SITUAŢIE COMPLICATĂ PE PIAŢA GAZELOR: Engie nu mai vrea să fie furnizor de ultimă instanţă

Engie România, unul dintre cei mai mari jucători de pe piaţa de furnizare de gaze naturale, şi cel mai mare furnizor pentru populaţie din ţară, şi-a exprimat intenţia de a nu mai fi furnizior de ultimă instanţă (FUI) de gaze naturale de la jumătatea lunii viitoare. A notificat ANRE în acest sens, conform e-nergia.ro.

Engie şi-a manifestat intenţia de a nu mai fi FUI de gaze chiar printr-o soliciare adresată unui client pe care urmează să îl preia în portofoliu. Acolo, Engie arată că a solicitat Autorităţii de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE) că doreşte să renunţe la acest statut.

"Furnizarea în regim de ultimă instanţă se asigură pentru o perioadă temporară, cu menţiunea că ENGIE Romania S.A. a notificat A.N.R.E. intenţia de a renunţa la calitatea de furnizor de ultimă instanţă începând cu data de 15.12.2021. În cazul în care solicitarea va fi aprobată, clienţii care au asigurată furnizarea în regim de ultimă instanţă la acea dată vor fi preluaţi de un alt furnizor de ultimă instanţă desemnat de A.N.R.E", arată Engie în notificarea trimisă clientului.

• Ce rol are FUI

Anunţul Engie este de natură să provoace şi mai multă agitaţie pe piaţa gazelor naturale. În ultimele luni, mai mulţi furnizori de gaze pentru populaţie, unii cu zeci de mii de clienţi, au informat ANRE că nu mai pot susţine business-ul de furnizare pentru casnici şi ş-au depus (sau urmează să-şi depună) licenţele. În situaţia de a opri furnizarea sunt Hargaz Harghita Gaz, Măcin Gaz, Progaz P&D, Vega 93, Restart Energy şi, mai nou, Tulcea Gaz. Asta doar până acum.

Potrivit reglementărilor în vigoare, clienţii acestor furnizori nu pot rămâne fără gaze şi, în cazul în care furnizorul lor nu le mai poate asigura aprovizionarea, ei sunt trecuţi de către ANRE la furnizorul de ultimă instanţă (FUI), la preţul de ultimă instanţă. FUI le va asigura aprovizionarea până la momentul în care ei îşi vor găsi alt furnizor

În momentul de faţă, sunt şase FUI de gaze: Engie, CEZ, Premier Energy, Electrica Furnizare, CIS Gaz şi Tinmar Energy. Atunci când clienţii rămân fără furnizorul lor, ei sunt "alocaţi" automat acestor furnizori, pe criteriul celui mai mic preţ de FUI. Acum, clienţii ajung la Engie, pentru că în această perioadă aici este cel mai bun preţ: circa 640 de lei/MWh de gaze, un preţ foarte mare comparativ cu ce plateau oamenii la vechiul furnizor.

După cum se vede din listă, Engie este cel mai mare furnizor de gaze dintre FUI, iar acum a anunţat că vrea să renunţe la a mai prelua clienţii furnizorilor care mor. Potrivit unor surse apropiate situaţiei, ANRE nu se va putea opune deciziei furnizorului, pentru că nu are nicio pârghie legală în acest sens.

Aşadar, după ce Engie nu va mai fi FUI, clienţii care rămân fără furnizor vor fi alocaţi celor care rămân FUI. Sau celor car vor mai rămâne pentru că, potrivit unor informaţii care circulă în piaţă (nu am putut verifica încă), şi CIS Gaz ar fi informat ANRE că doreşte să renunţe la statutul de FUI. Se ridică întrebarea: ce se va întâmpla cu clienţii casnici rămaşi fără furnizor dacă, urmând comportamentul liderului pieţei, niciunul din ceilalţi furnizori nu mai vrea să fie FUI? Pe legislaţia atuală, ANRE ar urma să oblige pe cineva să devină FUI, dar lucrurile nu sunt pe deplin clare, pentru că această situaţie nu a apărut niciodată.

• De ce nu mai vor să fie FUI

Statutul de FUI poate să aducă, în condiţiile actuale de piaţă, mai multe bătăi de cap decât beneficii furnizorului. În teorie, ar trebui să fie o activitate de care ei să nu fugă, pentru că preţul mare de FUI, care este transmis ANRE, acoperă toate costurile. În practică însă, cu actualele turbulenţe de pe piaţa gazului, nu mai este un avantaj să fii FUI. Iată câteva motive:

Preluarea unui număr semnificativ de clienţi, cu un isoric de consum necunoscut, înseamnă pentru FUI că trebuie să cumpere din piaţă cantităţi suplimentare de gaze, fără a acest lucru să fi fost anticipat înainte. Le va cumpăra la preţul mare al pieţei cu livrare apropiată în viitor, de unde poate, (de aceea preţul de FUI este mai mare) dar nu ştie exact cât să cumpere, pentru că nu ştie cât va rămâne clientul la el înainte de a pleca la alt furnizor, iar actualul FUI rămâne cu gaz cumpărat la preţ mare. La zeci de mii de clienţi preluaţi, cu consumul suplimentar şi dezechilibrele aferente care trebuie acoperite, nu este un risc de neglijat.

În al doilea rând, ca urmare a mecanismului de protejare a clienţilor pe perioada iernii, inclusiv preţul final de ultimă instanţă este plafonat. Aşadar, chiar dacă va cumpăra din piaţă cantităţile suplimentare la preţ mare, FUI nu poate factura clientului preluat de la alt furnizor la mai mult de 370 de lei/MWh, preţ final. Or, spre exemplu, acum, la BRM, ultimul preţ pentru gaz cu livrare în decembrie, fără tarife şi taxe, este de 372 de leiMWh. Urmează ca, pe baza unui mecanism care nu a fost pe deplin clarificat, să primească înapoi banii de la stat-diferenţa- la o lună după ce a emis factura pentru consumul lunii precedente.