Socoteala de acasă, ori a din tîrg?

O frenezie aritmetică a cuprins suflarea jurnalistico-politicienească, după primul tur al prezidenţialelor. De la candidaţi şi "staff-urile" de campanie, pînă la ultimul venit în redacţia celei mai neînsemnate gazete locale, toată lumea se exersează în arta adunării, luînd apoi o mină seriosă şi o privire pierdută, de oracol, pentru a-şi da cu presupusul asupra rezultatului din turul doi. Singura utilitate a acestor exerciţii de adunare cu zecimale, în afara recapitulării unui important capitol din matematica elementară, este întărirea certitudinii că liota de ţuţări ai politicii noastre este la fel de neajutorată, în raport cu marile "mistere" ale realităţii despre care turuie mediatic fără şir, pe cît sunt şi actorii principali ai piesei. Vorba merelui nostru înţelept, Deceneu: Cum e turcu şi pistolu'!

Cititorul nostru, de departe mult mai bine informat decît al lor, ştie deja că toată această mutare alandala de procente, care exprimă alegerile primului tur, nu are nici o noimă, pentru motivul cît se poate de banal că procentele electorale nu sunt scaunele de pe scena unei piesei ionesciene, ci rezultatul materializat al unor decizii şi acţiuni, ale unor oameni, peste nouă milioane de cetăţeni cu drept de vot ai acestei ţări.Turul doi al alegerilor prezidenţiale nu este nici pe departe o "tragere cu repetiţie", ori un fel de bis, la turul unu! Este o cu totul altă situaţie, faţă de care aceeaşi sau alţi cetăţeni ai acestei ţări vor trebui să ia alte decizii şi să le transpună în alte acţiuni. Nimic repetitiv, nimic copy-paste!

Prima coordonată care ne poate da o idee despre cum s-ar putea lega iţele turului doi este rolul inerţiei în exprimarea votului. Inerţia comportamentală este unul dintre motoarele cele mai importante ale mecanismului de vot. Ea nu ne spune neapărat cum o să voteze fiecare cetăţean, dar un lucru ne spune aproape sigur: cu excepţia accidentelor şi a situaţiilor speciale, cu o probabilitate de peste 90%, toţi cei care s-au dus la vot în primul tur se vor duce şi pentru al doilea. Înseamnă aceasta că se va reproduce structura opţiunilor? Dacă alegătorii ar fi puşi în faţa aceluiaşi tip de situaţie, ca în primul tur, cu o probabilitate mai mare de 66% ar trebui să avem aceiaşi imagine. Doar că situaţiile nu sunt nici pe departe echivalente! Primul tur a stat sub semnul diversităţii în spaţiul de opţiuni, dînd posibilitatea multor alegători să exprime un vot "marcat", cu sens, chiar dacă nu a fost dat unuia dintre favoriţi. În afara celor doi candidaţi care au intrat în turul doi s-au exprimat, în primă instanţă, mai mult de două milioane şi jumătate de voturi! Aceşti oameni vor fi puşi în faţa altui tip de alegere şi nu sunt sub controlul unor puternice maşinării de partid! În turul al II-lea, principiul care va ghida mîna uriaşei majorităţi a celor care vor pune un vot în urnă este altul: "alegerea răului cel mai mic"!

A doua întrebare, devenită clasică, la noi, este unde va merge votul UDMR? Cu un potenţial constant acreditat în alegeri de 5-7%, dacă ar merge în tabăra Ponta, şansa acestuia de a ajunge la Cotroceni s-ar transforma în cvasi-certitudine; dacă ar merge la Iohannis, atunci din challenger, "neamţul" s-ar transforma în favorit. Problema este că liderii UDMR sunt doar nişte simpli prestidigitatori politici. Ei, ca oricare alţii dintre cei care se intitulează "lideri politici" la noi nu pot livra nici un vot, nimănui. Pot însă să dea aparenţa că o fac, iar exerciţiul acesta a fost transformat într-o adevărată artă de cei de la UDMR. Din 1990 încoace, ei şi-au "închinat" voturile, pe rînd, lui Iliescu, Constantinescu, Năstase, Băsescu, după caz, abia după ce au tras bine cu coada ochiului la starea de spirit şi la preferinţele electoratului maghiar, în acel moment! O şmecherie plină de grase beneficii politice şi economice pentru o mînă de oameni care s-au eternizat la conducerea României şi a organismului care pretinde că-i reprezintă pe cetăţenii maghiari din România. În realitate, doar îi parazitează politic şi încearcă să-i controleze prin supra-îndoctrinare cu ideologia separatismului etnic şi a "misiunii de a repara marea nedreptate istorică de la Trianon".

A treia întrebare cheie este cea legată de mobilizarea celor care nu au venit la vot în primul tur. Cîţi dintre ei o vor face în turul doi? Presupunerea rezonabilă ar fi că între 10 şi 15 la sută dintre cetăţenii care au stat acasă, la primul tur, vor face deplasarea la urne pentru confruntarea finală! Fie şi numai tentaţia "votului decisiv" ar fi de ajuns să mobilizeze încă un milion şi jumătate, două milioane de cetăţeni cu drept de vot. Cu alte cuvinte, este credibil să presupunem o prezenţă la vot în turul II de peste 60%.. Cine sunt şi pe cine vor veni să voteze aceştia? Pentru ca Iohannis să cîştige alegerile este nevoie ca aproape de două treimi din ei să fie oameni ai oraşelor cu studii medii sau mai mult. Orice altă compoziţie ar înclina decisiv balanţa în favoarea candidatului Ponta. Cealaltă resursă care ar putea fi mobilizată în favoarea lui Iohannis este "votul diasporei" care îl percepe pe sibian ca piesă anti-sistem, aşa cum l-a perceput şi pe T. Băsescu în confruntarea cu Năstase.

Tema aceasta ne duce şi la ultima "necunoscută" a turului II: şi-au atins maşinăriile de partid limitele de mobilizare electorală sau mai au rezerve? Cîte? De ce ordin de mărime? Aici situaţia nu este deloc favorabilă lui Iohanis. Pentru surplusul de voturi de care are nevoie, candidatul de la Sibiu nu poate spera aproape nimic de la maşinăria de partid care-l serveşte. Candidatul este cel care trebuie să-i convingă singur pe cei de care are nevoie pentru a putea cîştiga. Depinde numai de el dacă va fi capabil de un asemenea efort şi impact motivaţional-electoral. Dimpotrivă, PSD-ul are o rezervă, mai ales în rural, din care maşinăria partidului poate aduce la suprafaţă măcar 5%, ceea ce s-ar putea dovedi decisiv.

În sfîrşit, în alegerile din România votează întotdeauna şi "mîna nevăzută"! Ipoteza mea este că de data aceasta "ea" este pregătită să-l ajute pe Iohannis. Dar, nu o va putea face decît dacă diferenţa de voturi care trebuie acoperită nu este mai mare de un procent, un procent şi jumătate.

Înainte să dăm "soluţia în plic", pentru turul doi, mai rămîne să vedem cum se mişcă pe scenă cei doi candidaţi, în aceste două săptămîni. Abia atunci o să ştim care dintre ei şi-a făcut socotelile acasa, astfel încît, pe 16 noiembrie, să se potrivească cu cele din tîrg, cît mai bine!