Specialiştii "Bancpost" au elaborat un studiu care arată că estimările privind ritmul de creştere a sectorului de cons-trucţii din acest an sunt prea optimiste. "Activitatea în cons-trucţii creşte, încă, foarte puternic, dar ritmul de creştere nu mai este la fel de ridicat ca la mijlocul anului trecut. Optimismul constructorilor care cred că ritmul de creştere a sectorului va fi cel puţin egal cu cel de anul trecut, ar trebui să fie mai temperat", concluzionează studiul citat.
Potrivit analiştilor "Bancpost", orice analiză a evoluţiei sectorului construcţiilor se loveşte de lipsa de date referitoare la valoarea tranzacţiilor realizate pe piaţa imobiliară şi la preţurile practicate, atât a celor solicitate de proprietari, cât şi a celor incluse în contracte. "Ca urmare, studiul elaborat nu doreşte decât să inventarieze argumente pro şi contra unei creşteri spectaculoase a construcţiilor în 2008. Am constatat că există mai multe argumente care indică faptul că ramura aceasta a economiei nu va avea, din nou, o creştere spectaculoasă. Credem că sectorul construcţiilor este vulnerabil şi că o eventuală încetinire puternică a dinamicii sale reprezintă un risc pentru creşterea economică", susţine Dan Bucşa, şeful departamentului Research Global Markets al "Bancpost".
Dintre ramurile economiei, construcţiile au avut cea mai spectaculoasă creştere în 2007 (33,6%), fiind componenta cea mai dinamică a PIB. Sondajul realizat de Institutul Naţional de Statistică arată că, în perioada martie - mai 2008, se preconizează creşteri ale volumului producţiei, stocului de contracte şi comenzi, numărului salariaţilor şi preţurilor practicate de producători. Sondajul realizat de Comisia Europeană arată că aproximativ 40% dintre antreprenori nu se confruntă cu probleme în activitate.
Printre argumentele care nu susţin un ritm de creştere spectaculos al construcţiilor este şi preţul prea mare cerut de constructori decât cel pe care cumpărătorii de locuinţe pot să-l plătească. Potrivit studiului "Bancpost", cererea internă mare este generată, în cea mai mare parte, de categorii sociale cu venituri reduse. Altfel spus, cererea solvabilă este mult mai redusă decât cererea totală.
Un alt factor de îngrijorare este înrăutăţirea percepţiei investitorilor internaţionali faţă de plasamentele realizate în România. Criza financiară internaţională a afectat investiţiile în ţările emergente. Aceasta a determinat deprecierea leului faţă de principalele valute, erodând valoarea investiţiilor imobiliare făcute de străini în România şi scăzând atractivitatea lor.
De asemenea, s-au redus şi fondurile în valută destinate creditării. Ori, creditele ipotecare sunt acordate mai ales în valută. Sursa principală de finanţare o reprezintă băncile străine cu filiale în România. Criza financiară internaţională a redus lichiditatea şi a crescut reticenţa băncilor străine în a finanţa subsidiarele din România.
Creşterea depozitelor este depăşită de cea a creditelor. Atât în valută, cât şi în lei, depozitele atrase de băncile româneşti cresc mai încet decât creditele acordate. Diferenţa dintre maturităţile resurselor atrase în lei şi cele ale creditelor imobiliare acordate, este un alt argument contra unei creşteri accelerate a construcţiilor. Nevoite să atragă fonduri de pe pieţele locale, băncile comerciale reuşesc să facă acest lucru sub forma depozitelor pe termen scurt. Finanţarea creditelor ipotecare acordate pe termen lung din resurse atrase pe termen scurt creează un risc ridicat de lichiditate. În plus, normele prudenţiale nu le permit băncilor să se expună excesiv la riscurile unui singur sector. Multe bănci comerciale au atins aceste limite de expunere.
Statisticile arată că producţia realizată în construcţii este mai mică decât cea planificată. Construcţiile de interes public (în special autostrăzile), cele rezidenţiale şi spaţiile comerciale finalizate se situează mult sub nivelurile planificate. În cazul proiectelor private, veniturile realizate sunt şi ele inferioare celor bugetate iniţial. Potrivit studiului "Bancpost", lucrările de construcţii sunt tergiversate între stadiile de executare a fundaţiilor şi de executare a structurilor.
Totodată, s-a raportat reducerea numărului de autorizaţii de construcţii eliberate în mediul urban. Numărul de autorizaţii de construcţie a crescut foarte rapid pâna în luna mai 2007. Începând cu jumătatea anului trecut, numărul de autorizaţii pentru clădiri nerezidenţiale (destinate în special birourilor şi spaţiilor comerciale) s-a redus accelerat. Iar numărul de autorizaţii pentru clădiri rezidenţiale a stagnat.
În plus, mass-media a relatat despre mai multe cazuri de abandonare sau reducere a dimensiunilor unor proiecte noi. O problemă gravă semnalată de constructori, care este şi cauza întârzierilor în predarea proiectelor sau chiar a abandonării unor şantiere, este lipsa acută de forţă de muncă, atât din punct de vedere calitativ, cât şi cantitativ. Conform sondajului Comisiei Europene, lipsa de forţă de muncă este cel mai important factor care îi îngrijorează pe constructori. Problema pare să se agraveze în toate segmentele pieţei (rezidenţial, nerezidenţial şi construcţii de interes public). Lipsa cea mai mare este în sectorul construcţiilor de interes public, unde salariile oferite sunt mici.
O altă problemă este creşterea preţurilor materiilor prime, în special pentru bitum şi metale. De asemenea, există şi costuri mai mari de finanţare. Conform sondajului Comisiei Europene, îndeosebi construcţiile de interes public par să fie afectate de creşterea costurilor de finanţare. Potrivit specialiştilor "Bancpost", există semnale că unii dezvoltatori de proiecte rezidenţiale au crescut perceperea avansurilor de la cumpărători, tot din lipsa finanţării necesare.
Printre argumentele care favorizează prognozele optimiste privind ritmul de creştere al construcţiilor este posibilitatea întoarcerii muncitorilor români plecaţi să muncească în domeniul construcţiilor din Europa de vest. Criza imobiliară din ţări precum Spania, Marea Britanie şi Irlanda. Ca urmare a reducerii activităţii din aceste ţări, este posibil ca o parte din constructori să revină în ţară şi să reducă decalajul dintre cererea şi oferta de locuri de muncă.
Necesarul de locuinţe din oraşele mari este ridicat, iar oferta de apartamente şi case noi nu acoperă cererea. Această variantă este susţinută şi de migraţia populaţiei din mediul rural către oraşe.
Sectorul imobiliar românesc oferă, în continuare, randamente mari. În lipsa unor pieţe financiare locale lichide, nesupuse şocurilor puternice şi abrupte, investiţiile imobiliare sunt atractive pentru străini. Şi proiectele de infrastructură sunt prioritare pentru administraţia publică, cel puţin la nivel declarativ.
Cererea de credite imobiliare se menţine, în continuare, mare. Cererea vine atât din partea agenţilor economici, cât şi din partea persoanelor fizice. Conform datelor publicate de BNR, creditul imobiliar acordat persoanelor fizice a crescut în februarie 2008 faţă de februarie 2007 cu peste 70% în termeni reali.