Struţocămila

Până la intrarea doar parţială în spaţiul Schengen, România a tot experimentat tema struţocămilei, a acestei alcătuiri hibride care este formată din două elemente incompatibile. Căci ce poate fi mai puţin incompatibil, în sensul în care ceva nu poate exista simultan cu altceva, decât de a fi şi a nu fi în acelaşi timp în Schengen, pentru că de la 31 martie 2024 România este şi nu este în spaţiul Schengen: este din perspectiva transportului aerian şi maritim (dar nu şi fluvial, căci un fluviu, cu este cazul Dunării, are două maluri, care întrerup un teritoriu care nu este inclus în spaţiul Schengen), dar nu este în spaţiu Schengen din perspectiva spaţiului terestru. Şi, dacă ar fi să discutăm proporţional, România (ca şi Bulgaria, de altfel) mai mult nu este decât este în spaţiul Schengen.

Când Dimitrie Cantemir a folosit, în a sa Istorie ieroglifică, motivul struţocămilei pentru a desemna alegoric o fiinţă (de fapt un personaj, Mihali Racoviţă, cumnat al cărturarului-domn şi primul domn în spirit fanariot) care nu era nici moldovean, nici muntean, ci o specie aparte - "aceasta minune între voi, o, jigăniilor şi păsirilor, ieste cămila nepăsărită şi pasirea necămilită, căriia unii, alcătuindu-i numele, Struţocamilă îi dzic" - voia să atragă atenţia asupra versatilităţii şi incongruenţei structurale a politicianului de pe aceste meleaguri, creştin supus Sultanului, care încerca atunci şi încearcă şi astăzi să împace şi capra şi varza. Chiar dacă cuvântul există în greacă - Strouthokamelos - unde desemna un struţ, citatul de mai sus arată clar că la Cantemir struţocamila, deviantă în româna contemporană struţocămilă este o metonimie, respectiv folosirea unui cuvânt cu un nou înţeles. Iar struţocămila identifica o meteahnă a politicii eterne şi a caracterului politicienilor din cele două principate - care tocmai deveneau parte a unui experiment care va lua forma domniilor fanariote - şi anume duplicitate şi inconsecvenţă.

Or intrarea parţială în spaţiul Schengen se integrează perfect în această lungă tradiţie. A fi şi a nu fi în acelaşi timp şi sub acelaşi raport este un nonsens, o negare a celebrului principiu al identităţii: un lucru, considerat în aceeaşi relaţie, este permanent identic cu el însuşi. Principiul identităţii poate fi analizat în două versiuni, una ontologică (despre cum este posibil ceva ) şi poate fi exprimat în formula "un lucru este ceea ce este" şi una logică (despre cunoştinţele formale) care poate fi descoperit în formula "ceea ce este adevărat este adevărat". Altfel spus, dacă cuvântul "copac" trebuie să desemneze un arbore şi doar un arbore, atunci formula "spaţiu Schengen" trebuie să desemneze un teritoriu. Or, cum elementul teritorial nu doar că lipseşte din acordurile care se aplică din 31 aprilie 2024, dar nici nu există vreun termen prevăzut la care ar putea fi introdus, rezultă că spaţiul Schengen la care avem acces este unul în cel mai bun caz parţial.

De altfel, struţocămila Schengen nu pune în discuţie doar principiul logic al identităţii, ci şi celelalte trei mari principii logice pe care le cunoaştem din Antichitate, principiul noncontradicţiei ("o propoziţie nu poate fi şi adevărată şi falsă"), principiul terţiului exclus ("o propoziţie nu poate fi în acelaşi timp şi adevărată şi falsă ") şi principiul raţiunii suficiente ("orice propoziţie, fie ea adevărată sau falsă, trebuie să aibă un temei raţional"). Or dacă este clar că nu poţi fi şi nu fi în acelaşi timp în spaţiul (teritorial) Schengen şi că nu poţi fi îşi nu fi în Schengen, că raţiunea suficientă este contrazisă şi ea, ar putea exista îndoieli. Pentru că temeiul în combinaţie cu necesitatea sa poate da patru situaţii: 1. raţiunea este suficientă, dar nu şi necesară; 2. raţiunea este suficientă, dar şi necesară; 3. raţiunea este necesară, dar nu şi suficientă; şi 4. raţiunea nu este nici necesară şi nici suficientă. În exemplul clasic, cu triunghiul echilateral, faptul că laturile ABC sunt toate egale, înseamnă că triunghiul ABC este echilateral. Nu este doar suficient ca triunghiul în cauză să aibă toate laturile egale pentru a fi echilateral, dar este şi necesar. Translatând la spaţiul Schengen, nu este doar suficient să existe posibilitatea de a te deplasa liber şi neconstrâns pe teritoriul tuturor statelor membre, ci este şi necesar. Or, cum nu ne putem deplasa liber pe teritoriul statelor Schengen decât dacă ne deplasăm cu avionul, rezultă că nu suntem în spaţiul Schengen, ci într-o altă formă - să-i zicem intermediară între excluderea din spaţiul Schengen şi includerea în spaţiul Schengen - deci într-o atât de românească struţocămilă. Nimic nu ne garantează că struţocămil va fi doar de scurtă durată. Cantemir credea că domniile lui Mihail Racoviţă - de trei ori domn la începutul secolului al XVIII-lea şi în Moldova, şi în Muntenia - vor fi o paranteză hilară. Dar domniile fanariote au durat mai bine de un secol, până în 1821. Putem spera ca, de data aceasta, improvizaţia să dureze mai puţin şi alegerile legislative austriece din toamnă să permită lărgirea reală - teritorială - a spaţiului Schengen şi la România şi Bulgaria poate la începutul anului viitor. Dar în acest moment necunoscutele ecuaţiei politice austriece şi europene nu îndreptăţesc nicio predicţie pozitivă.