Subvenţiile pentru energia verde agravează situaţia bugetară a Germaniei

Producţia record de energie verde din Germania s-a transformat într-o problemă de miliarde de euro pentru guvernul federal, conform unei analize recente din cotidianul elveţian Neue Zurcher Zeitung (NZZ).

Datele oficiale ale Biroului Federal de Statistică (Destatis) arată că aproape 60% din energia electrică produsă în Germania în primul trimestru al anului, de circa 121 de miliarde kWh, a provenit din surse regenerabile.

În condiţiile în care stimularea producţiei din surse regenerabile prevede plăţi fixe pentru orice producător de energie solară sau eoliană, cu ajutorul tarifelor feed-in, acest segment al cheltuielilor guvernamentale a cunoscut o creştere accelerată şi peste aşteptări în ultimii doi ani.

Tarifele feed-in reprezintă o schemă suport ce asigură producătorului de energie regenerabilă faptul că toată energia produsă de acesta este cumpărată de o terţă parte, independentă, la un anumit preţ stabilit de instituţia de reglementare, conform definiţiei de pe site-ul Ministerului Energiei.

Pentru acest an, guvernul de la Berlin a alocat 10,6 miliarde de euro pentru tarifele feed-in în cadrul Fondului pentru climă şi transformare (KTF). Declaraţii recente ale ministrul economiei Robert Habeck arată că plăţile ar putea urca până la 20 de miliarde, după cum scrie Bloomberg.

Din iulie 2022, subvenţiile pentru energia regenerabilă produsă în Germania, cum este şi tariful feed-in, nu mai sunt finanţate cu ajutorul certificatelor verzi incluse în facturile consumatorilor, ci din fondul KTF.

Profesorul Manuel Frondel, de la Leibniz Institute for Economic Research (RWI), a declarat pentru NZZ că guvernul federal este vinovat pentru creşterea explozivă a costurilor, prin modul în care a structurat acordarea subvenţiilor. "Guvernul plăteşte diferenţa dintre tariful feed-in şi preţul pieţei, iar când preţul electricităţii scade, plăţile de la buget vor fi mai mari", a precizat profesorul german.

Deoarece Germania se confruntă acum cu o recesiune economică, cererea de energie electrică a fost relativ redusă, iar preţul este în scădere pe bursele de energie, după cum a mai declarat Frondel. În acelaşi timp, a fost trimisă în reţea mai multă energie electrică decât era necesară, iar preţurile au coborât şi în teritoriul negativ.

NZZ arată că în luna mai 2023 au existat 72 de ore cu preţuri negative pe piaţă, iar profesorul Frondel a avertizat că astfel de situaţii vor deveni tot mai frecvente în anii următori.

În perioada care a trecut de la închiderea ultimelor centrale nucleare din Germania, în aprilie 2023, supraproducţia de energie electrică a condus la numeroase cazuri în care ţările vecine au fost pur şi simplu inundate cu energie verde de care nu avea nimeni nevoie, după cum mai scrie cotidianul elveţian.

Pe fondul capacităţilor de stocare insuficiente, Germania trebuie să-şi plătească vecinii pentru a accepta surplusul de electricitate, care poate fi "stocat" în lacuri de acumulare din Austria sau Norvegia.

Atunci când centralele solare sau eoliene au o producţie scăzută din cauza condiţiilor meteo, Germania va importa energia "stocată" în străinătate la preţuri mult mai mari.

NZZ oferă exemplul zilei de 2 iulie 2023, când preţul spot al electricităţii din Germania a scăzut până la -500 EUR/MWh, limita minimă stabilită pentru bursele de electricitate din Europa.

Menţinerea preţurilor negative pentru circa 15 ore a condus la creşterea exporturilor în această perioadă până la 100.000 MWh. Odată cu apropierea serii, Germania a început să importe mai multă electricitate decât a exportat la preţuri mult mai mari, de circa 90 EUR/MWh.

Datele de la Energy-Charts.info arată că au existat numeroase cazuri de preţuri negative pe piaţa spot a electricităţii din Germania şi în 2024, inclusiv preţuri de -500 EUR/MWh în prima jumătate a lunii mai (vezi graficul).

Christoph Maurer, director al firmei de consultanţă energetică Consentec şi profesor la Universitatea Erlangen-Nuremberg, a declarat pentru NZZ că problema principală nu este reprezentată de subvenţiile pentru sursele regenerabile sau preţurile mari ale importurilor, ci modul în care a fost stabilit cadrul de subvenţionare, care a condus la creşterea explozivă a numărului de instalaţii fotovoltaice de dimensiuni reduse.

O schimbare a cadrului de subvenţionare arată că, din ianuarie 2021, producătorii mari de energie din surse solare şi eoliene nu mai primesc subvenţiile după 4 ore de preţuri negative, în scădere de la 6 ore. Producătorii mici nu sunt afectaţi, ei primind tarifele feed-in fără limitare a perioadei în cazul preţurilor negative.

Profesorul David Stadelmann, de la Universitatea Bayreuth, scrie pe blogul său că Germania promovează "electricitatea ieftină care depinde de vreme" ca urmare a politicii energetice aplicate. Astfel, ţara s-a transformat în importator net de electricitate, din exportator net, iar exporturile se fac la preţuri mici, în timp ce importurile se fac la preţuri mult mai mari.

NZZ mai aminteşte că planurile guvernamentale prevăd construirea anuală a noi capacităţi solare cu o putere instalată de circa 30 GW până în 2030.

Capacitatea solară cumulată va fi astfel de circa 210 GW în 2030, în condiţiile în care în prezent este nevoie de o capacitate de circa 75 GW şi doar în zilele reci de iarnă, conform estimărilor prezentate de economistul de la RWI, care apreciază că planurile guvernamentale sunt absurde.

Pentru profesorul Manuel Frondel, datele oficiale privind producţia de energie electrică din surse eoliene şi solare nu reprezintă un motiv de bucurie.

"În loc de o poveste ecologică de succes, cifrele reprezintă o lecţie despre consecinţele costisitoare care apar atunci când un stat renunţă la principiile sale de reglementare şi trece la principiile economiei planificate", a subliniat profesorul german pentru NZZ.

Continuarea tranziţiei verzi din Germania în parametrii actuali poate avea efecte semnificative asupra stabilităţii reţelei electrice integrate din Europa, iar consecinţele pot fi deosebit de grave în ceea ce priveşte atragerea investiţiilor către UE în cadrul programelor de reindustrializare şi creştere a competitivităţii economice.