STUDIU Companiile miniere canadiene intimidează guvernele străine cu procese de arbitraj

Mecanismul de soluţionare a litigiilor dintre investitori şi stat (ISDS) ar trebui să protejeze investitorii străini de acţiuni guvernamentale arbitrare, dar, în practică, este utilizat de corporaţii multinaţionale pentru a intimida guverne democratice să se retragă din acţiunile întreprinse de acestea în interesul public, arată un comunicat de presă postat pe site-ul Centrului Canadian pentru Politici Alternative (CCPA). Hadrian Mertins-Kirkwood, cercetător pe probleme de comerţ şi de investiţii în cadrul CCPA, a documentat, într-un studiu, 55 de cazuri cunoscute în care investitorii canadieni, folosind mecanismul de soluţionare a litigiilor dintre investitori şi stat (ISDS), au dat în judecată guvernele străine în tribunale comerciale internaţionale. Conform comunicatului, domnia sa a concluzionat: "Companiile canadiene, în special cele miniere, se numără printre cele mai abuzive din lume, atunci când vine vorba de ISDS."

CCPA menţionează că studiul a fost publicat în contextul în care o nouă cerere de arbitraj între investitori şi stat a fost depusă la Banca Mondială pe 30 iulie, de către firma canadiană Gabriel Resources Ltd. Compania pretinde că întârzierile suferite de controversatul proiect minier Roşia Montană au fost cauzate de încălcarea obligaţiilor guvernului, prevăzute în tratatul de investiţii.

Documentul arată că investitorii canadieni au exploatat un mecanism controversat în tratatele internaţionale de investiţii pentru a contesta reglementări de interes public în 24 de ţări diferite. Cercetătorii au constatat că ISDS a fost utilizat în majoritatea covârşitoare a cazurilor pentru a contesta gestionarea resurselor şi a măsurilor de protecţie a mediului în ţările în curs de dezvoltare.

Astfel, conform sursei citate, 62% din cele 55 de cazuri care implică ISDS sunt în sectoare de resurse sau de energie. Începând cu anul 2006, chiar 78% dintre cazuri au fost în aceste industrii. 58% din cazuri contestă măsurile de gestionare a resurselor sau de protecţie a mediului luate de guverne. Începând cu anul 2006, proporţia este de 72%.

De asemenea, 56% din cazuri au fost deschise împotriva ţărilor în curs de dezvoltare, în special în America de Sud şi Centrală. Începând cu anul 2006, proporţia este de 72%.

Investitorii canadieni au câştigat (sau au obţinut un aranjament favorabil) în doar patru dintre cele 28 cazuri încheiate, ceea ce indică o rată "de succes" de doar 14%, conform studiului. De asemenea, între aceste cazuri nu s-a numărat niciunul în care investitori stabiliţi în Canada să invoce un tratat de investiţii canadian.

17 cazuri ISDS care implică investitorii canadieni sunt încă în curs de desfăşurare, printre care şi cel vizând proiectul Roşia Montană.

Mertins-Kirkwood a declarat: "Tratatele de investiţii au compromis democraţia canadiană şi spaţiul de politică democratică de tranzacţionare. Per ansamblu şi dovedit istoric, aceste tratate nu au creat un mediu de investiţii transparent şi previzibil pentru investitorii canadieni. Având în vedere aceste costuri ridicate şi beneficiile slabe, dovezile nu sprijină extinderea continuă şi intensificarea tratatelor de investiţii canadiene, sau includerea de mecanisme ISDS în acordurile de comerţ liber schimb, cum ar fi CETA şi TPP".

Din cele 55 de cazuri identificate in studiu, doar patru au dus la un rezultat favorabil pentru investitorul canadian. În comparaţie, Canada a pierdut aproape jumătate din cazurile ISDS cu care s-a confruntat din partea investitorilor străini şi a fost presată să retragă reglementări importante în sectoare ca sănătatea publică sau protecţia mediului ca urmare a acestor pierderi.

Canadienii de la Gabriel Resources, care vor să exploateze aurul de la Roşia Montană, au anunţat, pe 21 iulie, că au decis să acţioneze statul român în judecată la curtea de arbitraj ICSID. Compania consideră că prin acţiunile şi lipsa de reacţie în anumite momente, România a blocat şi împiedicat implementarea proiectului fără un proces echitabil şi fără compensaţii, privând Gabriel Resources de întreaga valoare a investiţiilor realizate. Canadienii ne acuză că le-am cauzat pierderi importante (nu precizează suma) şi susţin că România a încălcat acordurile bilaterale cu Canada.

Publicaţia The Globe and Mail a avansat, tot în 2013, suma de 4 miliarde de dolari, drept cuantumul despăgubirilor pe care ar fi urmat să le ceară canadienii de la statul român din cauza "multiplelor încălcări ale tratatelor de investiţii". Canadienii nu au confirmat însă suma despăgubirilor.

Acum, după ce Gabriel Resources a anunţat iniţierea acţiunii la ICSID, există unele voci în piaţă care şi-au exprimat suspiciunea că autorităţile noastre au netezit calea Gabriel Resources către acest deznodământ, iar avizaţii şi-au marcat câştigurile din fluctuaţiile acţiunilor, care în ultimii ani au urcat şi au coborât în funcţie de declaraţiile autorităţilor române: "În mod normal, canadienii nu au câştig de cauză. Dar una este să ai dreptate şi alta este să câştigi. Pericolul este ca autorităţile noastre să adopte o strategie greşită de apărare, în mod intenţionat sau nu, eventual cu documente «îndulcite» de o echipă guvernamentală care este pe picior de plecare".

În septembrie 2013, avocatul Gabriel Biriş a declarat, citat de ziare.com, că declaraţiile premierului Victor Ponta despre despăgubirile în cazul Roşia Montană dovedesc iresponsabilitate, pentru că ele produc consecinţe juridice. Avocatul consideră că un exemplu elocvent a fost procesul câştigat de firma European Drinks împotriva statului român la ICSID, în care au fost invocate declaraţiile fostului premier Adrian Năstase.

În prezent, statul deţine indirect, prin Minvest Roşia Montană (MRM), o participaţie de 19,31% din capitalul social al Roşia Montană Gold Corporation SA (RMGC), în timp ce investitorul străin (Gabriel Resources Ltd.) deţine o participaţie de 80,69%.