Stiluri şi oameni

Viaţa politică românească este la ora schimbării de stil. Şi de oameni. Nu neapărat peste tot, dar, pe ici pe colo, prin părţile esenţiale ale administraţiei la nivel înalt, pare să se întîmple ceva.

La originea mişcărilor aducătoare de aer proaspăt este noul Preşedinte al României. Cu un instinct sigur, omul politic Băsescu, odată ajuns la Cotroceni, a lăsat pe mai tîrziu vizitarea palatului şi celelalte plăceri asociate funcţiei. El ştie bine că a cîştigat o bătălie, mare, dar nu şi războiul. În consecinţă, a rămas în cizme de campanie şi a plecat în urmărirea inamicului, care se retrage într-o oarecare dezordine, "pe poziţii dinainte pregătite". Umbra lui Napoleon care izbeşte oştile ţarului Rusiei şi ale împăratului Austriei după marea păcăleală pe care le-a tras-o pe colinele de la Austerlitz, pluteşte în aer. Tot ce mai rămîne de făcut este obţinerea capitulării inamicului!

Un preşedinte care nu numai că nu s-a retras de pe terenul confruntării politice, dar care îşi asumă oficial rolul de strateg al bătăliilor ce vor urma, este, desigur, o noutate. Nu în substanţă, ci în formă, sau dacă doriţi, în stil. În realitate, atît Ion Iliescu, cît şi Emil Constantinescu au făcut acelaşi lucru, cîtă vreme s-au aflat la Cotroceni. Desigur, cu rezultate foarte diferite. În timp ce primul are şi acum controlul asupra instrumentului politic pe care l-a creat şi de care s-a servit, PSD, cel de al doilea s-a prăbuşit politic o dată cu structura care i-a refuzat rolul de lider, deşi îl propulsase la Cotroceni. Cu alte cuvinte, noutatea angajării politice a Preşedintelui României nu este nici o noutate, cu excepţia faptului că Traian Băsescu nu se sfieşte să o afirme să şi-o asume public.

Cum rămîne, atunci, cu Constituţia? Abordarea Băsescu a rolului de preşedinte ne apropie şi mai mult de ciudatul model francez. Acolo, şeful statului este autoritatea executivă supremă. Primul ministru îi este subordonat şi îşi îndeplineşte funcţiile cu investitura Parlamentului, doar ca o derogare a sarcinilor Preşedintelui. La noi, textul Constituţiei desenează un model sensibil diferit. Unul marcat de ideea că preşedintele nu are a se amesteca în treburile executivului, decît dacă supravieţuirea naţiunii este în pericol. În rest, preşedintelui îi revine rolul, imparţial, de mediator în relaţiile dintre instituţiile puterii şi între putere şi popor. Realitatea ne spune de 15 ani că această ficţiune, incongruentă de altfel şi din punctul de vedere al doctrinei de drept constituţional, nu are cum să prindă viaţă. Azi, Preşedintele Traian Băsescu o aruncă pur şi simplu la coş, fără să-i mai pese de aparenţe. Iar publicul nu este deranjat de om şi stilul său, ba chiar pare dispus să aplaude.

Ca orice acţiune umană, şi această schimbare de stil prezidenţial are asociate costuri. Unele pe care actualul "om de la Cotroceni" s-ar putea să nu le sesizeze, ori să le considere prea puţin importante. Timpul, adică realitatea transformată de fapte, ne va spune care este greutatea lor reală. Între timp, teoria ne poate preveni.

Încercarea Preşedintelui de a lua sub control toate instituţiile şi pîrghiile guvernării nu va rămîne fără replică, cel puţin din partea puterii legislative, dacă nu cumva chiar şi a celei judecătoreşti. Nu cred că va mai trece multă vreme pînă cînd PSD îşi va reorganiza trupele din prima linie, pentru a da o replică hotărîtă. Iar replica va fi conturată în jurul temelor: separarea puterilor în stat şi, respectiv, controlul exercitat de legislativ asupra executivului, deci şi al Preşedintelui. Nu este greu de imaginat nici o întîmpinare la Curtea Constituţională pe tema acţiunilor politice şi a declaraţiilor angajate politic ale Preşedintelui Băsescu, care ar putea fi cu uşurinţă cel puţin admonestat, pe baza unei lecturi foarte stricte a textului atribuţiilor sale constituţionale. Nu este greu de prevăzut, la un moment dat, dacă balanţa susţinerii publice s-ar schimba, chiar un atac direct la Preşedinte, printr-o propunere de suspendare. Oricît de puţin probabile ar putea părea azi asemenea evoluţii, ele sînt posibile, iar probabilităţile ţin în acest caz doar de dinamica situaţiei economice, psihologice şi politice a populaţiei. Nici chiar ocupantul biroului de la Cotroceni nu poate controla aceste variabile după bunul plac sau după interesul său.

O altă sursă pentru ridicarea costurilor asociate stilului pe care ni-l propune Traian Băsescu în fotoliu de Preşedinte este legată de rolul şi funcţiile executivului. Dacă umbra lui Mircea la Cozia putea să reînvie viziunea şi cutezanţa eroilor, umbra lui Băsescu la Palatul Victoria s-ar putea să provoace mai repede decît se aşteaptă rezultate cu totul contrarii. S-ar putea ca lui Traian Băsescu să i se pară că "îmboldirea", dacă nu chiar "înghiontirea" guvernului este o acţiune pozitivă. O dată, poate! A doua oară, devine incomod, iar a treia oară va naşte cu siguranţă reacţii. Începînd cu Călin Popescu Tăriceanu şi terminînd cu ultimul dintre secretarii săi de stat, nimeni nu-şi va face icoană din chipul de lut al lui Băsescu, nu pentru că noii noştri demnitari sînt întrutotul ascultători ai preceptelor biblice, ci pentru că pur şi simplu nu este comod şi nici prea eficient. Toţi sînt oameni cu idei, cu opinii şi cu orgolii şi nimeni nu cedează de bună voie straiele care-i dau identitate de dragul altuia. Gestul devine posibil doar într-o tiranie, dar chiar şi atunci el are mai mult o conotaţie ritual-simbolică. Un Preşedinte omniprezent şi omnipotent este o iluzie pe care nici chiar energia lui Traian Băsescu nu o poate întreţine foarte multă vreme. În plus, este o iluzie care va fi plătită din greu, pentru că actualul Preşedinte ar trebui să ştie mai bine ca oricine: înainte să fie bine încă ne va fi foarte puţin bine, ca să nu zic rău! Dacă magnetul Băsescu va domina în continuare spaţiul public, nu va trece mult timp pînă ce va aduna în jurul polilor săi şi aşchiile ascuţite ale nemulţumirii, resentimentelor, dezamăgirii, ce nu vor întîrzia să apară.Calculele politice făcute acum, sub razele blînde ale acestui soare de ianuarie, să nu înşele pe nimeni! Vremea bună durează în politica românească doar cîteva luni după alegeri! După care "iarna" aşterne din nou troienele vrajbei, gîlcevelor, rivalităţilor, competiţiilor şi a marii ciolaniade numită "lupta pentru putere". Indiferent de stil, Preşedintele Traian Băsescu nu se va putea sustrage acestui ciclu al anotimpurilor din politica românească. Cît despre ideea alegerilor anticipate, cu care defilează noul Preşedinte, ca un soi de umbrelă salvatoare, ea s-ar putea dovedi utilă pentru vreme de burniţă, dar nu şi atunci cînd te arunci în gol de la etajul 50!??