Studiu KPMG: Topul competitivităţii fiscale

Modificările cotelor de impozit, stimulentele fiscale şi cursul de schimb valutar sunt factori determinanţi. Deşi Mexic este statul cu cel mai scăzut nivel al fiscalităţii, sistemele fiscale din Australia, Canada şi Olanda devin din ce în ce mai atractive datorită flexibilităţii sistemului lor fiscal, arată studiul KPMG "Alternative competitive 2010, Raport Special pe tema fiscalităţii", remis redacţiei.

Dintre ţările studiate, Mexic a înregistrat cel mai mic ITT, de 59,9. Altfel spus, costul fiscal total în Mexic este cu 40.1% mai mic decât în SUA, ţara de referinţă pentru 100%. Canada, Olanda, Australia şi Marea Britanie au, de asemenea, costuri ITT mai mici decât SUA. La capătul opus al clasamentului, Franţa a obţinut un scor ITT de 181,4, ceea ce înseamnă că statul perpece taxe cu 81.4% mai mari decât standardul, ITT pentru SUA.

"Studiul arată că nu există o abordare standard în stabilirea politicii fiscale în rândul ţărilor analizate", a afirmat Şerban Toader, Senior Partner al KPMG în România. "Deşi tipurile de taxe utilizate pentru a obţine venituri la bugetul de stat sunt - mai mult sau mai puţin - similare, modul în care aceastea sunt calculate şi aplicate variază pe o plajă extrem de mare. Deciziile unui stat în privinţa politicii fiscale pot afecta semnificativ costul unei afaceri în acea ţară".

Clasamentul ITT (Indexul Taxelor Totale) din 2010 păstrează proporţiile celui din 2008. Canada a depăşit Olanda, iar Marea Britanie, SUA - deşi aceste ţări erau atât de apropiate în 2008, încât au fost necesare doar modificări minore ale ITT pentru a schimba ordinea.

Cele mai importante diferenţe între clasamentul din 2008 şi cel din 2010 sunt:

- Japonia a coborât două poziţii, de pe locul şapte pe locul nouă, şi este singura ţară care a obţinut un scor ITT mai crescut în clasamentul din 2010 comparativ cu cel din 2008. Această modificare a fost cauzată de aprecierea puternică a yenului în ultimii doi ani, ceea ce a crescut costul în USD al taxelor care nu se bazeaza pe venituri plătite în Japonia.

- Italia a urcat o poziţie, de pe locul nouă pe locul opt, fiind ţara cu cea mai mare scădere a ITT dintre cele analizate. Îmbunătăţirea se datorează stimulentelor fiscale oferite pentru investiţiile noi în 2010. Din acest punct de vedere, îmbunătăţirea ar putea fi doar un efect pe termen scurt.

- Australia şi-a păstrat locul obţinut în 2008 - patru - însă se clasează pe poziţia secundă din perspectiva scăderii ITT în ţările analizate. Modificarea se datorează schimbărilor aduse în domeniul stimulentelor fiscale oferite în 2010 pentru cercetare şi dezvoltare.

"Impozitele pe venituri reprezintă, de obicei, până la 12% din costurile legate de o locaţie. Acest cost este relativ scăzut în comparaţie cu alte costuri, precum cele asociate cu forţa de muncă (46-85% din costurile specifice unei locaţii), facilităţi (2-18%) şi transport (5-18%). Totuşi, deşi taxele nu reprezintă cea mai mare parte din costurile totale, acestea variază foarte mult în funcţie de locaţie. Iar întrucât costurile fiscale pot varia mai mult decât alte costuri, acestea pot avea o importanţă mai mare decât altele în procesul decizional pentru alegerea locaţiei unei afaceri", a afirmat Toader.

"România nu a fost inclusă în studiul KPMG, dar acesta prezintă câteva lecţii foarte interesante. Studiul ne arată că stabilirea poverii fiscale totale pentru un investitor este complexă şi implică mult mai multe decât cota de impozit pe profiturile unei companii. Un alt aspect relevant pentru România este costul administrării taxelor. România are o cotă scăzută de impozit pe profit (16%), dar are şi multe alte taxe. Aceasta înseamnă pentru contribuabili că sunt nevoiţi să aloce prea mult timp pentru administrarea taxelor, utilizând resurse ce ar putea fi folosite în activitatea productivă. În plus, contribuţiile sociale sunt mari, iar beneficiile sunt limitate, ridicând costul forţei de muncă", a adăugat Toader.

"O altă concluzie a acestui studiu este că taxele reprezintă doar o parte dintre multele costuri ale unei afaceri atunci când se decide în ce ţară să fie implementată o investiţie. România are dezavantajul unei infrastructuri slab dezvoltate, ceea ce generează costuri crescute pentru afaceri. De exemplu, reţeaua slabă de şosele şi căi ferate înseamnă că transportul de bunuri dintr-o parte într-alta a ţării este un proces lent şi anevoios. Având în vedere fondurile europene disponibile pentru a sprijini proiectele de infrastructură, Guvernul ar trebui să acorde o prioritate maximă pentru modernizarea infrastructurii ţării, pe lângă asigurarea unui climat fiscal avantajos pentru afaceri", a mai declarat Toader.