-tiţii în România şi în spaţiul Uniunii Europene.

-Susţinerea filialelor în proiectele întreprinse de aces-tea pentru a-şi dezvolta şi restructura activitatea în conformitate cu cerinţele pieţei.

Reporter: Cât de sigur mai este mediul investiţional din ţara noastră în această perioadă?

Gabriel Filimon: Toate companiile de pe piaţa locală, listate sau nu, întâmpină dificultăţi în a depăşi provocările pe care o recesiune economică le determină. Tocmai de aceea, noi credem că investiţiile pe termen mediu şi lung prezintă un risc mai scăzut decât cele pe termen scurt, care au de cele mai multe ori un caracter speculativ.

Reporter: Cum vedeţi viitorului SIF-ului?

Gabriel Filimon: Nu-mi pot imagina SIF Muntenia altfel decât ţinând cont de scopul pentru care a fost înfiinţat şi anume acela de fond balansat care să asigure un echilibru între creşterea valorii de activ şi creşterea profiturilor ce asigură dividende pentru acţionari în condiţii de risc mediu.