Situaţia politică reţine criza pe la noi

• (Interviu cu domnul Lucian Croitoru, consilier al Guvernatorului BNR)

• Deprecierea euro şi scumpirea finanţării - principalele pericole

Reporter: Înainte de criza politică, semnalele transmise de Banca Naţională erau că autorităţile şi-au facut datoria, prin încheierea acordului cu Fondul Monetar Internaţional. Acum, BNR a început să transmită semnale negative la adresa autorităţilor. Care sunt pericolele în această perioadă ca urmare a neîncasării tranşelor de la FMI şi UE?

Lucian Croitoru: Astăzi, suntem într-o situaţie dificilă. Starea financiară a ţării este afectată considerabil de criza politică. Consecinţele neîndeplinirii angajamentelor din acorduri pot fi similare sau mai grave decât cele care ar fi apărut dacă acordurile nu ar fi fost perfectate. Ele afectează atât populaţia şi firmele, cât şi statul. Amânarea tranşelor face ca nevoia de finanţare a sectorului bugetar să crească.

Neîncasarea tranşelor pune din nou presiuni pe leu. Deprecierea leului din această cauză ar echivala cu pierderea de importante resurse financiare în multe sectoare, inclusiv în sectorul gospodăriilor. Deja leul este sub presiune. Acest lucru s-a văzut în scăderea valorii leului cu aproape 2,4 procente în octombrie. Mai mult, economiile în valută ale populaţiei au crescut în detrimentul economiilor în lei. Aceste tendinţe arată scăderea încrederii populaţiei în perspectiva implementării reformelor necesare. Mai trebuie adăugate implicaţiile derivând din creşterea nevoilor de finanţare ale statului...

Reporter: ...Este adevărat că avem nevoie de 5 miliarde de euro până la finalul anului? Dacă da, cum a urcat această sumă?

Lucian Croitoru: Creşterea nevoii de finanţare ar putea apărea numai dacă nu se respectă angajamentele României asumate în acordurile cu UE, FMI şi BM. Această creştere ar putea apărea pe două rute. Prima este aceea că neîndeplinirea sau îndeplinirea cu întârziere a angajamentelor are costuri. De exemplu, amânarea măsurilor urgente de reducere a salariilor, măsurile de reducere a cheltuielilor curente (inclusiv la nivelul autorităţilor locale şi a entităţilor descentralizate), şi a cheltuielilor de capital ar produce cheltuieli suplimentare de aproximativ 0,7 procente din PIB. A doua rută este cea care rezultă din modelul de cheltuieli al lunilor noiembrie şi decembrie, model instituit în ultimii ani. Fără disciplina impusă de acorduri, cheltuielile efectuate în aceste luni au echivalat cu 0,5-3 procente din PIB. Dacă admitem că această creştere furnizează încă 0,7 procente din PIB, atunci în termeni absoluţi ar fi o nevoie de finanţare suplimentară de 1,6 miliarde de euro. Aşa s-ar ajunge la aproximativ 5 miliarde de euro. Dar să sperăm ca nu va fi cazul în practică.

Reporter: De unde poate ţara noas-tră face rost de bani şi în ce condiţii?

Lucian Croitoru: Amânarea finanţărilor este greu de compensat cu împrumuturi private externe în volumul necesar şi la costuri acceptabile. Dar este la fel de dificil de obţinut un împrumut pe piaţa internă. Chiar şi numai o cerere de 3,5 miliarde de euro va determina schimbări în comportamentul potenţialilor finanţatori. Ei ar putea exploata situaţia dificilă a bugetului public. Costul finanţărilor ar putea creşte rapid chiar fără ca sumele oferite să fie la nivelul dorit de guvern.

Perioadele pentru care împrumuturile ar fi acordate ar scădea drastic. Curba randamentelor s-ar putea inversa, ceea ce s-ar traduce în creşterea datoriilor pe termen scurt. Cu greu ar putea fi oprită spirala ratelor dobânzii, care se va reflecta în creşterea cheltuielilor bugetare cu dobânzile. Creşterea ratelor dobânzii acum, în perioada crizei, ar afecta, de asemenea, şi procesul de creditare a sectorului privat, care s-a reluat recent foarte timid. Aceasta ar amâna în mod semnificativ procesul de reluare a creşterii economice. Mai rău, rate relativ mari ale dobânzii ar coexista cu presiuni de depreciere a monedei naţionale, ceea ce ar putea afecta negativ inflaţia. Această evoluţie nu ar întârzia să afecteze şi situaţia sectorului financiar, având în vedere ponderea ridicată a creditelor în valută în totalul creditelor acordate sectorului privat.

Mulţi ar putea spune că această viziune este prea pesimistă şi că BNR ar putea acţiona astfel încât unele dintre consecinţele menţionate aici de mine să fie contracarate. Este adevărat că, de multe ori, BNR a fost nevoită să "repare" derapajele altor politici. Toate aceste reparaţii au avut însă costuri mari. Cred că astăzi nu ne mai permitem aceste costuri fără a periclita obiectivul adoptării euro în 2015.

Reporter: Există pericolul ca această criză politică să o prelungească pe cea economică şi revenirea pe creştere să fie întârziată faţă de celelalte state?

Lucian Croitoru: Da, acest pericol este real. Criza politică actuală întârzie în mod major cuplarea economiei româneşti la trendul de revenire a creşterii economice mondiale. În ultimul timp au început să se vadă semne ale ieşirii din criză în SUA, China, unele ţări cu economii mari din Europa etc. Factorii care au dus la apariţia semnelor pozitive au fost mai întâi stimulii fiscali şi monetari. Acum ei sunt înlocuiţi de refacerea încrederii, care are şanse să se refacă înainte de epuizarea stimulilor fiscali. Odată refăcută încrederea, tot mai mulţi agenţi economici vor decide creşterea consumului şi a investiţiilor.

Ar fi de dorit ca economia mon-dială să influenţeze economia României, grăbind reluarea creşterii economice. Din nefericire, criza politică împiedică acest lucru, în primul rând în ceea ce priveşte refacerea încrederii, şi implicit în ceea ce priveşte finanţarea externă. De refacerea încrederii depind multe lucruri, inclusiv reluarea creditării sectorului privat, care este un factor important pentru ieşirea din recesiune. Astăzi, în condiţiile în care economia modială ar putea să-şi revină curând şi, odată cu ea şi cea românească, respectarea condiţiilor acordurilor cu instituţiile menţionate reprezintă un obiectiv critic pentru România. Este critic pentru că respectarea angajamentelor conduce la reinstituirea încrederii.

Reporter: Care sunt efectele negative ce derivă din faptul că piaţa pare să nu mai reacţioneze la politica monetară a BNR?

Lucian Croitoru: Nu pot să spun că piaţa nu răspunde la politica monetară. Spun doar că există factori care au împiedicat menţinerea ratelor dobânzii de pe piaţa monetară la nivelul dobânzii de politică monetară. Vă aduceţi aminte că BNR a fost criticată pentru faptul că reduce rata dobânzii de politică monetară cu paşi prea mici. Astăzi este clar că prudenţa era necesară. Mai mult, am fost nevoiţi să facem o pauză în reducerea ratei dobânzii deoarece, pe termen scurt, se prefigurează presiuni inflaţioniste. La acumularea acestor presiuni contribuie, în principal, trei factori: (i) creşterile preconizate ale accizelor începând cu 1 ianuarie 2010; (ii) accentuarea riscurilor legate de politicile fiscală şi de venituri în contextul crizei politice; şi (iii) tendinţa de menţinere a diferenţei dintre ratele dobânzilor interbancare şi rata dobânzii de politică monetară. Dar există o circularitate aici: diferenţa menţionată a crescut pe măsură ce au crescut nevoile de finanţare a deficitului bugetar în octombrie şi noiembrie 2009. În concluzie, sunt două consecinţe: presiunile inflaţioniste şi costul ridicat al finanţării cheltuielile bugetare.

Reporter: Cum priveşte FMI situaţia din ţara noastră? Există pericolul întreruperii acordului cu FMI?

Lucian Croitoru: FMI are multă experienţă. Ştie că turbulenţele politice pot fi costisitoare, inclusiv prin incertitudinile pe care le generează. Ştie că pentru îndeplinirea angajamentele dintr-un acord este nevoie de voinţă politică. Cred că echipa de negociere se va întoarce imediat ce vom avea un guvern cu puteri depline. În ceea ce priveşte pericolul ca acordul să fie întrerupt, vă pot spune că acest pericol există. El se materializează dacă nu îndeplinim angajamentele asumate.

Reporter: Cum vedeţi acum experienţa pe care aţi avut-o cu politicienii? Regretaţi că aţi acceptat propunerea lui Traian Băsescu? Lumea se aştepta să veniţi cu un Guvern de tehnocraţi. De ce nu aţi făcut-o?

Lucian Croitoru: Nu regret că am acceptat să fiu desemnat ca prim-ministru. Am acceptat această nominalizare într-o perioadă foarte grea din punctul de vedere economic pentru ţară. Cred că acest lucru este important.

După parerea mea este o naivitate să crezi că un guvern, mai ales în momente de criză, poate să fie făcut exclusiv din tehnocraţi. Eu am spus de la început că sunt adeptul unui 0;guvern politic. Nu ştiu cum a apărut ideea că eu aş lucra pentru formarea unui "guvern de tehnocraţi". Presa a preluat această idee, a rostogolit-o şi a transformat-o în "adevăr" .

Cu bună credinţă, am încercat să formez un guvern din politicieni tehnocraţi de la toate partidele din Parlament. Cunosc mulţi specialişti în jurul domnilor Antonescu, Bella, Geoană, Pambuccian, aşa cum cunosc şi mulţi politicieni tehnocraţi din jurul domnului Băsescu. Am vrut să fac un guvern în care să activeze aceşti politicieni care sunt şi foarte buni specialişti. Dar am primit ca răspuns doar recomandarea să îmi depun mandatul. Am fost nevoit să mă rezum doar la o parte a spectrului politic.

Reporter: Cum vedeţi, în acest moment, situaţia economică pe plan internaţional? Ar putea veni de aici salvarea noastră?

Lucian Croitoru: Am menţionat deja apariţia semnelor pozitive în economii importante pentru economia mondială. În aceste ţări, actorii economici încep să îndrăznească să aibă din nou încredere, iar încrederea are şanse să se refacă înainte de epuizarea stimulilor fiscali. Odată refăcută încrederea, tot mai mulţi agenţi economici vor decide creşterea consumului şi a investiţiilor. Injecţiile monetare făcute anterior de băncile centrale se vor transforma în credit acordat sectorului privat, ceea ce va susţine creşterea globală.

Permiteţi-mi să amintesc că, în principal, au existat patru canale prin care criza internaţională a afectat România: comerţul, finanţarea externă, încrederea şi cursul de schimb. Simetric, ar fi de dorit ca economia mondială să influenţeze economia României pe aceleaşi canale, grăbind reluarea creşterii economice. Cred că după încheierea crizei politice, va trebui lucrat pentru implementarea reformelor. Aceasta va reface încrederea în economia românească şi, implicit, va conduce la reluarea finanţării externe.