SISTEMUL BANCAR DIN PERSPECTIVA UNUI BANCHER (EPISODUL I) Preşedintele Bancpost: Băncile sunt grevate de costuri foarte mari

Bancherii consideră că reclamele care nu specifică şi comisioanele băncilor, ci doar dobânzile ispititoare, nu reprezintă vreo înşelătorie. În orice reclamă, băncile sunt obligate să specifice şi DAE (dobânda anuală efectivă), iar pe baza acesteia fiecare client poate să compare ofertele de pe piaţă. Chiar dacă a fost atras de ceva senzaţional, fie că a fost vorba de aspectul reclamei sau de un preţ mai atractiv, cînd merge la bancă, clientul primeşte toate informaţiile.

Domnul Mihai Bogza, preşedintele Bancpost, ne-a declarat: "Băncile nu îşi permit să-i păcălească pe clienţi. Poţi să atragi un client printr-o ofertă şi să-l faci să intre în bancă, dar dacă apoi va avea percepţia că ai încercat să îl păcăleşti, va pleca şi poate nu va mai reveni niciodată - alt­fel spus, rişti să cheltuieşti bani ca să îţi faci publicitate negativă".

Costurile băncilor în România sunt încă foarte mari în acest moment, comparativ cu cele din sistemele bancare dezvoltate, opinează bancherii. În structura produsului final de bază, respectiv creditul, există mai multe elemente.

Primul este dat de costul resurselor, respectiv costurile cu depozitele de la clienţi, emisiunile de obligaţiuni, depozitele interbancare. Apoi, urmează costul de reglementare care în România este destul de stufos. Principala componentă a acestuia este costul cu rezerva minimă obligatorie (RMO). Astfel,din depozitele pe care le atrag în lei, cu dobânzi de 7-8%, băncile depun la BNR o cotă de 20% remunerată cu o dobândă de numai 2,35%. La valută (euro), atrasă prin depozite cu dobânzi de 4-5%, se depune la BNR o rezervă de 40%, o dobândă de 1,20%. RMO adaugă deci la costul creditului circa 1,50% la lei şi circa 2,50% la valută. Dar în România mai există şi alte costuri de reglementare care nu sunt la fel de vizibile. Domnul Bogza spune că sunt reglementări care, dacă ar fi puţin mai flexibile, mai fluente, mai "prietenoase" ar reduce costurile băncilor cu raportările, cu înregistrările, cu securitatea bancară şi în multe alte domenii, fără ca eficienţa acestor reglementări să fie pe fond afectată. În prezent, sistemul bancar încearcă în mod activ să identifice costurile de reglementare şi să le elimine sau să le diminueze prin dialog cu autorităţile.

Un alt element important al costului creditului îl reprezintă marja de risc. Preşedintele Bancpost ne-a declarat: "În ţara noastră, acest cost nu numai că este mai ridicat decât în ţările avansate, pentru că România este încă o piaţă emergentă, ci, din păcate, este încă incert din câteva motive. Majoritatea creditelor de retail din România se dau pe o scară industrială abia din 2003, cu alte cuvinte grosul portofoliului de credite al băncilor este prea tânăr pentru a şti care este nivelul final de neperformanţă. Astfel, dacă am dat acum doi ani un credit ipotecar cu scadenţa finală la 35 ani, nivelul efectiv al marjei de risc nu va fi cunoscut cu certitudine decât la un moment când nimeni dintre cei implicaţi în acordarea lui nu va mai fi în bancă. Deci marja de risc e foarte incertă, chiar dacă majoritatea băncilor aplică modele matematice avansate pentru a o estima.

La toate elementele de cost de mai sus se adaugă cheltuielile administrative - cu personalul, deschiderea şi operarea sucursalelor, cu investiţiile în IT, marketing, utilităţile... În sfârşit, ultimul element al preţului produsului final îl constituie marja de profit".