STRUCTURA ECONOMICĂ A ROMÂNIEI ESTE TOT MAI FRAGILĂ Paralele divergente?

Ultimul raport al Institutului Naţional de Statistică, cel privind inflaţia, ne arată că Româ-nia are o economie situată chiar şi peste cele mai optimiste aşteptări ale autorităţilor. Ne-am învăţat să consumăm înainte să producem, împrumutându-ne de la copii şi nepoţi, dar acest mic amănunt nu pare să deranjeze economia.

Totuşi, pesimismul este cel care marchează aşteptările privind evoluţia pe termen scurt a economiei naţionale şi a Bursei de valori. Piaţa imobiliară a devenit un subiect zilnic în toată presa scrisă, de la tabloide până la ziarele sau revistele cu profil economic şi financiar.

În ultimul timp s-au înmulţit şi comparaţiile, supărătoare pentru Banca Naţională, cu situaţia din Ţările Baltice. Consilierul guvernatorului BNR are dreptate când se întreabă "dar bine, oameni buni, ce legătură e între Româ-nia şi ţările baltice?", într-un cotidian financiar central. Într-adevăr, nu există nicio legătură directă, trebuie să schimbăm trenul la Ploieşti pentru a ajunge la Riga.

Chiar dacă oficialii BNR au datoria să ne distragă atenţia de la acumularea unor dezechilibre majore la nivelul economiei naţionale, o serie de paralele, existente între evoluţia economică din Ţările Baltice şi cea din România, sunt mai mult decât evidente. Creşteri accelerate ale masei monetare şi ale creditării, pe fondul unor intrări masive de capital străin, au alimentat optimismul generat de integrarea europeană.

Banca Naţională încearcă să explice creşterea economică din ultimii 8 ani doar prin politicile "înţelepte" urmate de autorităţile noastre fiscale şi monetare, dar uită să amintească de extraordinara conjuctură economică internaţională, care acum s-a întors împotriva noastră.

Creşterea accelerată a creditării este un rezultat direct al politicii relaxate promovate de BNR, care a permis umflarea unor bule speculative pe Bursa de valori şi pe piaţa imobiliară. Dacă bursa de valori a parcurs deja o bună parte din drumul către preţuri mai "pă-mânteşti", piaţa imobiliară se află abia la început. Pe fondul unei scăderi accelerate a pieţei imobiliare în 2009, este aproape sigur că vor apărea oameni cu idei generoase, cum ar fi achiziţia en-gros a apartamentelor de către autorităţile locale sau centrale pentru a fi transformate în locuinţe sociale. Dar nici această "inginerie imobiliară" nu va avea efectele scontate, ci doar va prelungi agonia.

Angajarea costurilor de finanţare pe o traiectorie des-cendentă de la începutul decadei nu a favorizat doar creşterea explozivă a consumului pe datorie, ci şi un val de investiţii generat de optimismul companiilor locale.

Dar cât de repede au crescut investiţiile "pe datorie" în raport cu profiturile?

Întrebarea porneşte de la un articol recent Bloomberg, în care se analizează acest raport investiţii-profituri pentru companiile nefinanciare din zona euro. Ca urmare a creşterii accelerate a investiţiilor în raport cu profiturile, companiile europene au acumulat datorii record în ultimii 10 ani, de circa 5,3 trilioane de euro. În articolul de la Bloomberg se arată că şi giganţi de talia Renault SA sau Thomson SA se confruntă cu o reducere substanţială a cheltuielilor de capital şi cu reducerea forţei de muncă, deoarece sunt presate de creşterea accelerată a cheltuielilor cu dobânzile. Analiştii de la Deutsche Bank prognozează că investiţiile din zona euro se vor reduce în 2009, pentru prima dată în ultimii 7 ani. Creşterea costurilor de finanţarea şi reducerea marjelor de profit va pune şi companiile româneşti în faţa unor probleme similare.

Dobânzile de pe piaţa interbancară s-au angajat pe o tendinţă accelerată de creştere de aproape o lună şi nu dau semne de "oboseală". Media ROBID-ROBOR, pentru fondurile alocate cu o maturitate de 3 luni, a urcat cu 67% faţă de începutul anului. Creşterea a fost mai "moderată", cu 63% şi 60%, pentru maturităţile de 6 şi 12 luni. În aceste condiţii, dobânda de intervenţie a BNR are un rol simbolic pe piaţa internă a creditului.

BNR continuă să privească către o creştere potenţială de 6% şi stabileşte că acesta ar fi pragul inferior al încetinirii economice de anul viitor. Nu ştim exact care au fost estimările privind creşterea potenţială în Estonia şi Letonia, dar în mod sigur acestea nu erau negative.

Ţinta iluzorie de inflaţie are acum un tovarăş de drum în creşterea economică potenţială. Dar cum a ajuns BNR la 6%? Care sunt ipotezele privind ocuparea forţei de muncă şi a investiţiilor de capital? Are vreo semnificaţie deficitul de cont curent, determinat de o balanţă comercială care ne arată lipsa de competitivitate a economiei naţionale? Foloseşte Banca Naţională o variantă îmbunătăţită a modelului stohastic dinamic de echilibru general, care include şi ieşiri masive de capital străin?

Efectul economic al unor astfel de ieşiri nu poate fi subestimat, mai ales atunci când Financial Times scrie că volumul retragerilor din fondurile de investiţii de pe pieţele emergente a atins 29,5 miliarde de dolari în ultimele 3 luni. Îngrijorările privind stabilitatea financiară şi reducerea creşterii economice i-au determinat pe investitorii străini să retragă 1 miliard de dolari doar în prima zi a săptămânii, un record al ultimilor 13 ani, conform datelor de la EPFR Global, preluate de FT.

Randamentele obligaţiunilor de stat emise de ţările în curs de dezvoltare au ajuns acum la un spread de 330 puncte de bază faţă de obligaţiunile guvernamentale americane, pe fondul unei creşteri semnificative a aversiunii faţă de risc.

Cum arată structura şi cât de solidă este economia noastră în faţa condiţiilor tot mai dificile de finanţare? În T2 2008, sectorul construcţiilor a cunoscut o creştere accelerată, comparativ cu perioadele similare din intervalul 2005 - 2007. În primul semestru din 2005, sectorul construcţiilor a contribuit cu 4,78% la formarea produsului intern brut. În S1 2008 ponderea a ajuns la 8,14%, pe fondul unei creşteri explozive a creditării şi a masei monetare. Menţinerea acestei tendinţe face posibilă depăşirea pragului de 11%, pentru contribuţia sectorului construcţiilor la formarea PIB-ului din 2008.

Actuala structură de formare a PIB-ului, marcată de avansul rapid al unor sectoare (n.a. serviciile şi construcţiile) fără o contribuţie directă la creşterea competitivităţii economice, face economia României deosebit de vulnerabilă în faţa creşterii costurilor de finanţare de pe plan intern şi internaţional. Ritmul actual al creşterii economice nu poate fi susţinut decât într-un mediu financiar caracterizat de scăderea costurilor de finanţare. Avansul dobânzilor şi restricţionarea creditării prin mijloace administrative de către BNR creşte extrem de mult probabilitatea unei aterizări forţate a economiei în 2009, pe baza unui scenariu similar cu cel urmat de ţările baltice.

Cu toate eforturile autorităţilor noastre, se pare că imposibilitatea matematică a unor paralele divergente (n.a cel puţin în geometria euclidiană), se poate transfera şi în domeniul economic. Efectele nu se pot "decupla" de cauzele care le generează, chiar dacă există întârzieri în manifestarea lor.