Sugestii pentru un proiect de ţară (I)

• Valorile fundamentale ale proiectului de ţară

‣ individul, ca persoană, este centrul de motivare, de justificare (raţionalizare), de competenţă şi de responsabilitate în orice act/acţiune în cadrul societăţii;

‣ individul, ca persoană, este cauza şi rezultatul unui sistem concentric de formare şi responsabilizare: familia, care este integrată în comunitate; comunitatea, care este integrată în societate; societatea, care este integrată în familia europeană;

‣ egalitatea de şanse este un drept inalienabil al individului (persoanei);

‣ demnitatea economică şi socială este depersonalizată: este aceeaşi pentru orice persoană;

‣ centrul de decizie (politică, economică, socială) trebuie să se afle în locul în care eficacitatea generală a deciziei este maximă (principiul general al subsidiarităţii).

‣ legea de mişcare a individului în cadrul societăţii este libertatea de expresie, de alegere şi de acţiune;

‣ libertatea individului este limitată numai de libertatea celorlalţi; aceas-tă limitare generează responsabilitatea;

‣ inegalităţile economice şi sociale care nu sunt rezultatul inegalităţii de merit trebuie compensate, la nivelul comunităţii şi al societăţii (expresia solidarităţii);

‣ valorile naţionale constituie magistrala pe care România a intrat în Uniunea Europeană şi în contextul căreia va contribui la construcţia europea-nă ulterioară;

‣ globalizarea trebuie să coexiste cu identitatea naţională;

‣ normele şi instituţiile sociale sunt înfiinţate în jurul persoanei şi sunt des-tinate să asigure manifestarea individului, ca persoană;

‣ şcoala (educaţia) reprezintă unul dintre pilonii instituţionali (formali şi informali) în formarea şi dezvoltarea individului şi societăţii;

‣ echitatea reprezintă distribuirea inegalităţii de recompense ca oglindă a inegalităţii de merit şi asigură, de facto, egalitatea de şanse; echitatea trebuie amendată doar cu compensarea handicapului (care nu este efectul inegalităţii de merit);

‣ crearea condiţiilor instituţionale pentru asigurarea, garantarea, ocrotirea şi dezvoltarea proprietăţii private este un imperativ categoric (necondiţionat);

‣ mediul social naţional, sub cele trei cercuri concentrice - familie, comunitate, societate - constituie doar condiţionalitatea şi nu cauzalitatea în manifestarea acţională şi în responsabilizarea punctuală a persoanei;

‣ organizarea socială şi politică a societăţii trebuie să vizeze corelarea structurală şi funcţională a rolului şi funcţiilor celor trei cercuri concentrice de dezvoltare, umanizare şi socializare a individului;

‣ promovarea instituţională a rolului familiei şi comunităţii în formarea morală, spirituală şi intelectuală a persoanei este crucială;

‣ distribuirea de şanse (prin norme) nu se supune nici unui comandament exogen, adică este un proces de distribuire a-criterială;

‣ eradicarea discriminării negative sub orice formă şi în orice domeniu este forma instituţională de asigurare a-criterială a egalităţii de şanse;

‣ codificarea proceselor de alegere, la nivelul individului, în materie economică, socială, educaţională, politică etc., reprezintă o condiţie necesară pentru asigurarea egalităţii de şanse;

‣ codificarea coerentă şi consistentă a principiului solidarităţii intra-familie, intra-comunitate, intra-societate precum şi la nivel inter-generaţional, asigură sustenabilitatea dezvoltării economice şi sociale;

‣ crearea condiţiilor instituţionale pentru asigurarea unei vieţi demne persoanelor care au handicapuri de orice fel, biologice, economice, sociale, culturale, etnice etc., constituie o manifestare majoră a responsabilităţii sociale;

‣ promovarea discriminării pozitive, pe plan economic şi social, trebuie realizată în mod limitat, temporar, individualizat (non-colectiv) şi personalizat.

• Principiile directoare

ale proiectului de ţară

‣ Statul este doar mandatarul cetăţenilor săi

Prin contractul social generic, poporul şi-a delegat suveranitatea către legislativ (Parlament), care, la rândul său, deleagă competenţe specifice către executiv şi către puterea judecătorească. Astfel, statul, prin cele trei puteri separate dar interdependente, exercită, exclusiv în numele şi în interesul poporului, conducerea societăţii. Autonomizarea statului în raport cu interesele poporului este ilegitimă.

‣ Dependenţa cetăţeanului de stat trebuie să fie minimală

Înfăptuirea intereselor poporului, prin intermediul celor trei puteri în stat (legislativă, executivă şi judecătorească) este posibilă prin urmărirea celei mai înalte ţinte de moralitate socială: maximum de autonomie a cetăţeanului (individului, familiei, comunităţii locale) în raport cu statul. Statul trebuie să se preocupe de crearea condiţiilor instituţionale, economice şi sociale care să asigure această autonomie.

‣Stimularea creării de locuri de muncă stabile este prioritatea zero a instituţiilor statului

Calea optimă de asigurare a autonomiei cetăţeanului în raport cu statul este crearea şi menţinerea condiţiilor de apariţie a locurilor de muncă stabile. Aceasta trebuie să fie prioritatea zero a statului. Statul nu poate şi nu trebuie să creeze locuri de muncă (în acest sens, sectorul bugetar şi sectorul de stat vor fi dimensionate la nivelul minim suficient), dar trebuie să asigure toate condiţiile ca sectorul privat să creeze şi să menţină, pe termen mediu şi lung, locuri de muncă.

‣ Justiţia corectă şi independentă este garantul democraţiei efective

Administrarea dreptăţii reprezintă forma cea mai vizibilă de exercitare, de către stat, a suveranităţii încredinţate acestuia de către popor. În acest sens, o justiţie corectă şi independentă de factorul politic (partide şi alte structuri cu vocaţie politică) garantea-ză, în fapt, funcţionarea democraţiei a cărei trăsătură fundamentală este egalitatea de şanse. Una dintre formele egalităţii de şanse este tocmai egalitatea cetăţenilor în faţa legii (a normei pozitive).

‣ Educaţia şi sănătatea sunt premisele demnităţii şi fericirii individuale

Educaţia (atât ca instrucţie intelectuală, cât şi ca formare morală) este vehiculul de funcţionare efectivă a democraţiei, iar democraţia creează premisele demnităţii individuale şi sociale. Educaţia asigură fibra culturală a naţiunii, iar sănătatea asigură fibra biologică a naţiunii. Sănătatea constituie, aşadar, o altă premisă care trebuie asigurată pentru ca individul, familia şi comunitatea să acceadă la fericire şi împlinire plenară.

‣ Valorile morale trebuie să reprezinte ghidul normării şi legiferării

Legalitatea (codificată prin norme) trebuie să se sprijine, întotdeauna şi în mod necondiţionat, pe legitimitate. Legitimitatea este furnizată de valorile morale. Aşadar, normele care reglementează funcţionarea societăţii trebuie să reprezinte codificări general opozabile ale valorilor morale împărtăşite de indivizi şi comunităţi. În general, atunci când nu constituie infracţiuni, reticenţa la norme este generată tocmai de nelegitimitatea legalităţii, adică de neintegrarea morală a normelor pozitive.

‣ Ruralul trebuie să integreze confortul urbanului, iar urbanul trebuie să integreze sănătatea ruralului

Coeziunea economică, socială şi teritorială, principiu de construcţie europeană, implică un schimb de oportunităţi structurale între rural şi urban. Facilităţile specifice urbanului trebuie să pătrundă în mediul rural (prin politicile de dezvoltare rurală), iar condiţiile de mediu natural, de comunicare interpersonală, de viaţă comunitară deschisă, trebuie să intre în habitudinile urbanului. O nouă arhitectură fizică şi socială, comună celor două medii, va trebui edificată şi dezvoltată.

‣ Egalitatea de şanse este cea mai autentică valoare democratică

Egalitatea de şanse este esenţa democraţiei. Nu egalitatea de rezultat (după cum se ştie, doctrinele autentice de stânga urmăresc o egalitate de rezultat), ci egalitatea de şanse trebuie asigurată de către instituţiile statului. Egalitatea de şanse vizează, în primul rând, individul, dar ea poate fi extinsă şi la nivelul familiei sau comunităţii locale (inclusiv la nivelul comunităţilor etnice).

‣ Meritul şi contribuţia individuale constituie singurele criterii de distribuţie a produsului economic şi a poziţiilor sociale

Repartizarea produsului economic al societăţii (produsul intern brut) precum şi repartizarea poziţiilor sociale (fie poziţii de decizie, fie poziţii de prestigiu) trebuie să se facă exclusiv pe baza meritului şi a contribuţiei individuale. Meritul nu exis-tă în sine, ci exclusiv prin manifestarea sa în societate. Manifestarea meritului se traduce în contribuţia la produsul social, respectiv la progresul social. Cuantificarea meritului contributiv reprezintă una dintre provocările cele mai importante ale unei societăţi democratice.

‣ Orice act public trebuie să vizeze, ca scop final, creşterea calităţii vieţii

Scopul final al acţiunilor publice (inclusiv în cazul în care este vizat sectorul privat) este cel al creşterii calităţii vieţii individului, familiei şi comunităţii. Ca urmare, deciziile publice, respectiv acţiuni (acte sau abţineri, după caz) de orice natură, trebuie să constituie mijloace, căi sau instrumente pentru un scop unic şi final: calitatea vieţii (summum-ul dintre standardul de viaţă şi condiţiile participative privind dezvoltare personală).